Baltagul (film)

Acest articol se referă la ecranizarea romanului Baltagul. Pentru alte sensuri, vedeți Baltagul.

Prezență online
Baltagul
Afișul filmului
Titlu original	Baltagul
Regizor	Mircea Mureșan
Scenarist	Mircea Mureșan După un roman omonim de: Mihail Sadoveanu
Bazat pe	Baltagul
Producător	Dumitru Carabăț (redactor) Adrian Caracaș (director de producție)
Studio	Casa de Filme București IDI Cinematografica Roma
Distribuitor	Româniafilm
Director de imagine	Nicu Stan
Operator(i)	Dumitru Constantin-Foni
Montaj	Adina Codrescu
Sunet	Nicolae Ciolca
Muzica	Maurice Le Roux
Scenografie	arh. Marcel Bogos
Costume	Lidia Luludis
Distribuție	Margarita Lozano Folco Lulli Sidonia Manolache
Premiera	septembrie 1969
Premiera în România	27 octombrie 1969
Durata	103 min.
Țara	R.S. România
Limba originală	română
Disponibil în română	original
Pagina IMDb Pagina Cinemagia
Modifică date / text

Baltagul este un film românesc din 1969 regizat de Mircea Mureșan. În rolurile principale joacă actorii Margarita Lozano, Folco Lulli și Sidonia Manolache. Scenariul se bazează pe romanul omonim al lui Mihail Sadoveanu.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Articol principal: Baltagul (roman).

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Margarita Lozano — munteanca Vitoria Lipan din satul Tarcău
Folco Lulli — oierul Calistrat Bogza, ucigașul lui Nechifor
Sidonia Manolache — Minodora, fata Vitoriei
Paul Misai — Gheorghiță, fiul Vitoriei
Florin Scărlătescu — subprefectul județului Neamț
Constantin Anatol — negustorul evreu David (Herșcu Davidson)
Sandu Sticlaru — părintele Daniil, preotul din satul Tarcău
Livia Baba — Ana, mama dlui Vasiliu
N.N. Matei — oierul Ilie Cuțui, complicele lui Bogza
Dan Nicolae — Toma, hangiul din Sabasa
Nunuța Hodoș — baba Maranda, vrăjitoarea satului Tarcău
Costache Diamandi — dl Vasiliu, hangiul de la Suha
Ernest Maftei — morarul bătrân
Petre Gheorghiu-Goe
Jean Constantin — organizatorul de jocuri de noroc ilegale
Cora Benador — soția negustorului David
Andrei Bursaci — munteanul care o acostează pe Vitoria la bâlci
Ion Dămian
Franz Keller — funcționarul neamț care a înregistrat cumpărarea oilor
Theo Partisch
Nicolae Corjos
Animpodist Mihuță
Dumitru Matei
Gheorghe Barbuță
Toader Ciocuț
Ilarion Ciobanu — oierul Nechifor Lipan

Dublaje de voce[modificare | modificare sursă]

Eugenia Bosânceanu — Vitoria Lipan
Nucu Păunescu — Calistrat Bogza

Producție[modificare | modificare sursă]

Prima intenție de ecranizare a romanului Baltagul i-a aparținut regizorului Liviu Ciulei. Scenaristul italian Sergio Amidei i-ar fi propus cineastului român să-i ofere rolul principal actriței italiene Anna Magnani.^[1]^{:p. 184} Scenariul lui Amidei se îndepărta însă de epica sadoveniană.^[2]^{:p. 108} Ecranizarea romanului a fost proiectată apoi de Victor Iliu (1964), Liviu Ciulei (1966) și Lucian Pintilie (1968), fiind încredințată în cele din urmă lui Mircea Mureșan.^[2]^{:p. 116}^[3]

Filmul a fost realizat ca o coproducție româno–italiană^[2]^{:p. 17}, fiind filmat în perioada 28 februarie - 19 iunie 1969 la Sucevița, Roșu, Rarău și Buftea. Personajele Vitoria Lipan și Calistrat Bogza au fost interpretate de actorii străini Margarita Lozano și Folco Lulli (dublați în film de Eugenia Bosânceanu și Nucu Păunescu). Printre actorii români care au figurat în distribuție se află: Ilarion Ciobanu (Nechifor Lipan), Florin Scărlătescu (subprefectul), Sandu Sticlaru (părintele Dănilă), Paul Misai (Gheorghiță), Sidonia Manolache (Minodora) și Nunuța Hodoș (baba Maranda).^[1]^{:p. 200} Filmul a fost prezentat în septembrie 1969 la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, având premiera absolută la 15 octombrie 1969, la Film Forum de la Brno,^[2]^{:p. 17} și cea românească la 27 octombrie 1969, la București.^[2]^{:p. 122}

Recepție[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost vizionat de 5.064.352 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.^[4]

Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (acuratețea imaginii și, parțial, interpretarea), precizând însă că Baltagul are „unele carențe de fond, de dramaturgie cinematografică și de înțelegere a structurii filozofice a romanului, mai exact a subtilităților lui filozofice și tipologice”, după cum scria Ștefan Oprea în volumul Diorame cinematografice (1983).^[1]^{:p. 199} Criticul Tudor Caranfil confirma opinia referitoare la lipsurile de structură dramaturgică și de relief psihologic ale filmului, afirmând că ecranizarea lui Mircea Mureșan este „lipsită de afinitate sadoveniană”, fiind dominată parțial de „un delir vizual, într-un decupaj dezlânat de ambiție calofilă în care palpitul febril al camerei e neglijent montat”, în timp ce distribuția este strict decorativă.^[3] În opinia criticilor, cineastul insistă pe aspectele folclorice și pe valorificarea pitorescului plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene.^[1]^{:p. 199}

Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol dificil, de o mare profunzime^[2]^{:p. 119}, conferindu-i Vitoriei „tragismul și demnitatea eroinelor antice, sensibilitatea și inteligența nativă a țărancei noastre”.^[2]^{:p. 121}

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b ^c ^d Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011.
^ ^a ^b Tudor Caranfil, Dicționar universal de filme, Editura Litera, București, 2008, p. 80.
^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești ieșite în premieră până la 31.12.2014” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. 31 decembrie 2014. Arhivat din original (PDF) la 7 aprilie 2016. Accesat în 29 ianuarie 2017.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol din domeniul filmului românesc este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.

[Căliman-1] Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000.

[Stănculescu-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011.

[Caranfil-3] Tudor Caranfil, Dicționar universal de filme, Editura Litera, București, 2008, p. 80.

[4] „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești ieșite în premieră până la 31.12.2014” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. 31 decembrie 2014. Arhivat din original (PDF) la 7 aprilie 2016. Accesat în 29 ianuarie 2017.

[1]

[2]

[3]

[4]