Simion Mehedinți

Academicianul Simion Mehedinţi.

Simion Mehedinți (n. 19 octombrie 1868, Soveja - d. 14 decembrie 1962, București) a fost un academician, geograf și geopolitician român. Spirit filozofic, format la școala lui Titu Maiorescu, a desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului, prin scrierile și numeroasele sale conferințe ținute în fața studențimii române din centrele universitare ale țării. Simion Mehedinți a fost un adept al ideilor naționaliste și legionare.

Educație, viață profesională

Și-a făcut studiile la București, apoi în Franța și Germania. A fost profesor la Universitatea din București, la prima catedră de geografie din România. Academician - a fost membru titular al Academiei Române din anul 1915. A fost director al revistei Convorbiri literare.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România. S-a preocupat de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.

A elaborat un sistem propriu de gândire geografică, concretizat în lucrarea sa fundamentală Terra - introducere în geografia ca știință (2 vol., 1931). Între 1940 și 1944 a colaborat cu revista Geopolitică și geoistorie.

Numit la 17 mai 1900 profesor la Facultatea de Litere din București, la prima catedră de geografie înființată în România, Simion Mehedinți a format în această calitate generațiile de mari geografi ai țării în frunte cu George Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu, Mihail D. David și alții. A devenit membru al Mișcării legionare și era un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu .

A colaborat la numeroase ziare și reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulți ani): "Cuvântul Studențesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societății Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) și multe altele.

Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică), s-a stins din viață în anul 1962.

Opere selective

• Die Kartographische Induktion (teza). Leipzig, 1900
• Etrogeneitatea celor patru sfere. București, 1900
• Problemele geografiei contemporane ca știință despre Cosmos. București, 1900
• Introducere în studiul geografiei. București, 1904
• Die rumänische Steppe. Leipzig, 1904
• Către noua generație. București, 1912
• Poporul. București, 1913
• Primăvara literară, București, 1914
• Omul politic. București, 1915
• Școala poporului, București, 1918
• Legea Eforiilor, București, 1918
• Însușirile omului de Stat, București, 1919
• Altă creștere: Școala muncii, București, 1919
• Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale (Discurs de recepție la Academia Română), București, 1920
• Vechimea poporului româan și legătura cu elementele alogene, București, 1924
• Titu Maiorescu, București, 1925
• Școala română și capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenică și biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927
• Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul. Vol. I, 1918-1928, București
• Terra (metodologie geografică). Operă de importanță științifică mondială, aclamată de specialiștii mondiali în domeniu. Bucuresti, 1930
• Opere complete. „Fundația pentru Literatură și Artă”, București
• Geografia României, București
• Geografia României pentru clasa a III-a, București
• Aproprie-te de Isus prin biserica noastră și prin alegerea educatorilor, București
• Quelque observations sur l'evolution de la geographie en Roumanie. În "La vie scientifique en Roumanie", Academia Română, tomul IV: "Sciences pures" I, pag. 329-371. București, 1937
• Geografie și geografi la începutul sec. XIX-lea, Editura "SOCEC", București, 144 pag.
• Geografie și geografi la începutul sec. XX - Însemnări cu privire la desvoltarea științelor și a învățământului în România, Editura "SOCEC", București, 1938
• Trilogia științei. Cercetător - erudit - savant. În "Memoriul Secției Istorice a Academiei". Tip. Monitorul Oficial, București, 1939, 110 pagini
• Învățătorul și straja țării, Editura "CUGETAREA", București, 276 pagini
• Ce este Transilvania? Biblioteca "Revistei Istorice Române", București, 1940. (Traducere în limba engleză: "What is Transylvania?" de Traian Golea, Editura "Romanian Historical Studies", Miami Beach,  Florida, 1986

Publicații și studii

• Insula Șerpilor. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XIV
• Locul geografiei între știinte. În "Buletinul S.R.R. de geografie, Vol. XV
• Obiectul și definiția geografiei. În "Convorbiri litarare", 1901
• Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei și a altor științe. În "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", Vol. I, 1910
• Observări asupra Dobrogei. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XXXVIII, 1919
• Premise etnografice în istoria românilor. În "Analele Academiei Române", București, 1922
• Dacia pontica și Dacia carpatica. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. 47, București, 1923
• Religia ca mijloc de caracterizare a unui popor. În "Analele Academiei Române", București, 1924
• Rumänische Volkskultur. În "Völkermagazin", Berlin, 1924
• Direcția „Convorbirilor literare” și îndrumarea poporului român. În "Convorbiri literare", Ianuarie-Aprilie 1927, Anul LIX
• Coordonate etnografice: civilizația și cultura. În "Memoriile Academiei Române", București, 1930
• Moța-Marin - Urmașii lui Eminescu. În "Cuvântul Studențesc", Anul XII, Nr. 1-4, Ianuarie - Februarie 1937, București
• Deliormanul, o verigă între Carpați și țărmul Mării Negre. În "Analele Dobrogei", Anul XIV, Nr. 2, 1938
• Legăturile noastre cu Dunărea și Marea. Conferință inaugurală a ciclului de prelegeri: "Apele, Dunărea și Marea Neagră" ținute la Liga Navală Română, București, 1938
• Creștinismul Românesc. În "Chemarea Vremii", 194o

Bibliografie

• Mircea A. Diaconu - Simion Mehedinți - Scrisori către Constantin Brătescu, Editura „Convorbiri Literare”, Iași, 2001, ISBN 973-98221-7-7.