Număr imaginar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Numerele imaginare au fost inventate din necesitatea de a avea anumite numere care sunt asociate radicalului din numere negative, și care deci nu pot fi numere reale. [1]

Din istoria numărului imaginar “i”[modificare | modificare sursă]

  • În 1806 Jean Robert Argand publica lucrarea Eseu despre interpretarea geometrică a cantităților imaginare.
  • În 1813 Adrien-Marie Legendre pune bazele geometriei numerelor complexe.
  • În 1829 William Rowan Hamilton considera că, așa cum geometria este știința spațiului care și-a găsit expresia matematica în “Elementele lui Euclid”, așa și algebra trebuie să fie știința a ceva, și inspirat de filozofia lui Immanuel Kant, el decide că acel ceva trebuie să fie timpul.
  • În 1831 datorită lui Carl Friedrich Gauss se impune termenul de “număr complex”.
  • Matematicianul francez Augustin Louis Cauchy (1789-1857) are o contribuție deosebită în începuturile teoriei funcțiilor complexe.
  • Bernhard Riemann în 1851 este inițiatorul legăturii dintre funcțiile multivalente și topologie.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Algebra numerelor complexe si fazorii

Legături externe[modificare | modificare sursă]