Vânătorul de care R-35
| Vânătorul de care R-35 | |
| |
| Tip | Vânător de care |
|---|---|
| Loc de origine |  Regatul României  Republica Franceză
|
| Istoric operațional | |
| În uz | 1943-1945 |
| Folosit de | Regatul României |
| Războaie | Al Doilea Război Mondial |
| Istoric producție | |
| An proiectare | 1942-1943 |
| Producător | Atelierele Leonida |
| An producție | 1943 - 1944 |
| Bucăți construite | 30 |
| Date generale | |
| Greutate | 11,7 tone |
| Lungime | 4,02 m |
| Lățime | 1,85 m |
| Înălțime | 2,05 m |
| Echipaj | 2 (comandant și mecanic conductor) |
| Blindaj | 14 - 40 mm |
| Armament principal |
un tun de 45 mm 20K mod. 1932/34 |
| Motor | Renault V-4, benzină, răcire cu apă, 61 kW (82 CP) |
| Putere specifică | 7 CP/t |
| Suspensie | arcuri orizontale cilindrice cauciucate |
| Autonomie | 120 km pe drum; 100 km pe teren accidentat |
| Viteză maximă | 20 km/h pe drum; 15 km/h pe teren accidentat |
Modifică text  |
|
Vânătorul de care R-35 a fost o versiune proiectată și produsă în România a tancului francez Renault R-35, fiind folosit în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial.
Istorie[modificare | modificare sursă]
După rezultatele dezastruoase ale bătăliei de la Stalingrad, au fost făcute sugestii de a moderniza tancurile Renault R-35 existente, fie prin înlocuirea turelei originale cu cea a tancului ușor sovietic T-26, fie prin înlocuirea tunului principal cu unul sovietic de 45 mm sau cu un tun antitanc Schneider de 47 mm. În decembrie 1942 s-a decis ca cercetările să se concentreze pe înlocuirea tunului original de 37 mm cu cel sovietic de 45 mm obținut de la tancurile capturate BT-7 și T-26, iar proiectul a fost încredințat colonelului Constantin Ghiulai și căpitanului Dumitru Hogea. Tunul a fost atașat de o extensie frontală a turelei care avea să conțină mecanismul de recul, însă chiar și așa spațiul interior era prea îngust pentru a permite și montarea unei mitraliere coaxiale ZB. În plus, obuzele de 45 mm erau de trei ori mai mari decât cele de 37 mm. Prototipul a fost finalizat la sfârșitul lunii februarie 1943 și după ce a fost testat în vara aceluiași an, Comandamentul Trupelor Mecanizate a ordonat conversia a 30 de tancuri R-35. Tunurile de 45 mm au fost recondiționate la Arsenalul Armatei din Târgoviște, în timp ce afeturile au fost turnate la uzinele Concordia din Ploiești. Conversia celor 30 de tancuri a avut loc la Atelierele Leonida și a durat până în iunie 1944. Vehiculele, denumite „Vânătorul de care R-35 (transformat)”, au fost returnate Regimentului 2 Care de Luptă. În iulie 1944, Comandamentul Trupelor Mecanizate a ordonat ca restul de tancuri R-35 să fie convertite, însă evenimentele de după 23 august au împiedicat acest lucru. Vânătorii de care R-35 au fost utilizați împreună cu tancurile R-35 în campania din Cehoslovacia și Austria, toate exemplarele fiind pierdute până la sfârșitul războiului.
În prezent, există o singură piesă rămasă din acest tanc, o turelă descoperită în valea râului Hron din Slovacia.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- en Mark Axworthy, Cornel Scafeș, Cristian Crăciunoiu,Third Axis. Fourth Ally. Romanian Armed Forces in the European War, 1941-1945, Arms and Armour, London, 1995. ISBN 1854092677
- ro Scafeș, Cornel I; Scafeș, Ioan I; Șerbănescu, Horia Vl (). Trupele Blindate din Armata Română 1919-1947. București: Editura Oscar Print.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||||||||