Transfăgărășan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
DN7C
Transfăgărășan

7C

Transfăgărășan
7C
RO B Transfagarasan view towards the north from Balea Lake 2.jpg
Transfăgărășanul
Romania-roads-DN7C.png
DN7C pe Harta României
Localizare
Lungime totală 151 km
Județe traversate Argeș, Sibiu
Orașe Curtea de Argeș
Comune traversate AG: Bascov, Merișani, Băiculești, Valea Iașului, Albeștii de Argeș, Corbeni, Arefu
SB: Cârțișoara
Capătul de sud Bascov, lângă Pitești
Intersecții Tabliczka RO A1.svg A1 la Bascov
RO Roadsign 7.svg DN7 la Bascov
RO Roadsign 73C.svg DN73C la Curtea de Argeș
RO Roadsign 1.svg DN1 la Cârțișoara
Capătul de nord Cârțișoara

Drumul DN7C – Transfăgărășan este o cale rutieră de circulație din România, care începe în comuna Bascov, Județul Argeș de lângă orașul Pitești, în direcția orașului Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu drumul DN1 între Sibiu și Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara, cu o lungime de 151 km.

Traseu[modificare | modificare sursă]

Partea de Nord a Transfăgărășanului
Transfăgărășanul în 2007

Pornit din comuna Bascov, după 61 km dincolo de comuna Arefu începe porțiunea așa numitului Transfăgărășan, pe o lungime de aproximativ 91 km.[1]

Transfăgărășanul (de la prefixul „trans-” + Făgăraș) face parte din Drumul Național 7C (DN7C) și este unul din cele mai spectaculoase drumuri din România, numit și „drumul din nori”,[2] care leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania.

Drumul construit peste Munții Făgăraș, cel mai înalt lanț muntos din România, care face parte din Carpații Meridionali, este un drum asfaltat care în apropierea tunelului de lîngă Lacul Bâlea, ajunge la altitudinea de 2042 m.[1] Transfăgărășanul este situat pe locul al doilea ca altitudine în România după șoseaua Transalpina (DN67C) cu 2145 m din Munții Parâng.

Primul segment al Transfăgărășanului[3] trece prin fața hidrocentralei de la Vidraru amplasată subteran în masivul Cetățuia. De aici, în apropierea cetății Poenari, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tunele mai scurte ajungând pe Barajul Vidraru, care cu ai lui 307 m leagă Munții Pleașa și Vidraru. Trecând barajul, drumul continuă în partea stângă de-al lungul lacului Vidraru pînă la începutul acestuia. În continuare drumul începe să urce în serpentine, trecând pe la Cascada Capra, pînă la partea sudică al tunelului de la Capra la Bâlea Lac, unde cu o lungime de 887 m străbate Munții Făgăraș. Tunelul Bâlea, cel mai lung tunel din România, cu o înălțime de 4,4 m, 6 m lățime[4] și un trotuar cu o lățime de 1 m, iluminat, dar neaerisit, face legătura cu partea nordică a Transfăgărășanului.[5]

În partea nordică a drumului, după Tunelul Bâlea Transfăgărășanul trece prin rezervația naturală Golul Alpin și Lacul Bâlea,[6] pe la lacul glaciar Bâlea urmat de o coborâre abruptă în serpentine.[7] Trece în apropierea cascadei Bâlea, care este o cascadă în trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel în România, și se află la altitudinea de aproximativ 1230 m.d.M.

În timpul iernii, de obicei de la 1 noiembrie până în 30 iunie (sectorul cuprins între kilometrul 104 de la Piscu Negru și kilometrul 130 la cabana Bâlea Cascadă), când Transfăgărășanul este închis circulației rutiere, la Lacul Bâlea se poate ajunge cu telecabina, de la cabana „Bâlea Cascadă” din apropierea cascadei Bâlea.

