SdKfz 2

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Kleines Kettenkraftrad HK 101
Sdkfz2.jpg
Tip Tractor ușor
Loc de origine Flag of German Reich (1935–1945).svg Germania nazistă
Istoric operațional
În uz 1939 - 1945 (Germania nazistă)
Războaie Al Doilea Război Mondial
Istoric producție
Proiectant NSU Motorenwerke AG
An proiectare 1939
Producător NSU Motorenwerke AG, Stoewer
An producție 1939 - 1944
1945-1949 după război
Bucăți construite 8.345
Date generale
Greutate 1,235 tone
Lungime 3 m
Lățime 1 m
Înălțime 1,2 m
Echipaj șoferul
Pasageri 2 soldați

Motor Opel, 4 cilindri în linie, 1478 cc
36 CP (26 kW) la 3400 rpm
Transmisie 3 viteze înainte, 1 marșarier
Capacitate rezervor 42 litri
Viteză maximă cca. 60 km/h

SdKfz 2, cunoscut și sub numele de Kleines Kettenkraftrad HK 101 sau Kettenkrad pe scurt (Ketten = șenile, krad = abreviere militară a cuvântului Kraftrad, termenul german administrativ folosit pentru a denumi o motocicletă), a fost folosit de către trupele aeropurtate ale Germaniei naziste ca tractor ușor. Vehiculul a fost proiectat pentru a fi livrat de către avionul de transport Junkers Ju 52 (nu putea fi parașutat, însă). SdKfz 2 avea avantajul de a fi singurul tractor ușor care putea intra în cala avionului Ju 52.

Manevrarea lui Kettenkrad se făcea prin rotirea coarnelor din față: pentru curbele largi se folosea doar roata, pentru virajele mai strânse se foloseau și frânele șenilelor.

SdKfz 2 a fost proiectat și construit de către NSU Motorenwerke AG în orașul Neckarsulm din Germania. Mai târziu, în timpul războiului, fabrica Stoewer din Stettin a asamblat Kettenkrad sub licență. 10% din totalul vehiculelor au fost fabricate de către Stoewer.

Majoritatea vehiculelor Kettenkrad au fost folosite pe Frontul de Răsărit: pentru montarea cablurilor de comunicații, pentru tractarea unor încărcături mai grele sau a tunurilor ușoare și pentru transportul soldaților prin noroiul adânc din Rusia. Spre sfârșitul războiului, SdKfz 2 a fost folosit pentru remorcarea avioanelor pe pistele aeroporturilor militare, pentru a economisi combustibil. Vehiculul a fost folosit și în Africa de Nord sau Europa.

Kettenkrad avea și o remorcă specială (denumită oficial Sd.Anh.1) care putea fi atașată pentru a mări sarcina utilă. Fiind un vehicul semișenilat, SdKfz 2 putea urca rampe cu o înclinație de 24° pe nisip (cu remorcă doar 12°).

Doar două modificări semnificative au existat: Sd.Kfz. 2/1 Kleines Kettenkraftrad für Feldfernkabel și Sd.Kfz. 2/2 kleines Kettenkraftrad für schwere Feldfernkabel, în funcție de tipul de cablu de comunicații transportat. Producția a fost oprită în 1944, când deja fuseseră fabricate 8.345 de vehicule. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, producția a fost reluată pentru utilizarea în agricultură.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]