Star Trek: Seria originală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Star Trek: Seria originală
Star Trek TOS logo (2).jpg
Logo-ul Star Trek: Seria originală
Informații generale
Format serial științifico-fantastic
Regizor(i) Robert Butler, James Goldstone, Marc Daniels, Lawrence Dobkin, James Goldstone, ș.a.
Creator(i) Gene Roddenberry
Actori William Shatner, Leonard Nimoy, DeForest Kelley
Temă muzicală de început "Theme from Star Trek" de Alexander Courage
Țară de origine Statele Unite ale Americii
Limbă(i) engleză
Nr. de episoade 79 (Lista episoadelor)
Producție
Producător(i) Desilu Productions, Paramount Television
Perioada de difuzare 50 min
Difuzare
Canal original NBC
Format imagine NTSC (480i)
Format audio Monaural, (Dolby Digital 5.1)
Difuzare originală 8 septembrie 1966
Legături externe
Site oficial
Profil pe IMDB
Sumar de la TV.com
Parte a colecției despre
Star Trek
Seriale TV
Seria originală  · 80 episoade
Seria animată  · 22 episoade
Generația următoare  · 178 episoade
Deep Space Nine  · 176 episoade
Voyager  · 172 episoade
Enterprise  · 98 episoade
Filme
I: Filmul
II: Furia lui Khan
III: În căutarea lui Spock
IV: Călătoria acasă
V: Ultima frontieră
VI: Țara nedescoperită
VII: Generații
VIII: Primul Contact
IX: Insurecția
X: Nemesis
XI: Star Trek
XII: Star Trek II
Națiuni principale
Federația Unită a Planetelor
Romulani  · Klingonieni  · Tholieni
Gorn · Q  · Ferengi  · Borg  · Kazon
Cardassieni  · Bajorani  · Trill  · Hirogen
Dominion  · Breen  · Xindi  · Vulcanieni  · Andorieni
Universul Extins
Romane  · Jocuri
Referințe
Personaje  · Rase
Cronologie  · Data stelară  · Telepatie  · Fizica
Toate navele  · Nave pierdute
Clase de nave
Influență culturală
Societate  · Trekkie  · Comunitatea fanilor

Star Trek este un serial științifico-fantastic de televiziune, creat de Gene Roddenberry, care a fost transmis în Statele Unite ale Americii și în sudul Canadei de canalul NBC în perioada 8 septembrie 1966 - 3 iunie 1969[1].

Deși această serie TV a avut inițial titlul Star Trek, ea a primit mai târziu denumirea Star Trek: The Original Series (Star Trek: Seria originală) pentru a se face diferența față de numeroasele continuări ale acestui serial și, de asemenea, față de universul fictiv pe care l-a creat. Star Trek a avut o audiență scăzută pe canalul NBC, motiv pentru care a fost anulat după trei sezoane și 79 de episoade. Serialul a căpătat statutul de cult în anii 1970, dând naștere altor cinci serii de televiziune, 11 filme de lung mentraj și numeroase cărți, jocuri, și alte produse.

Acțiunea are loc în secolul al XXIII-lea[2]. Seria originală Star Trek urmărește aventurile navei spațiale Enterprise și ale echipajului său, condus de căpitanul James T. Kirk (William Shatner), secundul Spock (Leonard Nimoy) și medicul șef, ofițerul Leonard McCoy (DeForest Kelley). Introducerea făcută de Shatner la începutul fiecărui episod descrie misiunea navei:

„Spațiul: ultima frontieră. Acestea sunt călătoriile navei stelare Enterprise. Misiunea ei pe cinci ani: să exploreze lumi noi și stranii, să caute noi forme de viață și noi civilizații, să meargă cu curaj acolo unde niciun om nu a mai fost vreodată.”

Creare și dezvoltare[modificare | modificare sursă]

În 1964, Gene Roddenberry, un vechi fan al genului science fiction, a schițat o propunere pentru un serial de televiziune științifico-fantastic, pe care l-a intitulat Star Trek. Acțiunea serialului avea să se petreacă în secolul 23[3], la bordul unei uriașe nave interstelare, al cărei echipaj avea ca misiune explorarea unei porțiuni relativ mici a galaxiei noastre, Calea Lactee.

Printre sursele de inspirație pentru această idee, Roddenberry a enumerat romanul lui A. E. van Vogt despre o navă spațială numită Space Beagle, seria de povestiri Marathon a lui Eric Frank Russell și filmul Planeta interzisă (1956). S-au făcut paralele și cu serialul de televiziune Rocky Jones, Space Ranger (1954), o space opera mai puțin sofisticată, care conținea multe dintre elementele — organizarea, relațiile dintre membrii echipajului, misiunile, o parte a aranjării punții și chiar unele dispozitive tehnologice — ce au constituit serialul Star Trek.[4] Roddenberry s-a bazat mult și pe romanele cu Horatio Hornblower ale lui C.S. Forrester, care prezintă un dârz căpitan de navă ce conduce, cu o mână blândă, o navă maritimă aflată într-o misiune nobilă. Roddenberry se referea deseori la căpitanul Kirk ca la un „Horatio Hornblower în spațiu”.[5]

Roddenberry avea o experiență vastă în a scrie scenarii pentru seriale western, care fuseseră populare în prima parte a anilor 1960 și în anii 1950, motiv pentru care și-a prezentat noul serial rețelelor de televiziune ca un „Wagon Train spre stele”.[6] În 1964, Roddenberry a semnat un contract de dezvoltare de programe pe trei ani cu o importantă companie de producție independentă, Desilu Productions. În concepția originală a lui Roddenberry, protagonistul era căpitanul Robert April al navei stelare S.S. Yorktown. Acest personaj a fost transformat apoi în căpitanul Christopher Pike.

