Păucea, Sibiu
| Păucea | |
| — Sat — | |
| Localizarea satului pe harta României | |
| Localizarea satului pe harta județului Sibiu | |
| Coordonate: Coordonate: | |
|---|---|
|
|
|
| Țară | |
| Județ | Sibiu |
| Comună | Blăjel |
| Atestare documentară | |
|
|
|
| Altitudine | 350[1] m.d.m. |
|
|
|
| Populație (2002) | |
| - Total | 484 locuitori |
|
|
|
| Fus orar | EET |
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) |
| Cod poștal | 557051 |
| Prefix telefonic | +40 x69 [2] |
| modifică |
|
Păucea, cunoscută și ca Păucea Mediașului, mai demult Păucișoara, Pocișoara (în maghiară Pócstelke, Póstelke, în germană Puschendorf, în dialectul săsesc Puschendref), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Blăjel.
Cuprins |
[modificare] Populația
Până în anul 1993, Păucea a avut o populație de ca. 1.200 de locuitori. De atunci au emigrat o parte în Germania și au murit o parte din generația cuprinsă între 78-85 de ani. În 2007 populația Păucei avea 1.000 locuitori, și dacă până în 1980 populația din acest sat avea un procent de 60% români, 25% sași și 15% unguri, în anul 2007 trăiau acolo 70% români, 25% unguri, 2,5% sași .De remarcat ca in aceasta asezare nu sunt etnici de etnie roma.
[modificare] Așezarea
Localitatea este situată la nord de municipiul Mediaș, la o distanță de 7 km de acesta, pe râul Valea Lungă, un afluent al Târnavei Mari.
[modificare] Istoria
Cercetătorii au descoperit în perimetrul localității Păucea vase de uz casnic de proveniență romană. Localitatea este atestată documentar din anul 1366,[3] ca posesiune a episcopului catolic Dionisius de Alba-Iulia.
[modificare] Arta populară
Casele au curți închise cu porți de lemn în stil săsesc, interioarele sunt împodobite cu "blidare"-etajere de lemn, pline cu farfurii de ceramică policromă. Deasupra lor sunt atârnate "ștergare", prosoape, cusute de obicei ca și iile, cu alb și negru, cu motive simple, neîncărcate. Din interioarele țărănești, nu lipsesc nici "lădoaiele", canapele de lemn, care se restrâng ziua, iar seara se deschid și se aștern cu "strejace" umplute cu paie și fân. Păturile de acoperit patul, numite "lepedeuri" sunt țesute iarna și cusute în motive vechi sau mai noi, după originea fiecăruia: românii cu culorile alb, negru, galben, roșu și verde, sașii în culorile alb și albastru, iar ungurii în culorile roșu, verde, alb și negru. La fel și mobilierul este deosebit colorat. Românii îl preferă "natural", maro sau verde, ungurii colorat cu motive ornamentale roși, verzi și albe, iar sașii, albastru cu motive multicolore.
Din păcate unele tradiții s-au pierdut, ca de exemplu: șezătoarele făcute în fiecare seară de iarnă. La acestea se cânta vocal și cu fluierul, vioara și "din frunză" (un gen de muzicuță arhaică) și așa se păstrau și se transmiteau doinele și baladele, mai ales că la acestea participau mai multe generații.
[modificare] Biserica
- Biserica Evangelică săsească, construită pe un deal înalt, între brazi, care acum nu mai este folosită;
- Biserica Reformata
- Biserica Ortodoxă se află la intrarea în sat, lângă parohie, școală, grădiniță, Consiliul Popular și Căminul Cultural.
Nu puțini păuceni au trăit peste 90 de ani, iar 85 de ani este o vârstă "normală", la care păucenii încă mai sunt activi. Aceasta pentru că Păucea nu cunoaște încă poluarea, așezarea ei între coline, ocrotind-o de orice curent nociv.
[modificare] Note
- ^ Google Earth
- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Heinz Heltmann, Gustav Servatius, Resieführer Siebenbürgen, Thaur bei Innsbruck 1993, pag. 307