Tragedia de pe Stadionul Heysel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tragedia de pe Stadionul Heysel
Eveniment Finala Cupei Campionilor Europeni 1985
Juventus 1–0 Liverpool
Data 29 mai 1985
Locația Belgia Stadionul Heysel, Bruxelles, Belgia
Cauza Altercațiile și starea proastă a stadionului
Răniți 600
Morți 39
Rezultat Interdicție pe 5 ani pentru cluburile engleze în competițiile europene
(6 ani pentru Liverpool).
14 fani condamnați pentru omucidere involuntară

Tragedia de pe Stadionul Heysel (Pronunție în franceză: /ˈɦɛizəl/; în italiană: Strage dell'Heysel, în franceză: Drame du Heysel, în neerlandeză Heizeldrama) s-a întâmplat pe 29 mai 1985, în Bruxelles, Belgia, la meciul din finala Cupei Campionilor Europeni 1985 dintre echipa italiană Juventus și cea engleză, Liverpool, când un perete al Stadionului Heysel s-a prăbușit peste fanii ce fugeau panicați. În rezultat 39 de fani ai lui Juventus au murit[1] iar 600 au fost răniți.
Cu o oră înainte de începutul meciului, un grup de suporteri ai lui Liverpool au sărit gardul de protecție ce-i despărțea de fanii lui Juventus. Drept urmare fanii lui Juventus panicați au început să fugă de pe terasa stadionului, provocând astfel prăbușirea peretelui susținător, fapt care a dus la moartea a 39 de persoane și alte câteva sute au fost rănite. În pofida incidentului, meciul nu a fost anulat, ci s-a jucat până la capăt, pentru a se evita altercații în continuare.[2] Ca rezultat al tragediei cluburile engleze de fotbal au primit de la UEFA interdicție nelimitată în competițiile europene (ridicată în 1990–91), Liverpool fiind exclusă pentru un an suplimentar, iar 14 suporteri ai FC Liverpool au fpst găsiți vinovați în omucidere involuntară, fiecare din ei fiind condamnat la trei ani de închisoare. Dezastrul a fost mai târziu descris ca "cea mai neagră oră din istoria competițiilor UEFA".[3]

Evenimentele ce au dus la dezastru[modificare | modificare sursă]

În mai 1985, Liverpool era cu ceritudine în postura de cea mai bună echipă din Europa, câștigând 4 din utlimile 8 Cupe ale Campionilor Europeni. Liverpool ajunsese din nou în finală în 1985, după ce în finala sezonului precedent ei au bătut echipa italiană AS Roma. Și de data asta din nou au trebuit să se confrunte cu o echipă italiană, Juventus, deținătoarea trofeului Cupa Cupelor UEFA, din sezonul precedent, care avea în lot mulți campionii mondiali ai Italiei din 1982, și pe francezul Michel Platini, câștigătorul Ballon d'Or (acordat fotbalistului european al anului) în 1983, 1984 și 1985.

Deși era stadion național al Belgiei, Stadionul Heysel era într-o stare tehnică proastă șa momentul finalei europene din 1985. Stadionul cu o vechime de 55 de ani nu a fost întreținut suficient de bine, astfel că unele părți ale stadionului de-a dreptul se surpau. Spre examplu, gardul exterior al stadionului era construit din boțari, și fanii care nu au avut bilete, au fost observați spărgând găuri în el pentru a intra înăuntru.[4] Mai târziu jucătorii și fanii lui Liverpool au spus că ei sunt șocați de condițiile mizerabile de la stadion, în pofida raportărilor fanilor de la Arsenal, că ”stadionul a fost o groapa”, când au jucat aici tunarii cu câțiva ani mai devreme. Ei au fost surprinși că Heysel a fost selectat în ciuda condițiilor proaste, mai ales că stadionul echipe Barcelona, Camp Nou și cel al Madridului, stadionul Santiago Bernabéu, erau ambele disponibile. Directorul general al FC Liverpool, Peter Robinson a cerut la UEFA să se aleagă alt stadion, susținând că Heysel nu este potrivit pentru a găzdui o finală europeană, dar UEFA a refuzat să mute meciul.[5]

