Mangalia: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Linia 139: Linia 139:
* [http://www.evz.ro/detalii/stiri/mangalia-batranul-oras-de-la-malul-marii-860640.html Mangalia, bătrânul oraș de la malul mării], 26 Iulie 2009, Andreea Dogar, ''Evenimentul zilei''
* [http://www.evz.ro/detalii/stiri/mangalia-batranul-oras-de-la-malul-marii-860640.html Mangalia, bătrânul oraș de la malul mării], 26 Iulie 2009, Andreea Dogar, ''Evenimentul zilei''
* [http://www.directio.ro/obiective-turistice/222-muzeul-de-arheologie-callatis Poze și informații despre Muzeul de Arheologie Callatis]
* [http://www.directio.ro/obiective-turistice/222-muzeul-de-arheologie-callatis Poze și informații despre Muzeul de Arheologie Callatis]
* Cazare în Mangalia [http://www.cazarepelitoral.ro/cazare-mangalia.html Cazare în Mangalia]


{{Orașe din Constanța}}
{{Orașe din Constanța}}

Versiunea de la 23 februarie 2012 16:23

Format:Casetă așezare Mangalia este un municipiu din județul Constanța, așezat aproape de extremitatea sudică a litoralului românesc. Are o populație de 40150 locuitori.[1] Orașul Mangalia a fost declarat municipiu în anul 1995.

Istorie

Localitatea este menționată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia).

Callatis a fost o colonie a cetății grecești Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul și jumătate din orașul din antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale perșilor, ale macedonenilor, ale dacilor, și ale romanilor, deveniți bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, din ea rămânând o simplă așezare de pescari.

Este parțial reclădită în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care își stabilesc aici tabăra, cresc cai și oi și sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffroy de Villehardouin, el însuși relatând după unele instrucțiuni navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceștia un adăpost). Se pare că nici regatul valaho-bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga stăpânire turcească nu au schimbat această situație, adăugându-se doar un grup de lipoveni în secolul al XVIII-lea.

Situația însă se schimbă odată cu alipirea Dobrogei la România în 1878. În perioada 1890-1892 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (acasă în Reich).

Mangalia devine un port modern (al doilea port maritim după Constanța), cu vreo 3000 de locuitori permanenți în 1938, dar care devin peste 10.000 vara, orașul crescând rapid mulțumită plajei de la Tatlageac-Comorova, ce se întinde pe mai mulți kilometri între capurile Schitu și Baglaru (azi, Aurora). Mangalia a fost portul de ataș al primului submarin românesc, „Delfinul”.

După al doilea război mondial, orașul devine zonă militară de frontieră și turismul stagnează câțiva ani. În 1954 este din nou deschis tuturor, iar începând cu 1962 orașul intră în atenția guvernului, devenind un important centru turistic: între pădurea Comorova și mare sunt construite stațiunile climaterice și de agrement Jupiter, Olimp, Neptun, Saturn, Venus și Aurora, iar vechiul și pitorescul oraș, tipic dobrogean, este în mare parte înlocuit de construcții moderne, dar într-un stil funcțional ce se poate găsi oriunde în lume.

Populația

Populația grecească a părăsit definitiv Mangalia în anii 1960, profitând de posibilitatea de a se stabili în Grecia. În schimb, din 1878 încoace, numeroși români veniți din toate părțile țării s-au stabilit în oraș, care număra în 2002 peste 40.000 de locuitori. La Mangalia trăiește una dintre cele mai importante comunități musulmane din România. Moscheea „Esma han Sultan” este cea mai veche din țară, fiind ridicată în anul 1525. Seminarul teologic musulman înființat la Babadag în anul 1610, a fost mutat în anul 1901 la Medgidia, unde a funcționat până în 1967.

Structură etnică (2002)
Total Români Turci Tătari Romi Lipoveni Maghiari Alte naționalități
40132 36220 1709 1415 339 191 186 72
100%
Structură religioasă (2002)
Total Ortodocși Musulmani Romano-catolici Creștini de rit vechi Penticostali Adventiști Alții
40132 36157 3138 400 - 121 49 316
100% - -

Format:Demografie/Mangalia De asemenea, la recensământul din anul 2002, 8 persoane s-au declarat fără religie și 12 atei.

Obiective turistice

  • Moscheea Esmahan Sultan - construită pe la 1590
  • Muzeul de arheologie

Vezi și

Note

  1. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite edrc_2002

Bibliografie

  • România-ghid turistic-ed.sport-turism-București 1983(pag-353-355)

Legături externe