Finala s-a jucat pe Estadio Centenario pe 30 iulie. Porțile stadionului s-au deschis la opt fix, cu șase ore înainte de lovitura de început, la amiază stadionul fiind plin,[1] oficial având capacitatea de 93.000 de locuri.[2] O neînțelegere în privința mingii cu care se va juca a făcut FIFA să intervină și să stabilească ca prima repriză să se joace cu o minge adusă de Argentina și cea de-a doua cu o minge adusă de Uruguay.[3] Meciul s-a terminat 4-2 pentru Uruguay (2-1 la pauză pentru Argentina), astfel campioana olimpică devenind și campioană mondială, trofeul Campionatului Mondial fiindu-le înmânat de Jules Rimet, trofeul mai târziu fiind numit după el. Ziua următoare a fost declarată sărbătoare națională în Uruguay;[2] în capitala Argentinei, Buenos Aires o mulțime a aruncat cu pietre în consulatul Uruguayului.[4]
Un singur jucător din acea finală , Francisco Varallo (care a jucat ca atacant pentru Argentina), este încă în viață la 5 februarie 2010.[5]
^ abThis is one of several goals for which the statistical details are disputed. The goalscorers and timings used here are those of FIFA, the official record. Some other sources, such as RSSSF, state a different scorer and/or timing. See „World Cup 1930 finals”. RSSSF..
1În 1950 finala Campionatului Mondial nu a avut loc oficial. 2Nu s-au jucat meciuri de calificare deoarece locurile erau date numai pe bază de invitație.3Argentina, Uruguay și Paraguay vor fi gazdele meciurilor inaugurale.
