Musa Djalil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Musa Djalil
Djalilchulpan.jpg
Musa Djalil și fiica sa, Çulpan
Naștere 15 februarie (S.V. 2 februarie) 1906
Mustafino, Regiunea Orenburg, Imperiul Rus
Deces 25 august 1944 (la 38 de ani)
centrul de detenție Plötzensee lângă Berlin, Germania
Ocupație poet
Naționalitate tătar Flag of Tatarstan.svg
Activitatea literară
Specie literară poezie

Musa Djalil (altă variantă: Mussa Jalil, în limba română Musa Gelil, în tătară crimeană Musa Ğelil, în limba tătară: Musa Cälil, Musa Çəlil, cu litere chirilice Муса Җәлил) (n. 15 februarie [S.V. 2 februarie] 1906 - d. 25 august 1944) a fost un un poet tătar născut în familia unui țăran sărac din satul Mustafașî (Mustafino), regiunea Șarlîk(Sharlyksky), provincia Orenburg. El a studiat la Huseiniye Medrese din orașul Orenburg, iar în 1931 s-a stabilit la Kazan unde s-a dedicat activității creative și sociale. În 1939 a fost ales președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Tătară și vicepreședinte al Consiliului municipal. Ca scriitor a încercat să se manifesteze în diverse genuri literare: poezie, roman, cântece, dramaturgie, jurnalism. În versurile sale sunt elogiate transformările aduse de comunism.

În al doilea război mondial Gelil s-a înrolat ca voluntar în Armata Roșie fiind trimis pe front ca și corespondent de război. A continuat să scrie versuri patriotice și lirică de război. În iunie 1942, în timp ce unitatea sa încerca să scape dintr-o încercuire, Musa Gelil cade grav rănit pe câmpul de luptă și este capturat în stare de inconștiență. Trece prin mai multe lagăre (Letonia, Germania), iar după ce se reface este trimis într-un lagăr din Polonia unde spre sfârșitul anului 1942 germanii începuseră să formeze așa-zisele “legiuni naționale”. Aceste legiuni erau alcătuite din soldați aparținând popoarelor Asiei Centrale aflate sub dominație Rusească. Germanii le promiteau independența națională trimițându-le să lupte împotriva sovieticilor. Musa Gelil este încorporat în “Legiunea Tătarilor de pe Volga”, însă împreună cu prietenul său, poetul Abdulla Aliș, încep organizarea unui grup de rezistență. Atunci când sunt trimiși pe front grupul lor reușește să îi ucidă pe nemți și să se rufugieze cu intenția de a lupta în spatele frontului. Vor fi însă recapturați și trimiși la închisoarea Moabit din Berlin. Aici Musa Gelil împărțea celula cu belgianul André Timmermans și un polonez. Grupul de tătari este interogat și torturat. Gestapoul îi rupe lui Gelil brațul stâng și îi stâlcește rinichii. Corpul avea urmele cablului electric și furtunului de cauciuc cu care era bătut. Degetele erau atât de umflate încât nu le putea îndoi. Totuși, el a continuat să scrie poezii despre nazism. Musa Gelil, Abdulla Aliș și grupul lor au fost condamnați la moarte și executați prin decapitare. Ghilotinarea a avut loc pe 25 august 1944 la închisoare Plötzensee din Berlin. Corpurile lor au rămas nerecuperate.

În vreme ce eroul Musa Gelil lupta până la sacrificiul suprem în Rusia el fusese declarat trădător și figura pe lista “criminalilor periculoși” așa cum se întâmpla cu toți cei care dispăreau pe front. Însă pe 25 aprilie 1945, în timpul luptelor din Berlin, un soldat din armata sovietică zărește pe stradă un carnețel cu înscrisuri rusești. Îl ridică și citește: “Sunt poetul Musa Gelil, prizonier de război în închisoarea Moabit și urmează să fiu executat. Vă rog să transmiteți salutări prietenilor mei scriitori din Moscova și să îmi înștiințați familia.” Soldatul a trimis carnetul la Uniunea Scriitorilor din Moscova. Mai târziu au apărut și alte carnețele cu poezii păstrate de André Timmermans și alți deținuți. Poeziile au fost publicate la Kazan sub titlul “Carnetele din Moabit”. “Literanurnaya Gazeta” a publicat mai apoi și traducerea lor în limba rusă. În prezent Musa Gelil este tradus în limba engleză fiind cunoscut și apreciat în lumea întreagă. Uniunea Sovietică l-a reabilitat. Este singurul poet căruia i s-a decernat atât titlul de Erou al Uniunii Sovietice cât și Premiul Lenin pentru literatură. În Kazan i s-a ridicat un monument, iar un muzeu îi poartă numele. Un compozitor a descris destinul poetului în opera “Gelil”. O mică planetă descoperită de Tamara Mihailovna Smirnova in 1972 a fost denumită “Gelil”. Începând cu anul 2014 în Constanța funcționează Biblioteca Tătară Musa Gelil.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1924 - 1928: Căi străbătute ("Ütkän yullar");
  • 1942: Înainte de atac ("Ataka aldınan");
  • 1957: Culegere. Din caietul lui Moabit ("Moabit törmäsendä yazılğan șiğerlär").

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Musa Djalil