Tiberiu Brediceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru corespondent al Academiei Române
Tiberiu Brediceanu
Tiberiu Brediceanu.jpg
Folcloristul Tiberiu Brediceanu
Născut(ă) 2 aprilie 1877
Lugoj, Austro-Ungaria
Deces 19 decembrie 1968, (91 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate  România
Educație Facultatea de Drept din Cluj
Ocupație compozitor, folclorist
Partid politic Partidul Național Țărănesc
Copii Mihai Brediceanu
Părinți Coriolan Brediceanu, frate cu Caius Brediceanu
Premii Maestru Emerit al Artei
Artist al poporului

Tiberiu Brediceanu (n. 2 aprilie 1877, Lugoj - d. 19 decembrie 1968, București) a fost un compozitor și folclorist român, fratele lui Caius Brediceanu, fiul lui Coriolan Brediceanu și tatăl lui Mihai Brediceanu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A studiat muzica la liceul din Blaj, s-a licențiat în drept la Cluj. A participat la înființarea Teatrului Național, Conservatorului și Operei Române din Cluj (al cărei director a fost). În politică a fost membru al Partidului Național-Țărănesc și deputat între 1919 - 1920. A fost și membru corespondent al Academiei Române, președinte al Conservatorului "Astra" din Brașov, director al Băncii "Albina", sucursala Brașov. Folclorist pasionat, a cules peste 2.000 de melodii populare, în special bănățene și maramureșene.

O serie de distincții i-au recompensat activitatea: Premiul Național pentru muzică (1927), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1952) și Artist al poporului (1957).

Creația sa dedicată scenei a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind concepută astfel încât să fie accesibilă din punct de vedere tehnic și să pună în evidență un limbaj predominant folcloric. Simplitatea și coloristica bogată a unor lucrări, precum: La șezătoare (1908) și Învierea (1936) i-au atras compozitorului simpatia publicului.[judecată de valoare]

Utilizarea permanentă a citatelor folclorice, armonizarea tonală clasică, tenacitatea în valorificarea muzicii populare sunt prezente și în muzica simfonică, de cameră și vocală.

Între anii 1927 și 1930, Tiberiu Brediceanu a colaborat ca folclorist cu Arhiva Fonogramică a Ministerului Artelor din București, activând intens în domeniul culegerii de folclor (peste 2 000 de melodii) în țară și peste hotare.

Opera[modificare | modificare sursă]

Compoziții muzicale[modificare | modificare sursă]

Muzică de teatru:

  • Poemul muzical etnografic: Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul în port, joc și cântec (1905)
  • La șezătoare (1908)
  • Învierea -pantomimă în patru tablouri de Lucian Blaga, după balada populară Voichița (1936)
  • Seara mare - scene lirice în trei acte, libretul de Tiberiu Brediceanu (1924)

Muzică simfonică:

  • Rândunica - vals pentru orchestră de salon (1894)
  • 12 dansuri românești (1905)

Muzică de cameră:

  • Ardeleana (1894)
  • Viorele - vals pentru pian (1896)
  • Doină și joc pentru flaut și pian (1908)
  • Preludiul și Hora în re bemol major - pentru pian (1915)
  • Jocuri populare românești pentru pian - Caietele I -VIII

Muzică corală:

  • S-a dus cucul - cor pentru voci egale, pe versuri populare

Muzică vocală:

  • Colinde culese și întocmite pentru voce și pian sau piano solo (1924)
  • Șase doine și cântece românești - pentru cvartet vocal și pian (1953)
  • Miorița - șase teme ale baladei pentru cvartet vocal și pian (1955)

Muzicologie și folclor[modificare | modificare sursă]

  • Melodii populare românești din Maramureș
  • Melodii populare românești din Banat
  • Poemul coregrafic
  • Doine și cântece românești pe teme poporale
  • Muzica și compozitorii români ai Transilvaniei

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962
  • Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Edituara Saeculum, București, 1999 ISBN 973-9399-03-7