Calul troian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Calul troian (dezambiguizare).
Desen din manuscris francez din 1495

Calul troian, conform poemului epic Eneida a lui Virgiliu care îl descrie, dar plasat temporal între evenimentele care sunt descrise în epopeiile Iliada și Odiseea ale lui Homer, se referă la un obiect masiv, de forma unui cal imens construit din lemn, care putea fi transportat pe cele patru roți ale sale, și care s-ar fi dovedit decisiv în cucerirea cetății Troia la finalul războiului troian, care a avut loc între ahei și troiani și a durat zece ani încheiați. Se crede (conform celor descrise de Homer) că inventatorul calului troian ar fi fost regele Ulise al insulei Itaca, cunoscut și sub numele de Odyseus.

Ideea realizării Calului Troian[modificare | modificare sursă]

Ideea lui Ulisse era plasarea calului de lemn, având un grup de războinici de elită ascunși în pântecele sale, în apropierea porților cetății Troia, simulând un dar gigantic, care ar fi putut fi atribuit lor înșiși, zeilor sau amândorura. Simultan, flota ahee urma să regizeze abandonarea asediului și să părăsească convingător sediul bătăliei plecând (aparent) pentru întotdeauna. Ar fi urmat să se întoarcă mult după apusul soarelui, mai exact după miezul nopții, când vigilența troienilor va fi fost redusă la minimum și grupul de comando ascuns în cal ar fi putut acționa din interiorul cetății.

În realitate, mizând pe uzura morală și nervoasă a asediaților, absolut inerentă după unul dintre cele mai îndelungate asedii consemnate din antichitate, la care ar fi urmat să se adauge surpriza și venerația față de un obiect atât de masiv, confirmată de plecarea abruptă înaintea zorilor a întregii flote grecești, Ulise și Agamemnon sperau în aducerea Calului în cetate. După care, calculând totul, sărbătorirea faustuoasă, inclusiv îngurgitarea masivă a vinului și slăbirea vigilenței locuitorilor Troiei până aproape de zero, războinicii de elită ascunși în cal, ar fi ieșit din acesta urmând a deschide porțile cetății aheilor reveniți tăcuți cu întreaga flotă.

Din păcate pentru troieni, planul abilului Ulise a funcționat aidoma previziunilor sale. Troienii, în ciuda prezicerilor Cassandrei și a lui Laocoon, dar și a altor voci lucide din cetate, nu numai că au exuberat la vederea Calului, care fiind combinată cu plecarea flotei atacatoare, i-au făcut pe aceștia să deschidă larg porțile cetății (după alte surse, chiar au distrus cu propriile lor mâini o parte din zidul de apărare al Troiei pentru a face loc imensului artefact) și să "primească" cu bucurie Calul în cetatea lor, cea care fusese inexpugnabilă pentru un timp atât de îndelungat. Iar restul a fost, într-adevăr istorie.

Realitate sau ficțiune[modificare | modificare sursă]

Dupa spusele lui Homer, Troia era plasată deasupra Hellespont - un canal ce separă Asia Minor de Europa. În anii 1870, Heinrich Schliemann a plecat in căutarea acestuia.

Urmând descrierile lui Homer, a început să sape la Hisarlik, Turcia, unde a descoperit ruinele unor numeroase orașe, construite unul deasupra celuilalt. Multe dintre acestea au fost distruse în mod violent, dar nu este clar care era Troia din legendele lui Homer. Experții sunt acum siguri că Troia a fost un loc real.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]


Vezi și[modificare | modificare sursă]

-- Pliny The Elder Book 7

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Calul troian