Nervul receptor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nervul receptor este un tip de nerv excitabil care răspunde la orice stimul prin diferite variații gradate, în funcție de intensitatea și locația stimulului.

Rol[modificare | modificare sursă]

Rolul nervului receptor este de a prelua informația de la stimuli și apoi de a o transforma energia stimulului în influx nervos în funcție de locație și intensitate.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Nervii receptori sunt clasificați pe mai multe categorii, după cum urmează:

După localizare: exteroceptori - situați la nivelul pielii aflându-se la periferia organismului și primind informații din mediul extern. propioceptori - localizați în mușchi, tendoane, articulații, periost (membrana conjunctivă a oaselor), pericondru (inveliș conjunctiv al cartilagelor). interoceptori - sunt localizați pe pereții organelor interne și primesc informații din interiorul organismului.

După natura agentului excitant: mecanoreceptori - stimulați de atingere, presiune etc. termoreceptori - stimulați de schimbările în temperatură. chemoreceptori - stimulați de modificarea concentrației unei substanțe din organism (olfactivi și gustativi) fotoreceptori - stimulați de orice interacțiune cu particulele de lumină numite fotoni, vizibile. algoreceptori - stimulați de orice senzație care produce durere. baroreceptori - stimulați de schimbările în presiune. osmoreceptori - stimulați de schimbările în presiune osmotică.

După viteza de adaptare: fazici - activitatea crește la aplicarea stimulului și scade la menținerea sa. tonici - activitatea rămâne constantă pe tot parcursul aplicării stimulului.

Surse[modificare | modificare sursă]