Lacul Izbiceni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lacul Izbiceni
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Harta locului unde se află Lacul Izbiceni
Harta locului unde se află Lacul Izbiceni
Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția România
Județul Olt
Cel mai apropiat orașCorabia
Coordonate43°51′51″N 24°38′55″E () / 43.86417°N 24.64861°E
Suprafață1.095 ha
Înființare2005

Lacul Izbiceni este o arie de protecție avifaunistică specială ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip avifaunistic) situată în județul Olt, pe teritoriul administrativ al comunelor Cilieni, Izbiceni și Tia Mare.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală cu o suprafață de 1.095 hectare[1] se află în sudul Câmpiei Române (la limita dintre Câmpia Romanaților și Câmpia Burnazului), în partea sud-estică a județului Olt aproape de limita cu județul Teleorman, lângă drumul județean (DJ642) care leagă localitatea Băbiciu de satul Giuvărăști[2].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată de protecție specială avifaunustică prin Hotărârea de Guvern Nt.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone)[3] și reprezintă o zonă umedă (lacul de acumulare și împrejmuirile acestuia) în sudul Câmpiei Române (în bazinul Oltului inferior) cu rol de protecție pentru mai multe specii de păsări[4]. O parte a rezervației este inclusă în situl de protecție specială avifanistică - Confluența Olt-Dunăre[5].

Pescăruş albastru (Alcedo atthis)

Lacul Izbiceni adăpostește și asigură condiții de viață, cuibărire și hrană pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare; dintre care unele protejate la nivel european (prin directivele 147/CE din 30 noiembrie 2009 [6] și 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 - privind conservarea păsărilor sălbatice[7]) sau aflate pe lista roșie a IUCN.

Printre speciile semnalate în arealul rezervației se află: pasărea-ogorului (Burhinus oedicnemus), pescăruș albastru (Alcedo atthis)[8], stârc-de-noapte (Nycticorax nycticorax)[9], chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), chirighiță neagră (Chlidonias niger), piciorongul (Himantopus himantopus), lopătar (Plantalea leucordia), stârc cenușiu (Ardea cinerea)[10], fluierar-de-mlaștină (Tringa glareola), lebădă-de-iarnă (Cygnus cygnus)[11], nagâț (Vanellus vanellus) sau cufundar polar (Gavia arctica)[12], chiră mică (Sterna albifrons), chiră-de-baltă (Sterna hirundo), cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) sau dumbrăveancă (Coracias garrulus)[13].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]