Simion Stoilow

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Simion Stoilov
Simion Stoilov.jpg
Simion Stoilov
Date personale
Născut[6] Modificați la Wikidata
București, România[7] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[8][7][6] Modificați la Wikidata
București, Republica Populară Română[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMausoleul din Parcul Carol Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*][9] (accident vascular cerebral[9]) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
diplomat
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuanaliză matematică
topologie  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași[1]
Universitatea din București[1]
Universitatea Politehnica din București[1][2]
Universitatea din Cernăuți[1]
Universitatea din București[2]  Modificați la Wikidata
Alma MaterFacultatea de Științe din Paris[*][3]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratÉmile Picard  Modificați la Wikidata
DoctoranziCabiria Andreian Cazacu[4][5]
Romulus Cristescu[5]
Aristide Deleanu[5]
Martin Jurchescu[5]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()
Ordinul Meritul Cultural ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare ofițer[*] ()
Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a II-a[*] ()
Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa I[*] ()
Ordinul „23 August” clasa a III-a[*] ()
Premiul de Stat al Republicii Populare Române (Modificați la Wikidata

Simion Stoilow, uneori scris Stoilov, (n. ,[6] București, România[7] – d. ,[8][7][6] București, Republica Populară Română[7]) a fost un matematician român, fondatorul școlii românești de analiză complexă și autor a peste o sută de publicații. A lucrat ca profesor la Universitatea din București și a fost ales membru al Academiei Române. Este cunoscut drept creatorul teoriei topologice a funcțiilor analitice. Este totodată creatorul școlii românești de analiză complexă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în București, și-a petrecut tinerețea la Craiova. Tatăl său a fost colonel și a luptat la Smârdan în Războiul din 1877.[10]

După ce a studiat la școala elementară „Obedeanu” și la Colegiul Național „Carol I” din Craiova, merge în 1907 la Universitatea din Paris, ca trei ani mai târziu să obțină diploma de absolvent. În 1916 obține doctoratul în matematici sub îndrumarea lui Émile Picard.[10]

În 1916 se întoarce în țară pentru a participa la Primul Război Mondial pe frontul din Dobrogea, apoi din Moldova. După încheierea conflagrației, în perioada 1919 - 1921 este profesor de matematică la Universitatea din Iași, iar în perioada 1921 - 1939 la Universitatea din Cernăuți.[10] În 1939 se mută în Capitală, activând mai întâi la Politehnica, iar din 1941 la Universitate, în perioada 1944 - 1945 fiind rector, iar între 1948 și 1951 decan al Facultăților de Matematică și Fizică.[10]

Este activ și în plan politico-social. Astfel, în perioada 1946 - 1948, este ambasador al țării în Franța,[10] iar în 1946 este membru al delegației române, conduse de Gheorghe Tătărescu, la Tratatele de pace de la Paris. În iulie 1947, organizează la Club de Chaillot expoziția "L'art français au secours des enfants roumains", unde participă Constantin Brâncuși, iar Tristan Tzara și Jean Cassou scriu prefața catalogului.

A încetat din viață datorită accident vascular cerebral, fiind incinerat la Crematoriul Cenușa; până în 1990 rămășițele sale pământești au fost conservate la Mausoleul liderilor comuniști din Parcul Carol I.

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

În 1936 este admis ca membru corespondent al Academiei Române, ca în 1945 să devină membru deplin.[10]

În 1949 pune bazele Institutul de Matematică al Academiei Române, căreia i-a fost și director pentru tot restul vieții. Printre membrii institutului s-au numărat și studenți de-ai săi ca: Martin Jurchescu, Cabiria Andreian Cazacu, Corneliu Constantinescu, Nicolae Boboc și Aurel Cornea. Acest institut, închis în 1975 sub regimul comunist, a fost redeschis imediat după căderea acestui regim și îi poartă numele.

Premiul Simion Stoilow este acordat anual de Academia Română celor cu rezultate deosebite în cercetarea matematică.

Onoruri[modificare | modificare sursă]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Siméon Stoilow, "Sur une classe de fonctions de deux variables définies par les équations linéaires aux dérivées partielles", Thesis, Paris: Gauthier-Villars, VI u. 84 S. 4 (1916). JFM entry
  • S. Stoïlow, "Sur les singularités mobiles des intégrales des équations linéaires aux dérivées partielles et sur leur intégrale générale", Annales Scientifiques de l'École Normale Supérieure (3) 36, 235-262 (1919) JFM entry
  • Simion Stoïlow, "Leçons sur les principes topologiques de la théorie des fonctions analytiques", Gauthier-Villars, Paris, 1956. MR0082545
  • Simion Stoïlow, "Œuvre mathématique", Éditions de l'Académie de la République Populaire Roumaine, Bucharest, 1964. MR0168435

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive 
  2. ^ a b , p. 4 http://system.lm-ns.org/index.php/lm/article/download/446/322  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.sudoc.fr/106891480  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/17476930902999082  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b c d Genealogia matematicienilor 
  6. ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  7. ^ a b c d e f Стоилов Симион, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ a b , p. 5 http://system.lm-ns.org/index.php/lm/article/download/446/322  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ a b c d e f g h i j k l Eufrosina Otlăcan, Simion Stoilow (1887–1961) – matematicianul și omul, Studii și comunicări/Divizia de Istoria Științei, vol. IV, 2011, pp.379–387

Legături externe[modificare | modificare sursă]