Stadionul a fost ticsit cu 58.000–60.000 de suporteri, cu peste 25.000 din fiecare tabără. Cele două capete din spatele porților erau defapt niște terase de stat în picioare, fără scaune, fiecare divizat în trei sectoare. Fanilor lui Juventus le-au revenit sectoarele O, N și M. În partea lui Liverpool erau situate X și Y, atribuite fanilor englezi, cu sectorul Z alături rezervat fanilor neutri.[6]

la acel moment Brussels, ca și restul Belgiiei, deja avea o mare comunitate de italieni, inclusiv mulți fani expatriați ai lui Juventus, care de altfel au și cumpărat tichetele în sectorul Z.[7]

Confruntarea[modificare | modificare sursă]

Stadionul Heysel pe sectoare

Aproximativ la ora locală 19, cu o oră înainte de începutul meciului, nebunia a început.[8] Fanii Liverpool și ai Juventus se aflau în nemărginita apropiere unii de alții, sectoarele X și Z.[9] Încă dinainte de meci din ambele părți au început să zboare rachete și petarde.

Odată cu fluierul de start au început să zboare și pietre, care se aflau sub picioarele fanilor. Un grup de suporteri ai lui Liverpool au început să sară gardul de protecție îndreptându-se spre galeria italienilor. Fanii Juventus au încercat să fugă sărind peste peretele stadionului. Mulți au reușit; totuși, perete a cedat sub greutate și s-a prăbușit.

Anume în acel moment au avut loc majoritatea deceselor — 39 de persoane au murit, și alte 600 au fost răniți.[9][10]

În semn de răzbunare pentru evenimentele din sectorul Z, fanii Juventus s-au răsculat din celălalt capăt de stadion. Ei au avansat pe teren și se deplsau spre direcția suporterilor lui Liverpool, dar intervenția poliției i-a stopat. În următoarele două ore din direcția lor către poliție zburau pietre, sticle și rachete. Un fan Juventus a fost surprins de televiziune trăgând dintr-un pistol[11] (later verified as being a starting pistol).

Înainte de meciul principal, un meci amical s-a jucat între juniori de selecție belgienă, care se jucau în culori identice cu concurenții cupei. În prima repriză, echipa roșie belgiană a construit un avans de 3-0, spre deliciul fanilor lui Liverpool care au acționat ca și cum jocul din Cupă a început deja. Atunci când echipa în alb a marcat în a doua repriză, în jurul 19:10, fanii englezi și cei italiani au început îmbrâncelile.[12]

Juventus 1–0 Liverpool[modificare | modificare sursă]

În ciuda amplorii dezastrului, s-a considerat că renunțarea la joc ar fi riscat să amplifice problema și mai mult, și meciul în cele din urmă a început după ce căpitanii ambelor părți a vorbit mulțimii și a făcut apel la calm.

Juventus a câștigat meciul cu 1–0 datorită unui penalty realizat de Michel Platini, acordat de arbitrul elvețian Daina pentru un fault asupra lui Zbigniew Boniek.[13]

Juventus Italia 1 – 0 Anglia Liverpool
Platini A marcat în minutul 56 56' (pen.) Raport
Stadionul Heysel,
Belgia Bruxelles, Belgia
Spectatori: 59 000
Arbitru: Elveția André Daina
Kit body blackstripes3.png
Kit body.svg
Kit right arm black stripes thin1.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Juventus
Kit body whiteshoulders.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts white stripes.png
Kit shorts.svg
Kit socks 3 stripes white.png
Kit socks long.svg
Liverpool
Juventus:
P 1 Italia Stefano Tacconi
F 2 Italia Luciano Favero
F 3 Italia Antonio Cabrini
M 4 San Marino Massimo Bonini
F 5 Italia Sergio Brio
F 6 Italia Gaetano Scirea (C)
A 7 Italia Massimo Briaschi Schimbat în minutul 84 84'
M 8 Italia Marco Tardelli
A 9 Italia Paolo Rossi Schimbat în minutul 89 89'
M 10 Franța Michel Platini
M 11 Polonia Zbigniew Boniek
Rezerve:
P 12 Italia Luciano Bodini
F 13 Italia Nicola Caricola
A 14 Italia Cesare Prandelli Intrat în minutul 84 84'
M 15 Italia Bruno Limido
M 16 Italia Beniamino Vignola Intrat în minutul 89 89'
Antrenor:
Italia Giovanni Trapattoni
Liverpool:
P 1 Zimbabwe Bruce Grobbelaar
F 2 Anglia Phil Neal (C)
F 3 Republica Irlanda Jim Beglin
F 4 Republica Irlanda Mark Lawrenson Schimbat în minutul 4 4'
F 5 Scoția Steve Nicol
F 6 Scoția Alan Hansen
A 7 Scoția Kenny Dalglish
M 8 Republica Irlanda Ronnie Whelan
A 9 Țara Galilor Ian Rush
A 10 Anglia Paul Walsh Schimbat în minutul 46 46'
M 11 Scoția John Wark Cartonaș galben după 38 minute 38'
Rezerve:
M 13 Anglia Sammy Lee
F 14 Scoția Gary Gillespie Intrat în minutul 4 4'
M 15 Danemarca Jan Mølby
M 16 Anglia Craig Johnston Intrat în minutul 46 46'
P 17 Anglia Chris Pile
Antrenor:
Anglia Joe Fagan