Unul din tronsoanele cele mai dificile ale Transfăgărășanului, este cuprins între Lacul Bâlea și Bâlea Cascadă pe o lungime de 13 km. De la Bâlea Cascadă pînă la intersecția cu drumul DN1 sau și drumul european E68 în apropierea comunei Cârțișoara, mai sunt 21 km.

Transfăgărășanul trece peste 830 podețe, 27 viaducte; pentru construcția lui a fost necesar să fie dislocate mai multe milioane de tone de rocă; pentru aceasta s-au folosit de exemplu: 6520 tone de dinamită,[2] din care 20 de tone numai la tunelul Capra – Bâlea și multe alte materiale de construcții.

Istoria drumului[modificare | modificare sursă]

Transfăgărășan în 1974

Transfăgărășanul a fost construit între anii 19701974 în timpul lui Nicolae Ceaușescu, care a vrut să asigure un drum strategic peste munți. Inaugurarea având loc în data de 20 septembrie 1974,[8]

Drumul peste Munții Făgăraș, s-a realizat cu eforturi materiale considerabile și cu prețul multor vieți de soldați și muncitori care au contribuit la construcția lui. Oficial se vorbește de 40 de oameni decedați pentru ca acest drum să străbată munții, dar oameni care după 35 de ani mai sunt în viață vorbesc de sute de vieți omenești pierdute. Răspunzând unui interviu, un martor al timpului spunea: Numai la baraj au murit vreo 400 de băieți.[2]

Regimul de circulație[modificare | modificare sursă]

Zona montană înaltă a DN7C este deschisă pentru circulația rutieră doar în perioada iulie-octombrie a fiecărui an, întrucât drumul este înzăpezit pe timp de iarnă, iar dezăpezirea lui este nepractică. Iarna, pe acest drum accesul rutier este permis pe versantul sudic doar până cel mult la cabana Capra (kilometrul 104 - Piscu Negru, județul Argeș)), iar pe cel nordic până la Bâlea-cascadă (kilometrul 131).[9] Chiar și în timpul verii, traseul este unul periculos, cu deosebit de multe viraje, iar limita de viteză este impusă la 40 km/h.

Vedere panoramică de la Bâlea Lac spre nord

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b 35 de ani de la inaugurarea drumului national Transfagarasan - www.capitalul.ro Capitalul, Marinela Gheorghe, (20 septembrie 2009)
  2. ^ a b c Ultimii șanteriști de pe Transfăgărășan România liberă, Dan Gheorghe (11 august 2008)
  3. ^ Partea sudică în imagini - www.welcometoromania.ro
  4. ^ Tuneluri și rețeaua de drumuri naționale - www.cnadnr.ro Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
  5. ^ Partea nordică în imagini - www.welcometoromania.ro
  6. ^ Rezervația naturală Golul Alpin și lacul Bâlea - www.cjsibiu.ro
  7. ^ Relieful nordic al Transfăgărășanului - www.salite.ch
  8. ^ Construcția drumului a fost încredințată Trupelor de Geniu conduse la vremea respectivă de Generalul locotenent Vasile Slicariu, iar munca efectivă a fost realizată în special de Regimentele 1 Geniu de la Râmnicu Vâlcea și 52 Geniu de la Alba Iulia. Artizanul lucrărilor a fost colonelul Nicolae Mazilu, o personalitate a Trupelor de Geniu, ulterior comandant a Școlii de Ofițeri de Geniu, Construcții și Căi ferate, astăzi general de brigadă în rezervă! Transfăgărășanul a aniversat 35 de ani în 2009.- www.ronduldesibiu.ro Rondul de Sibiu, Red., (21 septembrie 2009)
  9. ^ Pe Transfăgărășan se circulă în condiții de iarnă, 10 octombrie 2010, Evenimentul zilei, accesat la 30 iunie 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Epopeea Transfăgărășanului” de Romulus Lal, edit. Scrisul românesc, Craiova 1975

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Transfăgărăşan

Multimedia