Roddenberry a prezentat pentru prima dată serialulStar Trek companiei CBS, care l-a refuzat în favoarea creației lui Irwin Allen, Lost in Space. Roddenberry și-a prezentat apoi ideea șefului Studiourilor Desilu — Herb Solow — care a acceptat-o în cele din urmă. Solow a vândut ulterior conceptul lui Gene pentru Star Trek companiei NBC, care a plătit, dar apoi a refuzat primul episod pilot „The Cage”, motivând că acesta era „prea cerebral”.[5] Totuși, producătorii NBC fuseseră impresionați de idee, și au înțeles că o parte dintre problemele serialului se datorau scenariului, pe care-l aleseseră chiar ei.[5] Aceștia au luat apoi neobișnuita decizie de a finanța un al doilea episod pilot, după scenariul intitulat „Where No Man Has Gone Before”. Doar personajul d-lui Spock, interpretat de Leonard Nimoy, a fost păstrat din primul pilot, și numai doi actori - Majel Barrett și Nimoy - au continuat să joace și în al doilea pilot. Acest episod s-a dovedit a fi pe placul celor de la NBC, care au selectat Star Trek pentru a face parte din viitoarea grilă de programe pentru toamna anului 1966.

Al doilea episod pilot a introdus restul personajelor principale: căpitanul Kirk (William Shatner), inginerul șef lt. comandor Scott (James Doohan) și lt. Sulu (George Takei). Paul Fix l-a interpretat pe dr. Mark Piper în al doilea pilot; medicul navei Leonard McCoy (DeForest Kelley) s-a alăturat celorlalți actori după începerea filmărilor pentru primul sezon, și a rămas pe tot parcusul serialului, obținând chiar statutul de al treilea star al seriei. Echipajului permanent al navei i s-a mai alăturat și ofițerul de comunicații lt. Uhura (Nichelle Nichols), prima femeie afro-americană care a jucat un rol atât de important într-un serial de televiziune american. Walter Koenig s-a alăturat distribuției în rolul sublocotenentului Pavel Chekov în cel de-al doilea sezon.

Producție[modificare | modificare sursă]

Printre persoanele care au lucrat la producția serialului s-a numărat directorul artistic Matt Jefferies. Jefferies a proiectat nava stelară Enterprise și majoritatea interioarelor sale. Contribuția sa la succesul serialului a fost omagiată prin denumirea de „Tub Jefferies”, dată coloanelor de serviciu din interiorul navelor prezentate în diversele serii Star Trek. Pe lângă faptul că a lucrat cu fratele său, John Jefferies, pentru a crea fazerele, armele de mână din Star Trek, Jefferies a proiectat și puntea navei Enterprise (pe baza unui model anterior al lui Pato Guzman). Jeffries și-a folosit experiența practică acumulată ca aviator în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca și cunoștințele sale despre construcția aeronavelor, pentru a crea o punte elegantă, funcțională și ergonomică.

Costumierul serialului Star Trek, Bill Theiss, a creat aspectul frapant al uniformelor Flotei Stelare pentru membrii echipajului de pe nava Enterprise, costumele pentru actrițele invitate și pentru diverse specii extraterestre, cum ar fi klingonienii, vulcanienii, romulanii, tellariții, andorienii și mulți alții.

Artistul și sculptorul Wah Chang, care lucrase pentru Walt Disney Productions, a fost angajat pentru a se ocupa de elementele de recuzită: el a creat comunicatorul cu clapă, deseori citat ca sursă de inspirație pentru aspectul telefonului mobil.[7] Chang a mai proiectat „tricorder-ul”, un dispozitiv portabil de analiză, înregistrare și calcul, și multe alte aparate fictive, folosite de inginerii și personalul medical de pe navă. După debutul serialului, el a contribuit la crearea unor rase extraterestre memorabile, ca Gorn și Horta.

NBC[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1 (1966–1967)[modificare | modificare sursă]

William Shatner în rolul lui Kirk, în primul episod al serialului din 1966.

NBC a comandat 16 episoade ale serialului Star Trek, în afară de „Where No Man Has Gone Before”.[8] Primul episod săptămânal al serialului a fost difuzat joi, pe 8 septembrie, 1966, în intervalul orar 20:30-21:30, în cadrul programului de avanpremiere ale canalului NBC. Impresiile criticilor au fost diverse; în timp ce ziarele The Philadelphia Inquirer și San Francisco Chronicle au apreciat serialul, publicațiile The New York Times și Boston Globe au fost mai puțin favorabile,[9] iar Variety prezicea că serialul „nu va funcționa”, numindu-l „un amestec incredibil și nefericit de confuzie și complexitate”.[10] Debutând alături de programe care erau în mare parte reluări, Star Trek și-a câștigat repede locul de lider, cu o cotă de piață de 40.6.[11] Însă, săptămâna următoare, fiind la concurență cu alte seriale noi, a căzut pe locul 2 (cotă de piață 29.4), după CBS. În următoarele două săptămâni, s-a clasat pe locul 33 (din 94 de programe), iar cele două episoade care au urmat au fost pe locul 51 în topul audiențelor.[12][13]