Echipe afectate de interdicție[modificare | modificare sursă]

Pe durata interdicției cauzate de dezastrul de pe Heysel, 20 de echipe au ratat șansa de a juca în trei competiții europene. Tabelul de mai jos prezintă aceste echipe.

Sezoane Cupa Campionilor Europeni Cupa Cupelor UEFA Cupa UEFA
1985-1986 Everton Manchester United (4th) Liverpool (2nd)
Tottenham Hotspur (3rd)
Southampton (5th)
Chelsea (6th)
Norwich City (League Cup Winners (20th))
1986-1987 Liverpool Everton (2nd) West Ham United (3rd)
Manchester United (4th)
Sheffield Wednesday (5th)
Chelsea (6th)
Arsenal (7th)
Oxford United (League Cup Winners (18th))
1987-1988 Everton Coventry City (10th) Liverpool (2nd)
Tottenham Hotspur (3rd)
Norwich City (5th)
Arsenal (League Cup Winners (4th))
1988-1989 Liverpool Wimbledon (6th) Manchester United (2nd)
Everton (4th)
Queens Park Rangers (5th)
Luton Town (League Cup Winners (9th))
1989-1990 Arsenal Liverpool (2nd) Norwich City (4th)
Derby County (5th)
Tottenham Hotspur (6th)
Nottingham Forest (League Cup Winners (3rd))
1990-1991[14] Liverpool Tottenham Hotspur (3rd)
Arsenal (4th)

For the 1990-91 season, UEFA granted a partial lifting of the European ban as a test, when Aston Villa, who finished second in the First Division, and Manchester United, who won the FA Cup, were given places in the UEFA Cup and Cup Winners' Cup respectively. However, even after the ban was lifted, English teams had to wait five seasons before earning back all of the European places which they had held before 1985. This affected eight teams, who missed qualification for the UEFA Cup until and including the 1994-1995 tournament.

Season Club(s)
1990-1991 Tottenham Hotspur, Arsenal
1991-1992 Crystal Palace, Sheffield Wednesday
1992-1993 Arsenal, Manchester City
1993-1994 Blackburn Rovers, Queens Park Rangers
1994-1995 Leeds United

Morți[modificare | modificare sursă]

Din cei 39 de morți, 32 au fost italieni (inclusiv 2 minori), 4 belgieni, 2 francezi și un nord-irlandez.[15][16]

Nume Vârsta
Rocco Acerra 29
Bruno Balli 50
Alfons Bos 35
Giancarlo Bruschera 21
Andrea Casula 11
Giovanni Casula 44
Nino Cerullo 24
Willy Chielens 41
Giuseppina Conti 17
Dirk Daenecky 38
Dionisio Fabbro 51
Jacques François 45
Eugenio Gagliano 35
Francesco Galli 24
Giancarlo Gonnelli 20
Alberto Guarini 21
Giovacchino Landini 50
Roberto Lorentini 31
Barbara Lusci 58
Franco Martelli 22
Loris Messore 28
Gianni Mastroiaco 20
Sergio Bastino Mazzino 38
Luciano Rocco Papaluca 38
Luigi Pidone 31
Benito Pistolato 50
Patrick Radcliffe 38
Antonio Ragnanese 49
Claude Robert  ?
Mario Ronchi 43
Domenico Russo 28
Tarcisio Salvi 49
Gianfranco Sarto 47
Amedeo Giuseppe Spolaore 55
Mario Spanu 41
Tarcisio Venturin 23
Jean Michel Walla 32
Claudio Zavaroni 28

