Cabiria Andreian Cazacu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cabiria Andreian Cazacu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedată (90 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Ghencea Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematiciană
profesoară universitară[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3][4]
limba engleză[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materColegiul Național „Școala Centrală” din București
Universitatea din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Simion Stoilow ()
Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de ofițer[*] ()[2]  Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române

Cabiria Andreian Cazacu (n. , Iași, România – d. , București, România) a fost o matematiciană română, membru de onoare al Academiei Române (din martie 2006).[5][6] A fost prima femeie conferențiar la Universitatea din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marea pasiune pentru matematică a moștenit-o de la tatăl ei, institutor. Școala primară a făcut-o la Iași (1938-1944), liceul la Oltea Doamna (1938-1944). Refugiată în 1944 la București, a terminat liceul (Școala Centrală de fete) în 1945.

În 1949 este licențiată în matematică, fiind studenta lui Simion Stoilow. În domeniul teoriei topologice a funcțiilor analitice, și-a scris în 1955 teza de doctorat  „Suprafețe Riemann normal exhaustibile” sub conducerea lui Simion Stoilow și a obținut în 1967 titlul de doctor docent cu teza  „Clase de acoperiri Riemann” la Facultatea de Matematică a Universității din București.

A fost asistent (1949), lector la catedra profesorului Grigore Moisil (1950), conferențiar (1955) și profesor (din 1968) la specialitatea analiză complexă la Facultatea de Matematică a Universității din București; profesor consultant (din 1993) și conducător de doctorat în specialitatea analiză complexă (din 1968). A ocupat diferite funcții în învățământul superior și în cercetare: șef al Catedrei de analiză matematică (1974-1975), decan al Facultății de Matematică a Universității din București (1976-1984). De asemenea, a fost și director general al Institutului Central de Matematică. A fost cercetător științific la Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române (1951-1969) și cercetător onorific din anul 1969.

A participat activ la numeroase manifestări științifice din țară și străinătate, reprezentând cu cinste matematica românească peste hotare. A fost „visiting professor* la Freie Universität din Berlin (1968, 1974, 1976, 1977, 1982, 1989, 1994, 1995, 1998), la Université Ubre din Bruxelles (1970), la Universitatea din Helsinki (1975), la Universitatea din Lodz (1975), la Universitatea din Moncton (Canada, 1982).

Cabiria Andreian Cazacu a decedat la 22 mai 2018, în București.[7][8]

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

S-a ocupat inițial cu lucrări de algebră modernă, apoi a trecut la teoria funcțiilor de variabilă complexă și analiză complexă modernă. A activat într-o multitudine de arii ale Analizei Complexe, cum ar fi Teoria Topologică a Funcțiilor Analitice, Teoria funcțiilor cvasiconforme, Teoria suprafețelor Riemann și Klein, Teoria distribuției valorilor după Nevanlinna, spații Teichmuller. S-a impus ca o personalitate științifică de prestigiu în domenii ca teoria topologică a funcțiilor analitice creată de Simion Stoilow, teoria cvasiconformității și cea a suprafețelor Riemann. A contribuit la studiul transformărilor cvasiconforme ale lui H. Grötsch.

Lucrările științifice ale Cabiriei Cazacu se disting prin eleganța demonstrațiilor, iar rezultatele s-au introdus în circuitul internațional.

În domeniul analizei matematice a obținut importante rezultate în următoarele direcții: [9]

  • acoperiri riemanniene, unde a construit o teorie unitară, bazată pe proprietățile unei extensiuni, a introdus noțiunea de acoperire poliedrală, generalizând formula Hurwitz-Stoilow, și rezultate despre ramificare, problema tipului, teoria lui Ahlfors și acoperiri Iversen ale Iul S. Stoilow;
  • teoria reprezentărilor cvasiconforme și a aplicaților cvasiregulate: a Introdus o nouă funcție de dilatare, obținând astfel formule relative la modulul cu pondere al familiilor de curbe și suprafețe; a construit o metodă de rezolvare a problemelor de tip Grôtzsch-TeichmOller-VoIkovîrski; a demonstrat inegalități modulare pentru aplicații cvasiregulate n-dimensionale; a introdus o clasă de homeomorfisme mai vastă decât cele cvasiconforme, denumită „clasa O” (putând conține chiar și homeomorfisme nicăieri diferențiabile);
  • teoria suprafețelor și acoperirilor Klein, unde, din 1980, a extins teoria lui S. Stoilow, caracterizând topologic morflsmele neconstante din categoria suprafețelor Klein, ca transformări interioare și a construit teoria acestor acoperiri, generalizând formula Hurwitz-Stoilow.