Cu câțiva ani înainte, audiențele serialului Star Trek din primul sezon i-ar fi determinat pe cei de la NBC să-l anuleze. Totuși, acest post a fost pionierul cercetării în domeniul profilului demografic al telespectatorilor în prima parte a anilor 1960, și, începând cu anul 1967, NBC și alte rețele de televiziune au început să ia în considerare aceste date în procesul lor decizional;[14] de exemplu, CBS a anulat temporar serialul Gunsmoke în acel an pentru că avea prea mulți telespectatori în vârstă și prea puțini tineri.[9] Deși Roddenberry a afirmat mai târziu că NBC nu avea cunoștință de datele demografice favorabile ale serialului Star Trek,[15] chiar cunoașterea faptului că Star Trek avea un public de calitate a fost probabil motivul pentru care compania a continuat să difuzeze serialul după primul și al doilea sezon.[14] NBC a decis să producă încă 10 episoade pentru primul sezon și a comandat un al doilea sezon în martie 1967.[8][16] Inițial, compania a anunțat că serialul va rula marți, în intervalul 19:30-20:30, dar atunci când programul pe 1967-68 a fost finalizat, a fost plasat în intervalul 20:30-21:30 de vineri,[17] ceea ce a făcut ca tinerii, care constituiau publicul cel mai numeros, să nu mai poată urmări serialul cu ușurință.[8]

Sezonul 2 (1967–1968)[modificare | modificare sursă]

Spock, Kirk și nava Enterprise, 1968.

Audiența serialului Star Trek a continuat să scadă în timpul celui de-al doilea sezon. Deși Shatner se aștepta ca serialul să ia sfârșit după două sezoane și începuse să se pregătească pentru alte proiecte,[18] se poate ca cei de la NBC să nu se fi gândit niciodată serios la anularea serialului.[19][9] Încă din ianuarie 1968, Associated Press relata că Star Trek avea șanse „excelente” de a continua cu un al treilea sezon. Star Trek avea audiență mai mare pentru NBC decât serialul rival de la ABC, Hondo, iar programele concurente de la CBS erau printre primele 15 în topul audiențelor Nielsen.[19][20] Din nou, datele demografice au ajutat serialul Star Trek să supraviețuiască.[14] Contrar unei convingeri frecvente printre fani, serialul nu a avut mai mulți telespectatori tineri decât programele rivale atâta timp cât a rulat pe postul NBC.[9] Cercetările făcute de companie au arătat, totuși, că Star Trek avea un „public de calitate”, din care făceau parte „bărbați cu educație superioară și venituri mari”, în timp ce alte seriale NBC aveau audiențe mai mici.[14][19] Lucrul care i-a surprins totuși pe producătorii de la NBC a fost entuziasmul telespectatorilor serialului Star Trek.[9] Acesta avea neobișnuita calitate de a dezbate cu seriozitate teme sociale contemporane într-un context futurist, spre deosebire de Lost in Space, care era înclinat mai mult spre divertisment.[21]

Atunci când, în 1967, au început să apară zvonuri că serialul risca să fie anulat, Roddenberry a inițiat și a finanțat în secret, iar Bjo Trimble, împreună cu soțul ei și alți fani, au organizat o campanie fără precedent, care a determinat mii de telespectatori să trimită scrisori, în care cereau continuarea serialului.[22][23][24] Folosind cele 4000 de nume de pe lista de corespondență a unei convenții science-fiction, soții Trimble i-au rugat pe fani să scrie postului NBC și să convingă alți zece oameni să facă la fel.[25] Postul primise deja 29 000 de scrisori de la fani (mai mult decât pentru orice alt serial, cu excepția The Monkees) pentru Star Trek pe parcursul primului sezon .[8] NBC a primit aproape 116 000 de scrisori doar în perioada decembrie 1967 - martie 1968, din care peste 52 000 numai în luna februarie.[26][8]. După spusele unui director NBC, postul a primit mai mult de un milion de scrisori, dar a făcut publică doar cifra de 116 000.[22] Editorialiștii încurajau cititorii să trimită scrisori pentru a ajuta la salvarea a ceea ce unul dintre ei numea „cel mai bun serial science fiction difuzat în prezent”.[27] În ianuarie 1968, peste 200 de studenți de la Institutul de Tehnologie din California au marșat spre studioul NBC din Burbank, California pentru a susține serialul Star Trek.[28] Studenții de la Berkeley și MIT au organizat proteste similare în San Francisco și New York.[27]

Scrisorile trimise în sprijinul serialului Star Trek, printre ale căror autori se număra guvernatorul New York-ului Nelson Rockefeller,[29] erau diferite cantitativ, dar și calitativ de majoritatea corespondeței primite de posturile de televiziune:

„Conform celor 6000 de scrisori pe care le generează pe săptămână (mai mult decât oricare alt program de televiziune), serialul este urmărit de oameni de știință, curatori ai muzelor, psihiatri, medici, profesori universitari și alte persoane din înalta societate. Institutul Smithsonian a solicitat a copie a serialului pentru arhivele sale, Star Trek fiind singurul care a avut parte de o asemenea onoare.[27]

și

„Majoritatea scrisorilor veneau de la medici, savanți, profesori și alți profesioniști, și erau în mare parte scrise într-un stil elevat și pe o hârtie de calitate. Iar, obiectivul cel mai important al unui post de televiziune, pe lângă un rating Nielsen bun, este să aibă prestigiul unui serial care atrage telespectatori din rândul clasei de mijloc și al intelectualilor.[18]

NBC a luat neobișnuita decizie de a anunța după episodul „The Omega Glory”, pe 1 martie 1968, că serialul avea să continue.[14][29] Anunțul conținea implicit apelul ca fanii să nu mai trimită scrisori,[22] dar i-a determinat pe aceștia să expedieze mesaje de mulțumire într-o cantitate similară.[30]

