Maria Filotti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Maria Filotti
Maria Filotti.jpg
Născut(ă) 9 octombrie 1883
Batogu, Județul Brăila (antebelic), Regatul Vechi al României
Decedat(ă) 5 noiembrie 1956
București, Republica Populară Română
Ani de activitate 1904-1955

Maria Filotti (n. 9 octombrie 1883, Batogu, Brăila - d. 5 noiembrie 1956) a fost o actriță și directoare de teatru din România. Jocul său a îmbinat forța temperamentală cu aprofundarea psihologică a rolului.

Viața[modificare | modificare sursă]

Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila, "un sat așezat în șes, cam între gările Inaca și Dedulești, în apropierea râușorului Călmățui, care era tare poznaș: când era uscat ca-n palmă, când se revărsa înecând recolta." [1]. Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. Pe vremea aceea nu exista la Brăila un liceu de stat pentru fete, așa că, după absolvirea cursului primar, în anul 1895, a fost înscrisă ca internă la o instituție particulară, "Școala secundară de fete", condusă de o asociație de profesori și care purta numele întemeietorilor ei, un grec și un italian: Penetis și Zurmali. Examenul de bacalaureat l-a susținut la Liceul I.C. Massim, secția clasică, încheind cu o "dizertație" cu tema "Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir". Președintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al Teatrului Național București în acea perioada. Sihleanu este cel care descoperă calitățile artistice înnascute ale Mariei Filotti. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică.[2] La Conservator a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, care îi va spune ce bucurii îi poate dărui scena[3] și care-l va convinge pe tatăl viitoarei artiste, cu ocazia unui turneu a teatrului din Craiova în drum spre Teatrul Național din Iași, să nu se împotrivească ca Maria să facă teatru. Din clipa aceea teatrul a prins-o în mrejele ei, după mărturiile artistei. În anul 1905 a făcut un alt turneu, cu Petre Sturdza - jucând în piesa lui Giacosa, Ca frunzele - și apoi cu Petre Liciu. Renunță la Facultatea de Drept. În anul 1906 dă examenul de absolvire a Conservatorului cu Fedra. În primăvara aceluiași an, Maria acceptă, la îndemnul profesoarei sale, propunerea pe care i-o făcuse scriitorul Haralamb Lecca, ce fusese numit director la Teatrul Național din Iași, și semnează un contract pentru o stagiune la acel teatru începând de la 1 septembrie 1906. Din această cauză, se va mută și cu ultimul an de studii la Facultatea de litere din Iași. Pentru examenul de absolvire a pregătit și cu maestrul Nottara piesa Frații - în care dădea replica unor colegi ce-și treceau examenul - și piesa "Fântâna Blanduziei", care se juca pentru producția de absolvire a promoției 1906, de elevii din ultimii ani de la clasele celor doi profesori, împreună. Examenul l-a dat pe scena Teatrului Național București, unde pășea pentru prima dată. Alexandru Davila, ca director al Teatrului Național, era și președintele comisiei. El o remarcă pe Maria și vrea să-i ofere un contract, dar Haralamb Lecca nu este de acord să rezilieze contractul spre binele ei, pentru a căpăta siguranță și încredere.
La Iași, în primul an de carieră, înaintea premierei de debut " În lumea mare" de Dumas-fiul, a jucat pe Nerra din "Fântâna Blanduziei" , într-un spectacol festiv, organizat cu prilejul dezvelirii bustului lui Alecsandri, în fața Teatrului Național. În cele câteva luni ale stagiunii, din octombrie 1906 până în februarie 1907 a jucat urmatoarele roluri: Berta din "Victimele legii", Germaine din "Banii" a lui Octave Mirbeau, Clara Torini din "Jucătorii de cărți", de H. Lecca, Thomry din "Martira", de Jean Richepin, Heriette din "Două orfeline", "Vijelia", de Bernstein, și Nelly Rosier din "Stafia bărbatului" [4].
În aprilie 1907, în cursul turneului cu Agatha Bârsescu a fost chemata la București pentru semnarea contractului cu Teatrul Național. A debutat pe scena Teatrului Național din București în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din "Răzvan și Vidra" de Hasdeu.

A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. A jucat alături de marii înaintași ca, Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu. A avut parteneri admirabili Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Rolurile au fost multe și variate, pe registre multiple, de la ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, cochete și, "din când în când ... câte un om adevărat".
Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică București.
Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru și societară de onoare a Teatrului Național București.

Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actriței Maria Filotti i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[5]

Teatrul din Braila poarta numele Mariei Filotti din 1969.

Maria Filotti este mama scriitorului și producătorului Ion Filotti Cantacuzino și bunica actorului Șerban Cantacuzino.