Cariera științifică și-a desfășurat-o în lumea analizei complexe, în care a fost introdusă de marele ei profesor Simion Stoilow. Perioada 1950-1960 este aceea în care S. Stoilow a creat și condus Seminarul Institutului de Matematică, o perioadă de maximă înflorire a matematicii românești și a analizei complexe în particular,  Bucureștiul fiind în acea perioadă un centru de forță al analizei complexe pe plan mondial. Este suficient să trecem în revistă personalitățile care s-au format și au activat în cadrul acelui seminar (Nicu Boboc, Corneliu Constantinescu, Aurel Cornea, Petru Caraman, Cabiria Andreian, Martin Jurchescu). A fost o concentrare de talente, spirite, direcții de cercetare care rar mai poate fi egalată în matematica românească în aceiași arie a matematicii, și în același timp și în același loc. În această atmosferă de emulație științifică s-a format Cabiria Andreian Cazacu.

Teoria topologică a funcțiilor analitice a fost creată și dezvoltată de Simion Stoilow în anul 1928 ca răspuns la o faimoasă problemă a timpului pusă de Brouwer, anume dacă anumite fapte ale analizei complexe sunt de natură pur topologică și nu analitică. Ea este una din marile contribuții românești în matematică. Ca principală elevă a lui Simion Stoilow, Cabiria Andreian (ca și matematicianul american G. T. Whyburn) a continuat aceste cercetări, valoarea contribuției în acest domeniu fiind subliniată de faptul că însuși Simion Stoilow a prezentat în 1957 la Roma conceptul ei de suprafață normal exhaustibilă, ca și rezultatele ei privind suprafețele Riemann normal exhaustibile. Ea va construi o teorie generală a suprafețelor Riemann normal exhaustibile și va da multiple generalizări teoremei discurilor și teoremei Hurwitz-Riemann-Stoilow.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Este autorul a peste 100 de lucrări științifice.[11] Dintre monografiile pe care le-a publicat, este de referință cea intitulată “Teoria funcțiilor de mai multe variabile complexe” (vol.II), apărută în 1973 în editura Birkhauser, unde este coautor alături de marele matematician Simion Stoilow al cărui discipol și continuator a fost. A editat volumul  „Analyzis and Topology”  în 1998 în World Scientific Publishing Company dedicat lui S. Stoilow cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea sa. A publicat împreună cu Solomon Marcus volumul  ”Simion Stoilow”  în 1983 la Editura Științifică și Enciclopedică în care matematicieni de frunte au prezentat tendințele moderne din analiza complexă de la acea vreme.

A publicat monografiile: Teoria funcțiilor de mai multe variabile complexe (1971; apărută și în germană în 1975, ed. II, 1976); Foundations of quasiconformaI mappings (2005). A editat, în colaborare, monografia lui Alexander Dinghas, Wertverteilung memmorpher Funktlonen (1979). Împreună cu Rolf Nevanlinna a publicat monografia lui A. Dinghas despre teoria distribuției valorilor.

A mai publicat o serie de lucrări în colaborare cu: Martin Jurchescu, Romulus Cristescu, C. Constantinescu, A. Deleanu.