Sezonul 3 (1968–1969)[modificare | modificare sursă]

Planul inițial al celor de la NBC a fost să difuzeze al treilea sezon al serialului Star Trek lunea, cu speranța că audiența se va mări în urma suprinzătoarei campanii de scrisori.[9] În schimb, în martie 1968, NBC a decis să mute serialul la orele 22:00, în intervalul mort al serii de vineri, o oră nepotrivită pentru telespectatorii tineri.[24][31] Decizia a fost luată pentru a nu face concurență serialului de mare succes Rowan & Martin's Laugh-In, difuzat luni seara.[32] Pe lângă intervalul orar nefavorabil, Star Trek putea fi urmărit doar pe 181 din cele 210 canale afiliate NBC.[33]

Roddenberry, care spunea cu amărăciune că „dacă NBC vrea să ne omoare, n-ar fi putut găsi o soluție mai bună”[24], a încercat să convingă postul să acorde serialului Star Trek o zi și o oră de difuzare mai bune, însă fără succes. În consecință, el a decis să renunțe la tensiunea zilnică pe care o implica producția serialului, deși a rămas doar cu numele în funcția de „producător executiv”.[34] Roddenberry și-a redus gradul de implicare directă înainte de începerea sezonului 1968-69, fiind înlocuit de Fred Freiberger în postul de producător. NBC a redus apoi semnificativ bugetul Star Trek de la episod la episod, deoarece prețul pentru publicitate pe minut scăzuse de la 39 000 de dolari la 36 000 de dolari, comparativ cu sezonul 2.[35] Acest lucru a rezultat într-un declin vizibil al calității episoadelor din sezonul 1968-69.[36] Ultima zi de filmare pentru Star Trek a fost 9 ianuarie 1969,[8], iar după 79 de episoade[37] NBC a anulat serialul în februarie, în ciuda încercării fanilor de a organiza o nouă campanie de scrisori.[9]

În 2011, decizia NBC de a anula serialul Star Trek a fost clasată pe locul 4 în topul special al TV Guide, 25 Cele mai mari gafe din televiziune 2[38]

Sinopsis[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Seria descrie povestea echipajului unei nave spațiale și a misiunii de cinci ani a acesteia de a ajunge acolo unde "nici un om nu a ajuns vreodată".

Distribuția[modificare | modificare sursă]

Actor Rol Funcția Grad
William Shatner James T. Kirk Ofițer comandant Căpitan
Leonard Nimoy Spock Secund
Ofițer științific
Locotenent comandor /
Comandant
DeForest Kelley Leonard "Bones" McCoy Ofițer medical principal Locotenent comandor
James Doohan Montgomery "Scotty" Scott Inginer Șef
Al doilea ofițer
Locotenent comandor
Nichelle Nichols Nyota Uhura Ofițer Șef Comunicații Locotenent
George Takei Hikaru Sulu Cârmaci
Arme
Locotenent
Walter Koenig Pavel Chekov Navigator
Locotenent Securitate
Locotenent Tactic
Aspirant
Grace Lee Whitney Janice Rand Asistent căpitan Asistent căpitan
Majel Barrett Christine Chapel Soră medicală principală Locotenent

Star Trek și-a transformat actorii din distribuție, în mare parte necunoscuți, în celebrități. Kelley jucase în multe filme și seriale de televiziune, dar avusese în general rolui mici, negative. Nimoy avea și el experiență în filme și televiziune, dar nu era foarte cunoscut. Nimoy mai jucase împreună cu Shatner într-un episod din 1964 al serialului The Man from U.N.C.L.E., „The Project Strigas Affair”, și cu Kelley (în rolul unui doctor) într-un episod din 1963 al serialului The Virginian, „Man of Violence”. Înainte de Star Trek, Shatner era deja o vedetă, după ce apăruse în mai multe filme notabile, îl interpretase pe Cyrano de Bergerac pe Broadway, și chiar refuzase rolul dr-ului Kildare. Totuși, atunci când rolurile s-au împuținat, el a acceptat rolul în serial, după ce contractul cu Jeffrey Hunter (interpretul Căpitanului Pike) a fost anulat. După difuzarea episoadelor, mulți dintre actori au continuat să fie distribuiți numai în roluri similare datorită impactului pe care l-au avut rolurile lor din Star Trek.

Cele trei personaje principale erau Kirk, Spock și McCoy, având personalități contrastante: Kirk era pasional și deseori agresiv, dar cu un simț al umorului inteligent, Spock era rece și rațional, iar McCoy era sarcastic, dar întotdeauna plin de compasiue. Multe dintre episoade îi prezentau pe cei trei în opoziție: când Kirk era forțat să ia o decizie grea, Spock sugera soluția logică dar de multe ori insensibilă, iar McCoy (sau „Bones”, așa cum l-a poreclit Kirk) pleda pentru orice ar fi făcut mai puțin rău. McCoy și Spock aveau o relație conflictuală, care masca adevăratele lor sentimente reciproce de afecțiune și respect, iar disputele lor permanente au făcut deliciul publicului.[39]

Personajul Spock a fost inițial respins de reprezentanții postului NBC, care se temeau că aspectul său aproape „satanic ” (cu urechi și sprâncene ascuțite) i-ar putea deranja pe unii telespectatori. Totuși, Spock a devenit unul dintre cele mai iubite personaje ale serialului, la fel ca și personalitatea înflăcărată de medic de țară a lui McCoy. De fapt, Spock a devenit un fel de sex simbol [40] , lucru la care nimeni din personalul serialului nu se așteptase. Leonard Nimoy spune că problema extraordinarei atracții exercitate de dl. Spock apărea "aproape de fiecare dată când vorbeam cu cineva din presă... nu m-am gândit niciodată la asta... ar fi ridicol să încerc să-l privesc pe dl. Spock ca pe un sex simbol."[41]

