Tiberiu Brediceanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tiberiu Brediceanu (n. 2 aprilie 1877, Lugoj - d. 19 decembrie 1968, Bucureşti) a fost un compozitor şi folclorist român, fratele lui Caius Brediceanu, fiul lui Coriolan Brediceanu şi tatăl lui Mihai Brediceanu.
Cuprins |
[modifică] Biografie
A studiat muzica la liceul din Blaj, s-a licenţiat în drept la Cluj. A participat la înfiinţarea Teatrului Naţional, Conservatorului şi Operei Române din Cluj (al cărei director a fost). În politică a fost membru al Partidului Naţional-Ţărănesc şi deputat între 1919 - 1920. A fost şi membru corespondent al Academiei Române, preşedinte al Conservatorului "Astra" din Braşov, director al băncii "Albina", sucursala Braşov. Folclorist pasionat, a cules peste 2.000 de melodii populare, în special bănăţene şi maramureşene. O serie de distincţii i-au recompensat activitatea: Premiul Naţional pentru muzică (1927), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1952) şi Artist al poporului (1957). Creaţia sa dedicată scenei a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind concepută astfel încât să fie accesibilă din punct de vedere tehnic şi să pună în evidenţă un limbaj predominant folcloric. Simplitatea şi coloristica bogată a unor lucrări, precum: La şezătoare (1908) şi Învierea (1936) i-au atras compozitorului simpatia publicului. Utilizarea permanentă a citatelor folclorice, armonizarea tonală clasică, tenacitatea în valorificarea muzicii populare sunt prezente şi în muzica simfonică, de cameră şi vocală. Între anii 1927 şi 1930, Tiberiu Brediceanu a colaborat ca folclorist cu Arhiva Fonogramică a Ministerului Artelor din Bucureşti, activând intens în domeniul culegerii de folclor (peste 2 000 de melodii) în ţară şi peste hotare.
[modifică] Opera
[modifică] Compoziţii muzicale
Muzică de teatru: -Poemul muzical etnografic: Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul în port, joc şi cântec (1905) -La şezătoare (1908) -Învierea -pantomimă în patru tablouri de Lucian Blaga, după balada populară Voichiţa (1936) -Seara mare - scene lirice în trei acte, libretul de Tiberiu Brediceanu (1924)
Muzică simfonică: -Rândunica - vals pentru orchestră de salon (1894) -12 dansuri româneşti (1905) Muzică de cameră: -Ardeleana (1894) -Viorele - vals pentru pian (1896) -Doină şi joc pentru flaut şi pian (1908) -Preludiul şi Hora în re bemol major - pentru pian (1915) -Jocuri populare româneşti pentru pian - Caietele I -VIII
Muzică corală: -S-a dus cucul - cor pentru voci egale, pe versuri populare
Muzică vocală: -Colinde culese şi întocmite pentru voce şi pian sau piano solo (1924) -Şase doine şi cântece româneşti - pentru cvartet vocal şi pian (1953) -Mioriţa - şase teme ale baladei pentru cvartet vocal şi pian (1955)
[modifică] Muzicologie şi folclor
- Melodii populare româneşti din Maramureş
- Melodii populare româneşti din Banat
- Poemul coregrafic
- Doine şi cântece româneşti pe teme poporale
- Muzica şi compozitorii români ai Transilvaniei
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
[modifică] Bibliografie
- Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962
- Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Edituara Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7
