Ion Bălteanu
| Ion Bălteanu | |
 Profesorul Ion Bălteanu |
|
| Născut | 24 aprilie 1887 comuna Bâlteni, județul Gorj |
|---|---|
| Decedat | 28 aprilie 1968 București |
| Naționalitate | română |
| Domeniu | Boli infecțioase |
| Instituție | Facultatea de Medicină din Iași Facultatea de Medicină din București |
| Alma Mater | Facultatea de Medicină din București |
| Societăți | Academia de Medicină (România) Societatea de Medici și Naturaliști din Iași Societatea de Pediatrie |
modifică  |
|
Ion Bălteanu (n. 24 aprilie 1887, comuna Bâlteni, județul Gorj – d. 28 aprilie 1968, București) a fost un medic român, profesor universitar de igienă și boli infecțioase la Facultatea de Medicină din Iași și Facultatea de Medicină din București.
Cuprins |
Biografie [modificare]
Ion Bălteanu a urmat cursurile Liceului Carol I din Craiova unde a obținut bacalaureatul în 1906. A urmat ulterior studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, devenind doctor în medicină și chirurgie în anul 1913.[1]
În timpul serviciului militar a fost intern la Institutul Medico-militar (1908-1913) și a participat la campania din 1913 a Războiului Balcanic precum și la Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de maior.[1] Ion Bălteanu a fost directorul unui Spitalul Militar instalat în Huși, în activitate în perioada 1917-1918, în care au fost îngrijiți militari bolnavi de tifos exantematic. În acest spital au activat atât medici și personal militar român, cât și medici militari francezi care faceau parte din Misiunea militară franceză condusă de Generalul Mathias Berthelot.[2]
Cariera universitară a început-o în 1914 ca preparator la Catedra de Medicină experimentală a Universității din București, devenind ulterior, în 1921, asistent la aceeași catedră. A fost elev al profesorului Ioan Cantacuzino și a urmat studii de specializare în igienă și boli infecțioase în centre reputate: Institutul de Igienă din Strasbourg (1920-1921), Institutul Pasteur (fr) din Paris (1921-1922), Institutul Lister (en) din Londra (1924-1926).[1]
În 1924 a fost numit șef de lucrări la Catedra de Igienă a Facultății de Medicină a Universității din Iași, ocupând și un post de medic primar la Spitalul de Izolare din Iași. Din 1927 și până în 1931 a fost conferențiar la Catedre de Epidemiologie și Clinica boalelor infecțioase iar ulterior, între anii 1930-1935, a fost profesor de Patologie Generală și, între 1935-1942, profesor de Igienă.[1]
A fost director al Spitalului de Izolare din Iași până în anul 1942 când s-a transferat la București.[3]
Societăți savante [modificare]
Ion Bălteanu a fost membru corespondent al Academiei de Medicină din București, membru al Societății de Medici și Naturaliști din Iași, al Societății de Biologie din Iași și al Societății de Pediatrie.[1]
Ordine și decorații [modificare]
Ion Bălteanu a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române și străine:[1]
Ordinul Meritul Sanitar cl. I
Virtutea Militară de aur cl. I
Ordinul Coroana României în grad de cavaler
Ordinul Steaua României cu spade în grad de cavaler
Médaille de la Reconnaissance française (fr)
Referințe [modificare]
- ^ a b c d e f ***, Ion Bălteanu, Anuarul Universității Mihăilene Iași 1930-1935, Editura Universității Mihăilene, Iași, 1936, p. 203.
- ^ Constantin Clit, „Generalul Henri Berthelot și Misiunea militară franceză în orasul Huși”, Monitorul de Vaslui, 22 ianuarie 2013.
- ^ Pagina 1937 Prof. Dr. I. Bălteanu pe situl Spitalului Clinic de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” din Iași.
Vezi și [modificare]
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