Sulu și Uhura nu au avut prenume în serial. Prenumele lui Sulu, Hikaru, a fost dezvăluit în romanul The Entropy Effect al autoarei Vonda N. McIntyre. Acest nume a fost introdus „oficial” în canon de către George Takei în Star Trek VI: Țara nedescoperită. Prenumele Uhurei nu a fost niciodată rostit pe ecran, dar numele Nyota a fost folosit de către fani și în romanele ulterioare, fiind în cele din urmă menționat în filmul din 2009, care urmărește începuturile echipajului. Al doilea prenume al lui Kirk nu a fost folosit niciodată în serial până la episodul din Star Trek: Seria animată intitulat „Bem”. Datorită unor neînțelegeri interne relativ la statutul Seriei animate ca făcând oficial parte din universul Star Trek, prenumele mijlociu al lui Kirk (Tiberius) nu a devenit canonic până după evenimentele filmului Star Trek VI: Țara nedescoperită.

Majel Barrett a mai fost și vocea computerului în Seria originală și în multe alte serii și filme Star Trek. Ea a mai interpretat și rolul Primului Ofițer al Căpitanului Pike în episodul pilot „The Cage”. Barrett și Roddenberry s-au căsătorit în 1969.

Producătorii intenționau să extindă personajul Sulu în al doilea sezon, dar, datorită participării lui Takei în filmul lui John Wayne The Green Berets, acesta a apărut doar în jumătate dintre episoade, fiind înlocuit de Walter Koenig în rolul tănârului navigator rus, Aspirantul Pavel Chekov. La întoarcerea lui Takei, cei doi au trebuit să împartă acceași cabină de machiaj și același scenariu.[42] Ei au apărut apoi împreună la cârma navei Enterprise pe tot parcursul serialului. Ar putea exista un sâmbure de adevăr în povestea neoficială că editorialiștii ziarului Pravda din Uniunea Sovietică s-au plâns că, în cosmopolita pleiadă de personaje, nu se afla niciun rus. Acest lucru era văzut ca un afront adus acestei țări, deoarece cosmonautul rus Yuri Gagarin fusese primul om care ajunsese în spațiu. Gene Roddenberry a răspuns: „chestiunea cu Chekov a fost o eroare majoră din partea noastră și încă sunt rușinat de faptul că nu am inclus un personaj rus chiar de la început”.[5] Cu toate acestea, documentele Desilu sugerează că producătorii intenționaseră să introducă în Star Trek un personaj cu mai mult sex appeal pentru adolescenți, și mai ales pentru adolescente.[5] Walter Koenig a spus în 2006, în cadrul unui program special de aniversare a 40 de ani de la debutul serialului Star Trek: Seria originală, că nu are foarte mare încredere în zvonul legat de Pravda, deoarece Star Trek nu fusese difuzat niciodată de televiziunile sovietice.

În plus, serialul includea frecvent personaje (de obicei ofițeri de securitate purtând uniforme roșii) care mor sau sunt rănite imediat după apariția lor pe ecran. Acest artificiu narativ a fost atât de des folosit, încât a inspirat termenul de „cămașă roșie”, care denotă un personaj prototip al cărui unic scop este să moară violent pentru a demonstra situația primejdioasă în care se află personajele principale.

Episoade[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește calitatea scenariilor, Star Trek iese în evidență prin faptul că este unul dintre primele seriale TV științifico-fantastice care a apelat la serviciile marilor autori contemporani de literatură SF, cum ar fi Robert Bloch, Norman Spinrad, Harlan Ellison și Theodore Sturgeon, precum și ale unor scenariști consacrați. Editorul de scenarii Dorothy C. Fontana (fosta secretară a lui Roddenberry) a avut de asemenea o contribuție vitală la succesul serialului Star Trek - ea a editat majoritatea scenariilor și a scris mai multe episoade. Ea a folosit pseudonimul D.C. Fontana la sugestia lui Gene Roddenberry, care credea că o femeie nu ar fi fost luată în serios datorită faptului că majoritatea autorilor de science fiction erau bărbați.

Serialul a abordat mai multe teme importante, concentrându-se pe explorarea problemelor majore ale Statelor Unite în anii 1960, cum ar fi sexismul, racismul, naționalismul și războiul global. Roddenberry a utilizat alegoria unei nave spațiale din viitor pentru a dezbate aceste teme. Deși Sammy Davis Jr. și Nancy Sinatra au împărtășit un scurt sărut în cadrul programului de varietăți Movin' With Nancy în decembrie 1967,[43] Star Trek a fost primul serial de televiziune American în care a apărut un sărut interrasial între două personaje fictive (între cpt. Kirk și lt. Uhura, în episodul „Plato's Stepchildren”), însă acesta a fost mimat (ascuns după capul unuia dintre personaje) și prezentat ca fiind involuntar.[44]

Episoade precum „The Apple”, „Who Mourns for Adonais?”, „The Mark of Gideon” sau „The Return of the Archons” prezintă teme anti-religioase (datorită în principal umanismului secular al lui Roddenberry) și subversive. „Bread and Circuses” și „The Omega Glory” au teme mai clar pro-religie și patriotice.

