Anghel Dumbrăveanu
| Anghel Dumbrăveanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  |
| Decedat | (79 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | traducător |
| Limbi vorbite | limba română[2] |
Modifică date / text  | |
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt - d. 12 mai 2013) a fost un poet, prozator și traducător român, aparținând generației anilor '60.
Biografie[modificare | modificare sursă]
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu.[necesită citare]
Opera[modificare | modificare sursă]
A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele:
- Fluviile visează oceanul (București, 1961),
- Pământul și fructele (1964),
- Iluminările mării (1967),
- Oase de corăbii (1968),
- Fața străină a nopții (1971),
- Singurătatea amiezii (Timișoara, 1973),
- Diligența de seară (1978),
- Tematica umbrei (1982),
- Curtea retorilor (București, 1989),
- Capcane și visuri (București, 1992)
- Predica focului (Cluj-Napoca, 1993),
- Diamantul de întuneric (1997),
- O ireală bucurie de-a aștepta (1999),
- Begoniile de la mansardă (Timișoara, 2002).
Este prezent în:
- Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[3]
* Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973),
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1982),
- Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nichita Stănescu“ (1986),
- Premiul Internațional de Poezie „Rozeta de la Bela Voda“ la Krușevăț-Iugoslavia (1998)[necesită citare]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://www.uniuneascriitorilortm.ro/content/plecat-dintre-noi-poetul-anghel-dumbr%C4%83veanu Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ IdRef, accesat în
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 27.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Anghel Dumbrăveanu, Războiul estetic (cu o Postfață de Crișu Dascălu), București, Editura Eminescu (Poeți Români Contemporani), 1998 (vol. I), 2000 (vol. II).
- Anghel Dumbrăveanu, Iarna imperială, București, Editura Minerva (colecția Biblioteca pentru Toți), 1986.
- Violeta Dumbrăveanu, Tratat despre melancolie (antologie de 472 de pagini, cu esențialele cronici / studii literare despre „teritoriul poetic“ al lui Anghel Dumbrăveanu), Timișoara, Editura Eurostampa, 2001.
- Mircea Tomuș, Carnet critic, București, Editura pentru Literatură, 1969.
- Mircea Tomuș, Cincisprezece poeți, București, Editura pentru Literatură, 1968.
- Ion Pachia Tatomirescu, Generația resurecției poetice, 1965 – 1970, Timișoara, Editura Aethicus, 2005, pp. 278 – 270; 388 – 402.
- Ion Pachia Tatomirescu, Poemele lui Anghel Dumbrăveanu – «imateriale aripi ale materiei» – sau despre receptarea spectrală a lumii și paradoxismul existențial-cromatic, în Orient latin (Timișoara), anul VII, nr. 3 (septembrie) / 2000, p. 2.
- Ion Pachia Tatomirescu, O ireală bucurie..., recenzie, în Caietele Dacoromâniei (Timișoara), anul V, nr. 17, 22 septembrie – 22 decembrie 2000, pp. 12 - 14.
- Ion Pachia Tatomirescu, Receptarea spectrală a lumii, în Ramuri (Craiova), nr. 4 (250), 15 aprilie 1985, p. 4.
- Ion Pachia Tatomirescu, Smirdarul din priveliștea Logosului (cronică la volumul de versuri, publicat în 1999, O ireală bucurie de-a aștepta de Anghel Dumbrăveanu), în Rostirea românească (Timișoara), anul VI, nr. 10-11-12 / octombrie – noiembrie – decembrie, 2000, pp. 70 – 72.