Cursuri și monografii:

1. Sisteme de ecuații liniare, Ed. Univ. București, 1951, p. 211.
2. Teoria funcțiilor de o variabilă complexă. II (colab. cu S. Stoilow). Ed. Acad. RPR, București 1958, p. 378. (în l. rusă, Izd. I. L. Moskva, 1962).
3. Reprezentări cvasiconforme, in Probleme moderne de teoria funcțiilor. Ed. Acad. RPR, București 1965, pp. 204–309.
4. Suprafețe Riemanniene, in Topologie, Categorii și Suprafețe Riemanniene. Ed. Acad RSR, București 1966, pp. 241–393.
5. Teoria funcțiilor de mai multe variabile complexe. Ed. Didact. Pedag., București 1971, p. 388.
6. Theorie der Funktionen mehrerer komplexer Veränderlicher. Verlag der Wissenschaften, Berlin 1975 and Birkhäuser, Basel 1976, p. 346.
7. Contribuții în teoria funcțiilor complexe și în topologie, in Simion Stoilow. Ed. Științifică și Enciclopedică, București 1983, pp. 55–146.

Activitate editorială[modificare | modificare sursă]

1. S. Stoilow–Oeuvre mathématique, Ed. Acad. R.P.R., București, 1964 [with N. Boboc, C. Constantinescu and M. Jurchescu].
2. Proceedings of the Romanian–Finnish Seminar on Teichmüller spaces and quasiconformal mappings, Brașov 1969. Publishing House of the Academic RSR, Bucharest 1971.
3. S. Stoilow–Matematică și viață, Ed. Acad. RSR, București 1972 [with N. Boboc, C. Constantinescu, A. Halanay and M. Jurchescu].
4. Romanian–Finnish Seminar on Complex Analysis, Bucharest 1976 [Lecture Notes in Mathematics, 743, Springer-Verlag, 1979 (with A. Cornea, M. Jurchescu and I. Suciu)].
5. A. Dinghas, Wertverteilung meromorpher Funktionen in ein-und mehrfach zusammenhängender Gebieten [Lecture Notes in Mathematics, 783, Springer-Verlag, 1980 (with R. Nevanlinna)].
6. Complex Analysis, Fifth Romanian–Finnish Seminar I, II, Bucharest 1981 [Lecture Notes in Mathematics, 1013, 1014, Springer-Verlag, 1983 (with N. Boboc, M. Jurchescu and I. Suciu)].
7. S. Stoilow. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983 [with S.Marcus].
8. A. Complexă, Aspecte clasice și moderne. Ed. Științifică și Enciclopedică, București 1988.
9. Complex Analysis–6th–10th Romanian–Finnish Seminar. Rev. Roumaine Math. Pures Appl. 36 (1991), (39–40) (1994–95), 47(5–6) (2002), 51(5–6) (2006), Math. Reports 2(51), 4 (2000).
10. Probleme actuale ale cercetării matematice I, II. Ed. Univ. București, 1990, 1992 [with N. Boboc, C. Crăciun, N. Cristescu, I. Cuculescu, M. Jurchescu, N. Radu and I. Tomescu].
11. Lucrările Conferinței pregătitoare pentru Congresul Matematicienilor Români de pretutindeni I (1990), II (1992). Ed. Univ. București, 1993 [with C. Crăciun and Adelina Georgescu].
12. Analysis and Topology, World Scientific, Singapore 1998 [with O.E. Lehto and Th.M. Rassias].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b A murit Cabiria Andreian Cazacu, ”doamna matematicii româneşti”, , accesat în  
  2. ^ Decret 522 din 1 decembrie 2000 
  3. ^ IdRef, accesat în  
  4. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ Academia Română - Membri de onoare din țară.
  6. ^ Noi membri ai Academiei Romane, 28 martie 2006, Cronica Română
  7. ^ S-a stins din viață „doamna matematicii românești”: Cabiria Andreian Cazacu, membru de onoare al Academiei Române; Academia Română, Comunicat de presă, 22 mai 2018 (accesat la 22 mai 2018)
  8. ^ A murit Cabiria Andreian Cazacu, „doamna matematicii românești”; @hotnews.ro, 22 mai 2018 (accesat la 22 mai 2018)
  9. ^ Curtea de Argeș - Revista de Cultură. „Cabiria Andreian Cazacu” (PDF). Accesat în . 
  10. ^ „Decret 522 din 1 decembrie 2000”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Cristea Mihai. „Cabiria Andreian Cazacu at the 80th anniversary”. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]