Roddenberry a dorit de asemenea să folosească serialul ca pe un cal troian, pentru a trece peste restricțiile impuse de cenzura postului NBC, deghizând teme potențial controversate sub masca genului science fiction. Intervenția companiei sau a sponsorilor în cenzurarea scenariilor sau a materialelor filmate erau ceva obișnuit în anii 1960, iar Star Trek a avut la rândul său de suferit din această cauză. Scenariile erau verificate și cenzurate în mod regulat de către personalul Departamentului de Standarde al NBC, care făcea multiple adnotări pe marginea scenariilor, privind părți care trebuiau modificate ori înlăturate complet.[45]

Seria originală s-a remarcat și datorită conținutului umoristic, ca de exemplu ciondănelile tăioase dar amicale dintre Spock și McCoy. Episoade precum „The Trouble with Tribbles”, „I, Mudd”, sau „A Piece of the Action”, au fost scrise și puse în scenă sub forma unor comedii. Umorul din Star Trek este în general mai voalat în seriile ulterioare și în filme, cu excepții notabile ca Star Trek IV: Călătoria acasă.

Mai multe episoade au folosit conceptul unor copii ale planetei Pământ, ceea ce a permis reutilizarea decorurilor deja existente. „Bread and Circuses”, „Miri” și „The Omega Glory” prezintă asemenea lumi, iar trei episoade, „A Piece Of The Action”, „Patterns Of Force” și „Plato's Stepchildren”, se petrec pe planete extraterestre care au adoptat culturi ale diverselor perioade ale civilizației pământene (Chicago în era prohibiției, Germania nazistă și Grecia antică). Totuși, în „A Piece Of The Action” și „Patterns Of Force”, vedem că aceste lumi sunt rezultatul contaminării populației native acelor planete, fie înainte de impunerea primei directive, fie prin încălcarea acesteia.

Episoade notabile[modificare | modificare sursă]

Conform Entertainment Weekly, cele mai bune zece episoade ale serialului Star Trek sunt următoarele:[46]

  1. The City on the Edge of Forever
  2. Space Seed
  3. Mirror, Mirror
  4. The Doomsday Machine
  5. Amok Time
  6. The Devil in the Dark
  7. The Trouble With Tribbles
  8. This Side of Paradise
  9. The Enterprise Incident
  10. Journey to Babel

În anul 2009, episoadele clasate pe primele zece locuri în topul IMDB (unele episoade au aceeași notă) sunt:

  1. The City on the Edge of Forever[47]
  2. Mirror, Mirror[48]
  3. Balance of Terror”,[49], „Space Seed[50]
  4. The Trouble With Tribbles”,[51], „The Doomsday Machine[52]
  5. Amok Time[53]
  6. The Menagerie”,[54][55]The Devil in the Dark[56]
  7. Journey to Babel”,[57]The Enterprise Incident[58]
  8. Errand of Mercy[59]
  9. Arena”,[60]Day of the Dove”,[61]All Our Yesterdays[62]
  10. The Corbomite Maneuver[63]

Premii[modificare | modificare sursă]

Deși nu a câștigat niciun Emmy, Star Trek a fost nominalizat la Premiile Emmy, în diverse categorii, printre care următoarele:

  • Cel mai bun serial dramatic (Gene Roddenberry și Gene L. Coon), 1967
  • Cel mai bun serial dramatic (Gene Roddenberry), 1968
  • Cel mai bun actor în rol secundar (Leonard Nimoy în rolul d-lui Spock), 1967, 1968, 1969
  • Cel mai bun actor invitat (Frank Gorshin în rolul comisarului Bele), 1969
  • Cele mai bune efecte vizuale (Darrell Anderson, Linwood G. Dunn, and Joseph Westheimer), 1967
  • Cel mai bun montaj vizual și sonor (Douglas Grindstaff), 1967
  • Cel mai bun montaj (Donald R. Rode), 1968

Opt dintre episoadele serialului au fost nominalizate la unul dintre cele mai prestgioase premii science-fiction, Premiul Hugo, în categoria „Cea mai bună prezentare dramatică”. În 1967, episoadele nominalizate au fost „The Naked Time”, „The Corbomite Maneuver” și „The Menagerie”. În 1968, toate episoadele nominalizate aparțineau serialului Star Trek: „Amok Time”, „Mirror, Mirror”, „The Doomsday Machine”, „The Trouble with Tribbles” și „The City on the Edge of Forever”. Star Trek a câștigat în ambii ani, cu episoadele „The Menagerie” și, respectiv, „The City on the Edge of Forever”.

În 1967, Star Trek a fost de asemenea unul dintre primele programe de televiziune care a primit un premiu NAACP. În 1968, episodul cel mai apreciat de critici, „The City on the Edge of Forever”, scris de Harlan Ellison, a câștigat prestigiosul premiul al Asociației Scriitorilor din America, pentru „Cel mai bun scenariu original”, deși premiul a fost acordat pentru versiunea originală a scenariului scris de Ellison, și nu pentru cea folosită la filmarea episodului.