Roluri în teatru[modificare | modificare sursă]

  • Gioconda din "Gioconda" de Gabriele D'Annunzio (stagiunea 1904 -1905)
  • Silvia din "Suprema forță" de Haralamb Lecca ( 1904 - 1905, turneu)
  • Nenela din "Ca frunzele" de Giuseppe Giacosa (1905 - 1906, turneu)
  • Enriqueta din "Sângele spală" de José Echegaray (1905 -1906, turneu)
  • Catherine de Septmonts din "În lumea mare" de Alexandru Dumas fiul (1906 - 1907, Iași)
  • Berta din "Victimele legii" de Landray (1906 - 1907, Iași)
  • Clara Tardini din "Jucătorii de cărți" Hatalamb Lecca (1906-1907, Iași)
  • Henriette din "Cele două orfeline" de A. d'Ennery și Cormon (1906-1907, Iași)
  • Germaine Lechat din "Banii (Les affaires sont les affaires)" (1906-1907, Iași)
  • Nelly Rozier din "Stafia bărbatului" de M. Hennequin și Bilhaud (1906-1907, Iași)
  • Thomry din "Martira" din Jean Richepin (1906-1907, Iași)
  • Elena de Bréchebel din "Vijelia (La rafale)" de Henri Bernstein (1906-1907, Iași))
  • Elissa din "Rahab" de Rudolf von Gottschall (1906-1907, Iași))
  • Lady Milford din "Intrigă și iubire" de Friedrich Schiller (1906-1907, turneu)
  • Maria din "Magda (Heimat)" de H. Sudermann (1906-1907, turneu)
  • Toinetta din "Eva" de Richard Voss (1906-1907, turneu)
  • Neera din "Fântâna Blanduziei" de Vasile Alecsandri (1907 - 1908, București)
  • Vidra din "Răzvan și Vidra" de Hașdeu (1907-1908)
  • Eglea din "Dragoste cu toane" de J. W. Goethe (1907-1908)
  • Corina din "Ovidiu" de Alecsandi (1907 - 1908)
  • Zoe din "O scrisoare pierdută" de Caragiale (1922 - 1923)
  • Contesa Almaviva din "Nunta lui Figaro" de Beaumarchais (1922 - 1923)
  • Hedda Gabler din "Hedda Gabler" de Henrik Ibsen
  • regina Elisabeta din "Maria Stuart" de Schiller (1923 - 1924, Comp. Bulandra)
  • Irina din "Pescărușul" de Cehov (1923 - 1924)
  • Zoe din "Gaițele" de Alexandru Kirițescu (1949 -1950, Teatrul Național)
  • Melania din "Egor Bullciov și alții" de Maxim Gorki (1950 -1951)
  • Adela din "Citadela sfărâmată" de Horia Lovinescu (1954 - 1955)

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Colecția Memorială “Maria Filotti”[modificare | modificare sursă]

Casa din București, aflată pe str. Vasile Pârvan nr.12, în care este expusă Colecția Memorială “Maria Filotti”. Jos, placa memorială montată pe casă lângă intrarea în curte.

La dorința artistei, locuința sa din București, aflată pe str. Vasile Pârvan nr.12, Sector 1, a fost transformată in muzeu și deschisă publicului în 1965, încercând să păstreze intactă atmosfera din timpul vieții artistei. Colecția Memorială Maria Filotti prezintă tablouri, fotografii, documente și obiecte personale din viața și cariera artistei. Sunt înfățișate momente și mari creații actoricești ale Mariei Filotti, de la debutul său la Iași până spre trecerea ei în neființă. O suită de documente se referă la teatrul inițiat de actriță.[6][7][8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Maria Filotti - Am ales teatrul - Editura pentru literatură, 1961, pag.21
  2. ^ Maria Filotti - Am ales teatrul : "- Domnișoară, am remarcat intonațiile dumitale și atunci când ți-ai susținut dizertația. Mâine este examen de admitere la Conservator. Să vii să dai examen".
  3. ^ Maria Filotti - Am ales teatrul : "Ai să cunoști succesul pe scenă. Ai să simți cum sala întreagă stă aninată de buzele tale, trăiește, râde, plânge și vibrează o dată cu tine. Ai să simți ființă aceea unică pe care tu ai creat-o, în întunericul sălii, căreia tu i-ai dat un singur suflet, sufletul tău, dăruit personajului, și care a izbutit să contopească, acele sute de suflete într-o singură simțire...", pag. 41
  4. ^ Revista ieșeana Arhiva, "Organul Societății științifice și literare din Iași", ianuarie 1907
  5. ^ Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
  6. ^ CIMEC: Colecția Memorială "Maria Filotti"
  7. ^ Colecția Memorială Maria Filotti
  8. ^ Colecția particulară "Maria Filotti"

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Maria Filotti - Am ales teatrul - Editura pentru literatură, 1961
  • Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1996, vol II, pag. 319

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice