Baroul Constituțional

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Baroul Constituțional sau Baroului Constituțional Român a fost înființat de către Pompiliu Bota în anul 2002 ca o alternativă la „barourile clasice” ale avocaților din România, reorganizate după 1990 în cadrul U.N.B.R..

Istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 2002, Judecătoria Deva a recunoscut personalitate juridică Asociației de Binefacere „Bonis Potra” care avea trecut în Statutul său, printre alte obiecte de activitate, „înființarea de barouri cu respectarea prevederilor Constituției României, a prevederilor pactelor și convențiilor internaționale privitoare la drepturile omului”.

După rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești a fost constituit „consiliul director” al Baroului Constituțional Român, iar Pompiliu Bota s-a intitulat „decan”. În data de 17 ianuarie 2003 s-a întocmit „Tabloul anual al avocaților Baroului Constituțional”, în care erau înscrise 35 de persoane, 20 dintre acestea având conferit dreptul de a pune concluzii la tribunale și curți de apel, sediile profesionale fiind situate în Orăștie, Alba Iulia, Baia Mare, Timișoara, Timișoara, Reșița, Piatra Neamț, Satu Mare, Negrești Oaș, Turnu Severin, Petroșani și București.[1]

Practica neunitară a instanțelor judecătorești[modificare | modificare sursă]

Instanțele judecătorești nu au avut o practică unitară în aprecierea calității de avocat a membrilor Baroului Constituțional.

În practica instanțelor judecătorești se puteau identifica următoarele tendințe: [1]

  1. de acceptare și permitere a membrilor „Baroului Constituțional” să acorde asistență și reprezentare juridică;
  2. de a pune în vedere membrilor „Baroului Constituțional” să prezinte „dovezi cu privire la calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995” iar, în lipsa acestora, să nu le fie permis să acorde asistență și reprezentare;
  3. de calificare a mandatului de reprezentare ca fiind dat unui neavocat și, în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin.4 din Codul de procedură civilă nu le este permis membrilor baroului menționat să pună concluzii.

Condamnarea penală a lui Bota Pompiliu[modificare | modificare sursă]

În data de 5 aprilie 2012, Judecătoria Deva a decis condamnarea la pedeapsa de 6 luni de închisoare a lui Pompiliu Bota, decanul Baroului Constituțional, pentru exercitarea fără drept a profesiei de avocat și la 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii. În urma contopirii celor două pedepse, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. De asemenea, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate lui Pompiliu Bota pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.[2]

Sentința dată de Judecătoria Deva a fost recurată de către Pompiliu Bota în data de 26 aprilie 2012 la Curtea de Apel Alba Iulia[3], însă recursul a fost respins în data de 29 mai 2012, astfel că sentința de condamnare a lui Pompiliu Bota de către Judecătoria Deva a rămas definitivă.[2] De asemenea i-a fost respinsă contestația în anulare.[4]

Decizii CEDO și Curtea Constituțională[modificare | modificare sursă]

În prezent, există numeroase decizii ale Curții Constituționale sau ale CEDO în legătură cu problema organizării profesiei de avocat și a barourilor din România ca urmare a conflictului dintre „barourile clasice” și „barourile bota”, însă practica a continuat multă vreme să fie neunitară la nivelul instanțelor de judecată.[5]

Recurs în interesul legii[modificare | modificare sursă]

În data de 21 septembrie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat printr-un recurs în interesul legii (RIL) cu privire la practica neunitară în ce privește avocații din barourile alternative.

Minuta are următorul conținut:

Fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat republicată, cu modificările și completările de ulterioare, constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii prevazuta de Art. 348 Cod Penal.[6][7]

De atunci practicarea avocaturii de către „avocații” Baroului Constituțional constituie infracțiune, fără a mai exista dubii în această privință.[6] Acest lucru a fost confirmat de Curtea Constituțională pe 17 septembrie 2019, menționând printre altele respingerea ca inadmisibilă a cererii 24.057/03 adresate Curții Europene a Drepturilor Omului.[8]

www.bota.ro[modificare | modificare sursă]

Domeniul web www.bota.ro a fost șters ca urmare a Hotărârii 2384/2019 din 17 octombrie 2019 a Tribunalului București.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Punctul de vedere al Direcției Inspecției Generale din Ministerul Justiției, punct de vedere însușit de către Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la verificarea legalității constituirii Baroului Constituțional în raport de dispozițiile OG nr. 26/2000 și Legea nr. 51/1995 si identificarea instanțelor la care avocații respectivi au pledat și actele de reprezentare în baza cărora au făcut-o.
  2. ^ a b Pompiliu Bota a fost condamnat pentru exercitarea fara drept a profesiei de avocat, 29 mai 2012, Juridice.ro.
  3. ^ Numãr unic dosar: 002147/221/2007, Portalul Instanțelor din România, Ministerul Justiției.
  4. ^ http://portal.just.ro/57/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=5700000000016244&id_inst=57
  5. ^
    1. Decizia nr. 233/2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (1) teza întâi și ale art. 57 alin. (1) și (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 26 alin. 1 și 2 și ale art. 27 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare. Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 603 din 05/07/2004.
    2. Decizia nr. 234/2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (1) teza întâi și ale art. 57 alin. (1) și (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 532 din 14/06/2004.
    3. Hotărârea CEDO din 12 octombrie 2004 asupra admisibilității cererii nr. 24057/03 prezentată de Pompiliu BOTA contra României.
  6. ^ a b „RIL admis: exercitarea profesiei de avocat in afara UNBR este infractiune”. Consilier juridic. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Decizia ICCJ - RIL nr. 15/2015. Avocatura ilegală. Barouri paralele”. LegeAZ. Accesat în . 
  8. ^ „DECIZIE 502 17/09/2019”. Portal Legislativ. Accesat în . 
  9. ^ „Tribunalul BUCUREȘTI - Informații dosar”. Portalul instanțelor de judecată - Prima pagină. . Accesat în .