Ion Filotti Cantacuzino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ion Filotti Cantacuzino (n. 7 noiembrie 1908, București - d. 27 august 1975) a fost un cineast, critic literar și medic român, fost director al Centrului Național al Cinematografiei, fiul prințului Cantacuzino și al actriței Maria Filotti.[1]

A urmat studii de medicină și filosofie însă, pasionat fiind de film, scrie cronici de film și creează la Radio România „Cronica cinematografică”, o emisiune de analiză cinematografică.[1] Scrie scenarii și regizează filme documentare și scrie cărți și studii dedicate universului cinematografiei: Uzina de basme,[2][3] Întâlniri cu cinematograful,[4] Note pentru azi, De amore, Momente din istoria filmului românesc, Jean Mihail, Filmul românesc de altădată.[5]

În 1941 este numit director al Centrului Național al Cinematografiei participând la realizarea unor filme precum Odessa în flăcări și O noapte furtunoasă de Jean Georgescu.[1]

După cel de-al Doilea Război Mondial, este arestat pentru un timp și i se interzice să mai lucreze în cinematografie. Lucrează ca medic psihiatru la Spitalul Brâncovenesc până în 1975.[1]

A apartinut unei categorii privilegiate de scriitori-medici care au excelat deopotriva in domeniul artei lui Esculap si in acela al literelor. Ca si unii dintre predecesorii sau conteporanii sai, cuprinzand arii largi de preocupari spirituale filtrate prin prisma formatiei sale de medic, el a avut de spus, ceva in plus despre epoca in care a trait. A fost medic psihiatru, dramaturg, eseist,critic literar si dramatic, producator de file si neobosit cercetator in domeniul medicinei si cinematografiei. Dupa terminarea Liceului militar “Manastirea Dealului” urmeaza stralucite studii universitare In 1931 isi sustine teza de licenta in litere si filozofie,specialitate psihologie, estetica si istoria artei, cu subiectul Problema temperamentului. Devine doctor in medicina si chirurgie in 1935, dupa sustinerea tezei de doctorat cu sibiectul Reperajul ventricular in epilepsie. Un an mai tarziu in 1936, Universitatea din Paris ii acorda diploma de medic legist psihiatru. In continuare dr Ion Cantacuzino realizeaza adevarate performante greu de atins in domeniul medicinei si literelor. Functioneaza in 1936 ca asistent universitar strain al clinicii de pshiatrie din capitala Frantei. Ceva mai tarziu devine diplomat al Conservatorului de muzica si arta dramatica din Bucuresti, specialitate regie scenica. A fost ales membru a numeroase societati stiintifice din tara si strainatate, printre care : Societatea medico -psihologica din Paris (1936), Societatea romana de psihiatrie, neurologie si endocrinologie (1937), Societatea romana de istoria medicinii (1962). In 1968 este ales membru de onoare al Societatii internationale de psihopatologia expresiei,iar din 1970 devine membru al Societatii franceze de istoria medicinii. Ca medic psihiatru a desfasurat o remarcabila activitate ca asistent universitar la Clinica psihiatrica a Facultatii de medicina din Bucuresti si ca asistent al profesorului H. Claude din Paris. A functionat ca medic psihiatru la Spitalul Central de Boli mintale si nervoase din Bucuresti (1935-1942), iar mai tarziu, la Spitalul Brincovenesc, pana in anul 1976 cand se intoarce la pasiunea sa din copilarie :istoria cinematografiei.

Ca neuropshiatru a publicat si comunicat aproape 100 de lucrari, dintre care unele in colaborari prestigioase : H. Claude, P. Sivadon, P. Rubenovitch. Intinderea vasta a preocuparilor sale a cuprins probleme de psihopatologie, terapie, istoria medicinii, patologia expresiei sau patografii ale unor artisti.

Intre anii 1935-1942 concomitent cu activitatea sa medicala, este intens preocupat de critica literara, eseistica, dramaturgie dovedindu-se si un remarcabil traducator din Shaw, Brecht, Giraudoux, Shakespeare.

In istoria cinematografiei romanesti, lucrarea sa de teorie si critica cinematografica intitulata "Uzina de basme" (1935) ramane de o importanta fundamentala in acest domeniu. Ca producator de filme realizeaza in 1943 "O noapte furtunoasa"in regia lui Jean Georgescu, avand ca interpreti pe Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Florica Demion, Maria Maximilian, Iordanescu Bruno si George Demetru. In anul 1945 este realizatorul filmului "Visul unei nopti de iarna", tot in regia lui Jean Georgescu.

In martie 1973 la Bucuresti si aprilie in la Paris a initiat si organizat doua simpozioane pentru comemorarea a 75 de ani de la creearea simultana a cinematografiei stiintifice la Bucuresti de catre prof dr. Gheorghe Marinescu si prof. dr. Eugene Louis Doyen. Prin acest act de cultura Ion Cantacuzino a dat simbolic si sintetic, expresia celor daoua mari pasiuni ale sale, medicina si cinematografia.

In plina putere de creatie, in noaptea de 26 iulie 1975, inima celui care si-a inchinat intreaga sa existenta binelui, frumosului si adevarului, a incetat sa mai bata. Moartea l-a surprins la datorie. O datorie pe care si-a impus-o singur, aceea de a munci necontenit pentru cresterea prestigiului stiintei si artei romanesti, pentru imbunatatirea conditiei umane in care a crezut cu fervoare.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Eliza Zdru, Vă mai amintiți de... Ion I. Cantacuzino, Adevărul, 22 iulie 2009, accesat la 25 iunie 2011
  2. ^ Ion I. Cantacuzino, Uzina de Basme, Editura Universală Alcalay & Co., București, 1935, 240 pagini
  3. ^ Ion I. Cantacuzino, Uzina de basme : Scrieri despre cinema, Colecția Fundației Cantacuzino, Editura MAIKO, București, 2004, ISBN 973-86706-6-7, 500 pagini
  4. ^ Ion I. Cantacuzino, Întâlniri cu cinematograful - amintiri, Editura Alo-București, 1997
  5. ^ Daniela Cârlea Șontică, Ion Cantacuzino, 100 de ani de la naștere, Jurnalul Național, 25 iunie 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]