Curtea Penală Internațională

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Curtea Penală Internațională (numită uneori și Tribunalul Penal Internațional) este o instanță de justiție internațională permanentă, cu sediul la Haga în Olanda. Menirea și scopul acestei instituți juridice internaționale este de a judeca persoane care au comis genociduri, crime de război și crime împotriva umanității.

Sediul Curții Penale Internaționale, Haga, Olanda

Curtea este compusă din 18 magistrați, care au fost investiți în funcție pe 11 martie 2003, dintre care în rangul cel mai înalt, canadianul Philippe Kirsh.

Instanța nu poate judeca cauze retroactive ci numai cazuri provenite după 1 iulie 2002.

Până în mai 2004, 94 de țări au ratificat statutul tribunalului, printre care și România. Tratatul nu a fost nici semnat nici ratificat de câteva țări importante precum Statele Unite, Rusia, China, Israel și Irak. De fapt, Statele Unite și Israelul au semnat inițial tratatul însă au anunțat ulterior că își retrag semnătura.

Prin   statutul   ei,   Curtea   Penală   Internațională   are   două   competențe: materială și personală. Competența materială presupune posibilitatea Curții de a judeca  și  pedepsi  persoanele  fizice  vinovate  de  comiterea    unor  infracțiuni deosebit  de  grave  care  aduc  atingere  intereselor  de  ansamblu  ale  comunității internaționale, respectiv:

a.  Crima  de  genocid  definita  drept  “orice  acte  comise  cu  intentia  de  a distruge,  în  tot  sau  în  parte,  un  grup  national,  etnic,  rasial  sau  religios  prin: uciderea  membrilor  grupului;  atingerea  grava  a  integritatii  fizice  si  psihice  a membrilor  grupului;  supunerea  intentionata  a  grupului  la  conditii  de  existenta care  sa  conduca  la  distrugerea  sa  fizica  totala  sau  partiala;  masuri  vizand împiedicarea nasterilor în cadrul grupului; transferul fortat de copii de la un grup la altul.”

b. Crime contra umanitatii care includ actele comise în cadrul unui atac generalizat  sau  lansat  sistematic  asupra  populatiei  civile:  ucidere,  exterminare, sclavaj, deportare sau transfer fortat de populatie, condamnarea la închisoare sau  alte forme de privare grava de libertate, tortura, viol, sclavie sexuala, prostitutie fortata, sarcina sau sterilizare fortata sau orice alta forma de violenta sexuala de gravitate  comparabila,  persecutarea  unui  grup  pentru  motive  de  ordin  politic, rasial,  national,  etnic,  cultural,  religios  sau  bazat  pe  sex,  sau  în  functie  de  alte criterii  universal  recunoscute  ca  inadmisibile  în  dreptul  international,  crima  de apartheid  si  alte  acte  inumane  cu  un  caracter  similar,  cauzatoare  de  suferinte puternice si care aduc atingere grava integritatii fizice sau mentale.

c. Crimele de razboi, în special cele   care se înscriu în cadrul unui plan sau  al  unei  politici  elaborate,  potrivit    Conventiilor  de  la  Geneva  din  1949 privind dreptul umanitar si a altor conventii si cutume internationale:omuciderea intentionata;tortura     sau     tratamentele     inumane,     inclusiv     experientele biologice;provocarea  cu  intentie  a  unor  suferinte  puternice  sau  a  unor  atingeri grave  a  integritatii  fizice;  distrugerea  si  însusirea  de  bunuri,  nejustificata  de necesitati militare si executata pe o scara larga, în mod ilicit; constrangerea unui prizonier   de   razboi   sa   serveasca   interesele   unei   armate   straine;privarea intentionata  a  unui  prizonier  de  razboi  de  dreptul  la  un  proces  echitabil;

deportarea sau arestarea ilegala; luarea de ostateci;lansarea de atacuri deliberate împotriva populatiei civile si a bunurilor acesteia; lansarea de atacuri deliberate împotriva  misiunilor  umanitare  si  de  mentinere  a  pacii;  lansarea  unui  atac deliberat  atunci  cand  este  evident  ca  acesta  va  produce  pierderi  de  vieti  si pagube  materiale  în  randul populatiei  civile;uciderea  sau  ranirea  combatantilor inamici dupa ce acestia s-au predat; portul unor însemne militare sau a uniformei inamice,  atunci  cand  are  drept  urmare  pierderea  de  vieti  sau  ranirea  grava  a adversarului; stabilirea de catre puterea ocupanta a unei parti din populatia sa în teritoriul ocupat, precum si transferul în interiorul acestui teritoriu sau în afara

lui a unei parti sau a totalitatii populatiei bastinase; lansarea de atacuri deliberate împotriva constructiilor destinate uzului religios, educativ, artistic, stiintific sau caritabil, precum si împotriva monumentelor istorice si a spitalelor, atunci cand acestea nu sunt obiective militare;supunerea prizonierilor la experiente medicale si stiintifice;distrugerea sau confiscarea bunurilor inamice, atunci cand nu sunt impuse de necesitati militare; obligarea nationalilor partii adverse la participarea la  operatiuni  de  razboi  îndreptate  împotriva  propriei  tari;  jefuirea  localitatilor ocupate;  utilizarea  otravurilor,  a  gazelor  asfixiante,  precum  si  a  armelor  de natura  sa  provoace  inamicului  suferinte  inutile;atingerea  demnitatii  persoanei, prin  tratamente  umilitoare  si  degradante;  violul,  sclavia  sexuala,  prostitutia fortata,  sterilizarea  fortata;utilizarea  ostaticilor  civili  pentru  a  proteja  zone  sau

forte militare; atacurile deliberate împotriva cladirilor, materialelor, unitatilor si mijloacelor  de  transport  sanitare  care  utilizeaza  semnele  distinctive  prevazute prin  Conventiile  de  la  Geneva;  înfometarea  deliberata  a  civililor;înrolarea tinerilor sub 15 ani.

Competenta  personala  se  referă  la  posibilitatea  Curții  de  a  judeca  si pedepsi persoanele fizice vinovate de comiterea infractiunilor precizate mai sus, daca au împlinit vârsta de 18 ani. Calitatea oficiala de șef de stat sau de guvern,  de presedinte de parlament, de demnitar sau functionar public nu exonereaza pe autorul faptei de raspundere penală în fața Curții si nici nu constituie un motiv de  reducere  a  pedepsei.  Imunitatile  sau  regulile  de  procedura  speciale  care însotesc  calitatea  oficiala  a  unei  persoane  nu  împiedica  Curtea  sa  îsi  exercite competenta fata de persoana în cauza. Raspunderea penala a persoanelor fizice, este o raspundere individuala. Nu se admite raspunderea colectiva a acestora.

Legături externe[modificare | modificare sursă]