În 1997, „The City on the Edge of Forever” s-a clasat pe locul 92 în topul TV Guide „100 Cele mai bune episoade din toate timpurile”.[64]

În 2004 și 2007, TV Guide a plasat Star Trek pe locul I în clasamentul serialelor cult.[65][66]

În România[modificare | modificare sursă]

În România, Seria Originală a fost transmisă de postul de televiziune Tele7abc pe parcursul anului 1994.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Star Trek (a titles & telecast dates guide)". epguides.com. http://www.epguides.com/startrek. Retrieved April 4, 2010.
  2. ^ "STARTREK.COM: Universe Timeline". Startrek.com. http://www.startrek.com/custom/include/feature/intro/timeline_future.html. Retrieved July 14, 2009. [dead link]
  3. ^ STARTREK.COM: Universe Timeline”. Startrek.com. http://www.startrek.com/custom/include/feature/intro/timeline_future.html. Accesat la 14 iulie 2009. [nefuncțională]
  4. ^ Asherman, Allan (20 martie 1981). The Star Trek Compendium. New York: Simon & Schuster. p. 24. ISBN 0671791451. http://books.google.com/?id=Jr-OAAAACAAJ 
  5. ^ a b c d e Whitfield, Stephen PE; Roddenberry, Gene (1968). The Making of Star Trek. New York: Ballantine Books. ISBN 0345315545. OCLC 23859 
  6. ^ 25 Anniversary television special.
  7. ^ William Shatner; Chip Walter, William Walters (1 august 2002). I'm Working on That : A Trek From Science Fiction to Science Fact. Star Trek. ISBN 978-0671047375. http://books.google.com/?id=5dVh1OBvwhgC. Accesat la 26 iunie 2010 
  8. ^ a b c d e f Davies, Máire Messenger; Pearson, Roberta; Michael Lowell Henry (1 august 2007). „The Little Program That Could: The Relationship Between NBC and Star Trek”. in Hilmes, Michele; Henry, Michael Lowell. NBC: America's Network. University of California Press. ISBN 0520250796. http://books.google.com/?id=lhmw637JRgUC 
  9. ^ a b c d e f g A Look At Star Trek”. Television Obscurities. 1 septembrie 2006. http://www.tvobscurities.com/articles/star_trek_look.php. Accesat la 14 mai 2011. 
  10. ^ Millrod, Jack (16 septembrie 1996). „The Trek Continues (? Illegible)”. Pittsburgh Post-Gazette: pp. D1. http://news.google.com/newspapers?id=fIgNAAAAIBAJ&sjid=kG8DAAAAIBAJ&pg=4322,132360. Accesat la 26 aprilie 2011. 
  11. ^ “The numbers game, part one.” Broadcasting. Sep. 19, 1966: 58-60.
  12. ^ Gowran, Clay. “Nielsen Ratings Are Dim on New Shows.” Chicago Tribune. October 11, 1966: B10.
  13. ^ Gould, Jack. “How Does Your Favorite Rate? Maybe Higher Than You Think.” New York Times. October 16, 1966: 129.
  14. ^ a b c d e Pearson, Roberta; Niki Strange (2 februarie 2011). „Cult Television as Digital Television's Cutting Edge”. in Bennett, James; Strange, Niki. Television as Digital Media. Duke University Press. pp. 105–131. ISBN 0822349108. http://books.google.com/?id=3cYJndq9K1IC 
  15. ^ Bob Thomas (25 mai 1976). „Roddenberry would like to leave 'Star Trek' behind”. Williamson Daily News. Associated Press (Williamson, West Virginia): pp. 14. http://news.google.com/newspapers?id=DaVDAAAAIBAJ&sjid=4a4MAAAAIBAJ&pg=2272,5465964. Accesat la 15 mai 2011. 
  16. ^ “NBC fills final hole for 1967-68.” Broadcasting. March 6, 1967: 52.
  17. ^ Gent, George. “Alex Segal to Produce 3 Danny Thomas TV Shows.” New York Times. March 15, 1967: 9.5.
  18. ^ a b Lowry, Cynthia (8 aprilie 1968). „Star Trek Fans Save Enterprise”. Tri-City Herald. Associated Press (Pasco, Texas): pp. 8. http://news.google.com/newspapers?id=72QhAAAAIBAJ&sjid=JIcFAAAAIBAJ&pg=666,1709818. Accesat la 29 aprilie 2011. 
  19. ^ a b c Lowry, Cynthia (17 ianuarie 1968). „One Network Goes 'Unconventional'”. Nashua Telegraph. Associated Press: pp. 13. http://news.google.com/newspapers?id=hIdjAAAAIBAJ&sjid=9nkNAAAAIBAJ&pg=7271,1556535. Accesat la 29 aprilie 2011. 
  20. ^ US TV Nielsen Ratings 1967-1968”. The Classic TV Archive. http://ctva.biz/US/TV-Ratings/CTVA_NielsenRatings_1967-1968.htm. Accesat la 29 aprilie 2011. 
  21. ^ Conley, Rita (16 aprilie 1972). „Day-To-Day Fare Can Help People Cope With Life”. Sarasota Herald-Tribune: pp. 13. http://news.google.com/newspapers?id=hrwqAAAAIBAJ&sjid=iWYEAAAAIBAJ&pg=6159,556852. Accesat la 4 mai 2011. 
  22. ^ a b c Poe, Stephen Edward (1998). A Vision of the Future. Simon and Schuster. ISBN 0671534815. http://books.google.com/books?id=MiJTlrdSkpAC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  23. ^ Solow, Herbert F.; Justman, Robert H. (1 iunie 1997). Inside Star Trek: The Real Story. Simon & Schuster. ISBN 0-671-00974-5. http://books.google.com/?id=X2cBAAAACAAJ 
