Carlo Emilio Gadda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Carlo Emilio Gadda
Gadda 1921.jpg
Carlo Emilio Gadda
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Milano, Regatul Italiei[7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Roma, Italia[9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatProtestant Cemetery[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy.svg Italia
Flag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
scriitor
inginer Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materPolitecnico di Milano[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Viareggio
Premiul Bagutta
premiul Feltrinelli[*]
Prix Formentor[*] ()
Prezență online

Carlo Emilio Gadda (n. 14 noiembrie 1893 - d. 21 mai 1973) a fost un scriitor italian. A introdus elemente de jargon și dialectale îmbogățind limba literară italiană până la un nivel baroc. Opera sa polemică și protestatară dezvăluie adevărul despre fascism, utilizând în acest scop alegoria și grotescul.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mama originară din Ungaria. La vârsta de șaisprezece ani și-a pierdut tatăl. Familia s-a aflat într-o situație grea, mama s-a străduit să păstreze aspectul bunăstării (un element care a fost folosit mai târziu în proza scriitorului). A studiat la Universitatea Politehnică din Milano. A fost membru al primului război mondial, a fost capturat, s-a aflat într-o tabără din apropiere de Hanovra. A revenit în patria sa în 1919, unde a absolvit universitatea. În perioada 1920-1935 a lucrat ca inginer electric (inclusiv trei ani în Argentina). Din anii 1940, el se ocupa de literatură, a activat la radio.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1931: Madonna filozofilor ("La Madonna dei filosofi")
  • 1934: Castelul din Udine ("Il castello di Udine")
  • 1939: Minunile Italiei ("Le meraviglie d'Italia")
  • 1943: Anii ("Gli anni")
  • 1944: Adalgisa, povestiri scurte ("L'Adalgisa")
  • 1952: Prima carte de fabule ("Il primo libro delle favole")
  • 1953: Nuvele din ducatul în flăcări ("Novelle dal ducato in fiamme")
  • 1955: Jurnal de război și închisore ("Giornale di guerra e di prigionia"); Vise și fulgere ("I sogni e la folgore")
  • 1957: Îngrozitoarea surpriză din Via Merulana ("Quer pasticciaccio brutto de via Merulana")
  • 1958: Călătoriile, moartea ("I viaggi, la morte")
  • 1963: Cunoașterea durerii ("La cognizione del dolore")
  • 1964: Louis al Franței ("I Luigi di Francia")
  • 1967: Eros și Priapus ("Eros e Priapo")
  • 1970: Mecanica ("La meccanica")

Distincții[modificare | modificare sursă]

A câștigat Premiul Bagutta în 1934 cu scrierea Il castello di Udine, iar în 1953 Premiul Viareggio cu Novelle dal ducato in fiamme.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Carlo Emilio Gadda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Carlo Emilio Gadda, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ Carlo Emilio Gadda, SNAC, accesat în  
  6. ^ Carlo Emilio Gadda, Find a Grave, accesat în  
  7. ^ „Carlo Emilio Gadda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Гадда Карло Эмилио, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  9. ^ „Carlo Emilio Gadda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în