Heinrich Gustav Magnus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gustav Magnus
Heinrich Gustav Magnus
Heinrich Gustav Magnus
Născut mai 2 1802(1802-05-02)
Berlin, Germania
Decedat 4 aprilie 1870 (67 ani)
Berlin, Germania
Rezidență Germania
Naționalitate Germania Germania
Domeniu Chimist, fizician
Instituție Universitatea Berlin
Alma Mater Universitatea Berlin
Universitatea Stockholm
Sorbonne
Conducător de doctorat Eilhard Mitscherlich
Doctoranzi August Kundt
Emil Warburg
Cunoscut pentru Efectul Magnus
Sarea verde Magnus

Heinrich Gustav Magnus (n. 2 mai 1802 — d. 4 aprilie 1870) a fost un chimist și fizician german, cel mai bine cunoscut pentru explicarea efectului omonim. A fost fratele mai mic al pictorului și portretistului Eduard Magnus (1799 - 1872).

Născut la Berlin în familia unui comerciant bogat, Heirich a fost unul dintre cei cinci fii ai acestuia. După studii efectuate la Universitatea Berlin, a continuat să lucreze la Universitatea Stockholm cu renumitul chimist suedez Berzelius, pentru ca ulterior, fiind la Paris, să fie discipolul chimiștilor francezi Gay-Lussac și Thénard. În 1831, Magnus s-a reîntors la Berlin ca lector de tehnologie și fizică la aceeași Universitate Humboldt unde studiase anterior. Ulterior, în 1834, a devenit profesor asistent pentru aceleași subiecte, obținând în 1845 poziția de profesor plin.

În calitate de educator, Magnus a avut imediat un succes considerabil. Stilul său lucid, organizat, limpede și accesibil, precum și demonstrațiile sale experimentale clare au atras largi grupuri de dascăli și studenți entuziaști. Aceștia au participat nu numai la cursurile, seminariile și laboratoarele sale, dar și la cursurile de științe aplicate, pe care Heinrich Gustav Magnus le ținea în fabricile și laboratoarele orașului. De mare succes s-au bucurat și colocviile săptămânale ținute la casa sa, unde un grup restrâns de studenți dotați adresau atenției pedagogului cele mai curajoase și importante întrebări.

Între 1827 și 1833, Magnus s-a ocupat mai ales de cercetare în domeniul chimiei, descoperind prima combinație a clorului cu platina și amoniul, combinație cunoscută sub numele de sarea verde Magnus a cărei formulă este [Pt(NH3)4][PtCl4]), respectiv o serie de clase de acizi și sărurile acestora, așa cum sunt acizii etionici, acizii sulfovinici și acidul periodic.

Among other subjects at which he subsequently worked were the diminution in density produced in garnet and vesuvianite by melting, the absorption of gases in blood (18371845), the expansion of gases by heat (18411844), the vapour pressures of water and various solutions (18441854), thermoelectricity (1851), electrolysis (1856), induction of currents (1858-1861), conduction of heat in gases (1860), polarization of heat (18661868) and the deflection of projectiles from firearms. From 1861 onwards he devoted much attention to the question of diathermancy in gases and vapours, especially to the behaviour in this respect of dry and moist air, and to the thermal effects produced by the condensation of moisture on solid surfaces.

In 1834 Magnus was elected extraordinary, and in 1845 ordinary professor at Berlin. He was three times elected dean of the faculty, in 1847, 1858 and 1863; and in 1861, rector magnificus. His great reputation led to his being entrusted by the government with several missions; in 1865 he represented Prussia in the conference called at Frankfurt am Main to introduce a uniform metric system of weights and measures into Germany. For forty-five years his labor was incessant; his first memoir was published in 1825 when he was yet a student; his last appeared shortly after his death. He married in 1840 Bertha Humblot, of a French Huguenot family settled in Berlin, by whom he left a son and two daughters.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.