Sari la conținut

Ilarion Ciobanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ilarion Ciobanu
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Ciucur, județul interbelic Tighina, România – astăzi Ciucur-Mingir, raionul Cimișlia, Republica Moldova
Decedat (76 de ani)[3][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer laringian) Modificați la Wikidata
CopiiIoachim Ciobanu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
actor de film
jucător de rugby în XV[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Roluri importanteGerula, Stroe Buzescu, comisarul Roman, cârmaciul Gherasim, Traian Brad
Premii
Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor[*]​ (2004)[1] Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ilarion Ciobanu (n. , Ciucur-Mingir, România – d. , București, România) a fost un actor român de film. A practicat rugby în anii 1950 și a debutat în cinematografie la sfârșitul acelui deceniu, dedicându-se apoi în totalitate filmului.[4]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Ilarion Ciobanu s-a născut la Ciucur-Mingir, în județul Tighina (acum raionul Cimișlia), pe atunci parte a României.[4][5][6] Era fiul unui muncitor sezonier pe nume Vlase Ciobanu, care colinda țara în lung și lat (Tighina, Baia Mare, Brăila, Constanța) și muncea în diverse locuri, și al soției acestuia, Olga. Tatăl său a ajuns la un moment dat la Constanța, unde a devenit hamal în port, și a murit acolo într-un accident în 1939, iar mama sa a rămas văduvă cu trei copii și s-a angajat ca bucătăreasă la un spital din orașul de pe malul Mării Negre. Ilarion a copilărit la Constanța, iar ambii săi frați au murit acolo la vârsta mici. Rămas orfan de tată, el a început să muncească la vârsta de 12 ani ca băiat de prăvălie, după care a practicat un număr mare de meserii: „hamal, țăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, șofer, marinar, pescar”[4][5] până în anul 1958, când a intrat la IATC, pe care însă nu l-a absolvit,[5] pentru că a avut de ales între a face Setea (1961) și a urma institutul. Ulterior, s-a angajat ca electrician la Teatrul Municipal, după care a fost trecut pe post de „actor corp ansamblu”, lucru care l-a îndepărtat definitiv de teatru.[7]

Cariera sportivă

[modificare | modificare sursă]

A jucat rugby, debutând în 1948 la Știința București, sub îndrumarea antrenorului Gustav Fanella.[5][6] S-a transferat apoi la Dinamo București, unde a devenit cunoscut ca sportiv, și și-a încheiat cariera la Progresul București (1959–1962).[5][6] S-a remarcat în această perioadă ca „un înaintaș de temut, greu de trecut, pe cât de dur în sensul bun al cuvântului, pe atât de corect” și a fost cunoscut de apropiați sub poreclele „Claris”[6] sau „Gloabă”, datorită înălțimii și a forței fizice.[5]

Cariera artistică

[modificare | modificare sursă]
Casa din București în care a locuit Ilarion Ciobanu

A debutat în 1959 în scurtmetrajul Într-o dimineață, după ploaie, regizat de Manole Marcus, în rolul unui zidar pe o casă.[7] Debutul cinematografic al actorului a avut loc la vârsta de 30 de ani în filmul Setea, în care a jucat alături de Ion Besoiu și Amza Pellea,[6] respectiv alături de Ștefan Ciubotărașu și George Calboreanu în Omul de lângă tine. A jucat apoi roluri în peste 60 de filme și a regizat, de asemenea, filmele Omul de lângă tine și Mara. După 1989, Ilarion Ciobanu a continuat să joace doar ocazional în filme precum Crucea de piatră, Terente, regele bălților, Tancul și Bored.[8][9]

În semn de apreciere a îndelungatei sale cariere cinematografice, Ilarion Ciobanu a primit Premiul de Excelență pentru contribuția sa în arta cinematografiei la prima ediție a Festivalului Internațional de Film București (BiFEST) din 2004,[6] moment în care cei prezenți l-au aplaudat în picioare minute în șir.[8]

A decedat în dimineața zilei de 7 septembrie 2008 în urma unui cancer faringian.[4][10] Potrivit propriei dorințe, corpul său a fost incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești,[10] iar cenușa sa a fost aruncată în Marea Neagră.[11]

Ilarion Ciobanu a avut trei soții. Prima soție a fost o profesoară de franceză, a doua soție, Tamara Barna, dansatoare din anasamblul „Ciocârlia” și apoi asistentă medicală, de care a divorțat în 1965, și a treia, Marion Ciobanu, cu care s-a căsătorit în 1972.[5][7][12] Din ultima căsătorie are un fiu, Ioachim (n. 1978), care a urmat o carieră în industria filmului din Statele Unite ale Americii și a apărut în 2023 în filmul Misiune: Imposibilă - Răfuială mortală partea întâi.[13]

Filmografie

[modificare | modificare sursă]

Publicații

[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Ilarion Ciobanu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[7][15]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Art 2”. Wikidata Q107579640. Arhivat din original la . Accesat în .  Text " Decret 36/2004" ignorat (ajutor)
  2. ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Ilarion Ciobanu” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. 
  3. ^ http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-4257553-murit-ilarion-ciobanu.htm.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d e „„Din culisele cinematografiei": Cum a ajuns Ilarion Ciobanu din cârciumă pe platourile de filmare de la „Setea"”. adevarul.ro. . Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f g C., A. (). „Portret: Ilarion Ciobanu – un actor de substanță în filmul românesc”. Agenția de presă Rador. Accesat în . 
  6. ^ a b c d e f „A murit Ilarion Ciobanu”. Prosport. . Accesat în . 
  7. ^ a b c d e Spiru, Cornel (). „Portret: Ilarion Ciobanu – un actor de substanță în filmul românesc”. Agenția de presă Rador. Accesat în . 
  8. ^ a b „S-a mai stins un mare actor: Ilarion Ciobanu”, Adevărul, , accesat în  
  9. ^ Bobescu, Lara (). „Ilarion Ciobanu, jucătorul de rugby care le-a dat viață lui Gerula și Stroe Buzescu, în adolescență a furat... un porc – viața ca un film de aventuri”. comentator.ro. Accesat în . 
  10. ^ a b Băcan, Dan (). „Adio, Ilarion Ciobanu!”. Libertatea. Accesat în . 
  11. ^ Ionita, Izabela (). „Exclusiv / Rămășițele lui Ilarion Ciobanu, aruncate în mare”. Libertatea. Accesat în . 
  12. ^ a b Andrei, Monica (). „Ilarion Ciobanu: «M-am încăpățânat să rămân actor de cinema»”. Ziarul Metropolis. Accesat în . 
  13. ^ „Mândria României. Fiul lui Ilarion Ciobanu duce numele tatălui la Hollywood, Cetatea Filmului” (în engleză). Newsweek România. . Accesat în . 
  14. ^ Ciobanu, Ilarion (), Un far la pensie, Iași: Editura Junimea, accesat în  
  15. ^ „Decretul nr. 36 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural”. Monitorul Oficial. Nr. 172. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ilarion_Ciobanu&oldid=17310912