  24. ^ a b c Page, Don (15 august 1968). „'Star Trek' Lives Despite Taboos”. Toledo Blade. http://news.google.com/newspapers?id=QPFOAAAAIBAJ&sjid=nQEEAAAAIBAJ&pg=7135,2042483. Accesat la 29 aprilie 2011. 
  25. ^ Michaud, Michael A. G. (1986). Reaching for the high frontier: the American pro-space movement, 1972-84. Praeger. ISBN 0275921506. http://books.google.com/books?ei=27fOTpfJIcariAKa2-HBAQ&ct=result&id=8oZTAAAAMAAJ 
  26. ^ "Star Trekkers Are Restored". Hartford Courant Mar 17, 1968. 12H.
  27. ^ a b c Scott, Vernon (7 februarie 1968). „Letters Can Save 'Star Trek'”. The Press-Courier. United Press International (Oxnard, California): pp. 17. http://news.google.com/newspapers?id=FgBSAAAAIBAJ&sjid=kjQNAAAAIBAJ&pg=4987,1126992. Accesat la 29 aprilie 2011. 
  28. ^ Harrison, Scott (25 aprilie 2011). „‘Star Trek’ protest”. Los Angeles Times. Tribune Company. http://framework.latimes.com/2011/04/25/star-trek-protest/. Accesat la 26 aprilie 2011. 
  29. ^ a b Svetkey, Benjamin (27 septembrie 1991). „The 'Enterprise' turns 25”. Entertainment Weekly. http://www.ew.com/ew/article/0,,315603,00.html. Accesat la 14 mai 2011. 
  30. ^ David Gerrold, quoting Bjo Trimble, in The World of Star Trek, Ballantine Books, 1973, p. 166.
  31. ^ Lowry, Cynthia (21 mai 1969). „Why Some Shows Expired”. The Free Lance-Star. Associated Press (Fredericksburg, Virginia): pp. 2. http://news.google.com/newspapers?id=SfJNAAAAIBAJ&sjid=pYoDAAAAIBAJ&pg=5818,2216392. Accesat la 6 mai 2011. 
  32. ^ "Laugh-In staying put." Broadcasting. March 18, 1968: 9.
  33. ^ "Missing links in the TV chains.” Broadcasting. January 13, 1969: 48-52.
  34. ^ David Gerrold, The World of Star Trek, Ballantine Books, 1973.
  35. ^ “Fall line-ups go on the street.” Broadasting. March 4, 1968: 23-28.
  36. ^ William Shatner, Star Trek Memories, Harper Torch, 1994 paperback, pp. 290–291.
  37. ^ Star Trek”. CBS Studios. Startrek.com. http://www.startrek.com/startrek/view/features/intro/article/7693.html. Accesat la 26 iunie 2010.  "78 episodes (counting the two-part "The Menagerie" only once, and not counting the first commissioned pilot, "The Cage," which did not air during this time)."
  38. ^ 25 Biggest TV Blunders 2. TV Guide Network. July 31, 2011. Retrieved on August 30, 2011. “#4 - NBC Cancels 'Star Trek'”
  39. ^ Rioux, Terry Lee (1 februarie 2005). From sawdust to stardust: the biography of DeForest Kelley, Star trek's Dr. McCoy. Simon and Schuster. ISBN 0743457625. http://books.google.com/?id=5JUOIKG2XcwC 
  40. ^ Leonard Nimoy, I am Spock, Hyperion Books, 1995. pp. 85–88.
  41. ^ Robert Jewett & John Lawrence, The Myth of the American Superhero, William B. Eerdsman Co, 2002. p. 230
  42. ^ William Shatner's Star Trek Memories - documentary film, released 1995.
  43. ^ Nancy Sinatra. Interviu cu Larry King. Larry King Live. CNN. June 17, 2000. (Interviu [transcript]). Accesat la data de May 14, 2008.
  44. ^ McFarland, Melanie. "Interracial romance now the norm on TV, but real-life issues are ignored." Article at Seattlepi.com
  45. ^ Peter Műller, Star Trek: The American Dream Continued? The Crisis of the American Dream in the 1960s and its Reflection in a Contemporary TV Series; Oldenburg University thesis, 1994, pp. 63, 139.
  46. ^ Entertainment Weekly Special Edition January 18, 1995.
  47. ^ „The City on the Edge of Forever” pe situl Internet Movie Database
  48. ^ „Mirror, Mirror” pe situl Internet Movie Database
  49. ^ „Balance of Terror” pe situl Internet Movie Database
  50. ^ „Space Seed” pe situl Internet Movie Database
  51. ^ „The Trouble With Tribbles” pe situl Internet Movie Database
  52. ^ „The Doomsday Machine” pe situl Internet Movie Database
  53. ^ „Amok Time” pe situl Internet Movie Database
  54. ^ „The Menagerie”, partea I pe situl Internet Movie Database
  55. ^ „The Menagerie”, partea II pe situl Internet Movie Database
  56. ^ „The Devil in the Dark” pe situl Internet Movie Database
  57. ^ „Journey to Babel” pe situl Internet Movie Database
  58. ^ „The Enterprise Incident” pe situl Internet Movie Database
  59. ^ „Errand of Mercy” pe situl Internet Movie Database
  60. ^ „Arena” pe situl Internet Movie Database
  61. ^ „Day of the Dove” pe situl Internet Movie Database
  62. ^ „All Our Yesterdays” pe situl Internet Movie Database
  63. ^ „The Corbomite Maneuver” pe situl Internet Movie Database
  64. ^ „Special Collectors' Issue: 100 Greatest Episodes of All Time”. TV Guide (June 28-July 4). 1997. 
  65. ^ TV Guide - The 25 Top Cult Shows Ever! May 30-June 5, 2004 issue
  66. ^ TV Guide Names the Top Cult Shows Ever - Today's News: Our Take TV Guide: June 29, 2007

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Oficiale
Altele