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.metro.co.uk/sport/football/910952-alessandro-del-piero-turned-down-liverpool-move-due-to-heysel
  2. ^ Liverpool — History — Heysel disaster”. BBC. http://www.bbc.co.uk/liverpool/content/articles/2006/12/04/local_history_heysel_feature.shtml. Accesat la 22 martie 2011. 
  3. ^ Quote from UEFA Chief Executive Lars-Christer Olsson in 2004, uefa.com
  4. ^ Evans, Tony (5 aprilie 2005). „Our day of shame”. The Times (London). http://www.timesonline.co.uk/article/0,,762-1554603,00.html. Accesat la 24 mai 2006. 
  5. ^ LFC Story 1985”. Liverpool Official Website. Arhivat din original la 20 mai 2006. http://web.archive.org/web/20060520113640/http://www.liverpoolfc.tv/lfc_story/a_1985.shtml. Accesat la 24 mai 2006. 
  6. ^ Ducker, James; Dart, Tom (19 martie 2005). „Night of mayhem in Brussels that will never be forgotten”. The Times (London). http://www.timesonline.co.uk/article/0,,428-1532782,00.html. Accesat la 24 mai 2006. 
  7. ^ Kelso, Paul (2 aprilie 2005). „Liverpool still torn over night that shamed their name”. The Guardian (London). http://football.guardian.co.uk/championsleague200405/story/0,,1450632,00.html. Accesat la 24 mai 2006. 
  8. ^ The Heysel disaster”. BBC News. 29 mai 2000. http://news.bbc.co.uk/1/hi/uk/768380.stm. Accesat la 15 iunie 2006. 
  9. ^ a b Hussey, Andrew (3 aprilie 2005). „Lost lives that saved a sport”. The Guardian (London). http://football.guardian.co.uk/News_Story/0,1563,1448505,00.html. Accesat la 15 iunie 2006. 
  10. ^ 1985: Fans die in Heysel rioting”. BBC News. 29 mai 1985. http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/may/29/newsid_2733000/2733979.stm. Accesat la 24 mai 2006. 
  11. ^ Dohren, Derek (28 aprilie 2002). „The tragedy that dare not speak its name”. The Observer (London). http://observer.guardian.co.uk/comment/story/0,,691224,00.html. Accesat la 24 mai 2006. 
  12. ^ Geschiedenis 24 - Heizeldrama
  13. ^ Nie dla Bońka na stadionie Juventusu. http://www.sport.pl/pilka/1,65083,8536356,Nie_kibicow_dla_Bonka_na_stadionie_Juventusu.html. 
  14. ^ Aston Villa and Manchester United entered Europe
  15. ^ Heysel stadium disaster film is planned”. BBC News. 17 mai 2011. http://www.bbc.co.uk/news/uk-england-merseyside-13430935. 
  16. ^ The 39 victims who died at Heysel Stadium -liverpooldailypost.co.uk

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Evans, R., & Rowe, M. (2002). For Club and Country: Taking Football Disorder Abroad. Soccer & Society, 3(1), 37. DOI: 10.1080/714004870
  • Nash, R. (2001). English Football Fan Groups in the 1990s: Class, Representation and Fan Power. Soccer & Society, 2(1), 39.
  • Routledge (Summer 2004). „English Football Fan Groups in the 1990s: Class, Representation and Fan Power”. Soccer and Society 5 (2). 
  • Routledge (Summer 2004). „'Heads in the Sand': Football, Politics and Crowd Disasters in Twentieth-Century Britain”. Soccer and Society 5 (2). 
  • Routledge (Autumn 2004). „Hit and tell: A review essay on the Soccer Hooligan Memoir”. Soccer and Society 5 (3). 
  • Routledge (1 ianuarie 2006). „'Protect Me From What I Want': Football Fandom, Celebrity Cultures and 'New' Football in England”. Soccer and Society 7 (1). 
  • Routledge (1 decembrie 2006). „The Nature and Extent of Football Hooliganism in England and Wales”. Soccer and Society 7 (4). 
  • Routledge (1 ianuarie 2007). „The Ownership and Control of Elite Club Competition in European Football”. Soccer and Society 8 (1). 
  • Routledge (1 ianuarie 2007). „This Sporting Life: The Realism of The Football Factory”. Soccer and Society 8 (1). 
  • Routledge (1 aprilie 2007). „Football hooliganism as a transnational phenomenon: Past and present analysis: A critique – More specificity and less generality”. The International Journal of the History of Sport 24 (4). 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Coordonate: 50°53′42″N 4°20′2″E / 50.89500°N 4.33389°E / 50.89500; 4.33389