Hans Barth

Date personale
Hans Barth

Născut	13 noiembrie 1934 Jidvei, România
Decedat	4 august 2011, (77 de ani) Aschaffenburg Germania
Cetățenie	Germania
Ocupație	scriitor de limba germană, inginer
Locul desfășurării activității	Mainaschaff^[1]
Limbi vorbite	limba germană^[2]
Studii	Universitatea Tehnică din Brașov
Activitatea literară
Opere semnificative	„Hermann Oberth. Titanul navigației Spațiale"
Influențe Hermann Oberth
Modifică date / text

Hans Barth (n. 13 noiembrie 1934, Jidvei, județul Alba – d. 4 august 2011, Aschaffenburg Germania), sas din Transilvania, a fost un inginer și scriitor de limba germană, originar din România.

În România[modificare | modificare sursă]

A copilărit în localitatea Bălcaciu, Alba, de unde se trăgea mama sa, deoarece scurt timp după nașterea sa, părinții săi s-au despărțit.

A urmat școala generală la Bălcaciu, apoi Liceul Tehnic mecanic din Mediaș, pe care l-a absolvit în 1954, obținând calificarea de tehnician energetician. Au urmat șapte ani de muncă în industrie și doi ani de serviciu militar în construcții. În anul 1963 s-a angajat la ziarul de limbă germană Neuer Weg, preluând conducerea redacției locale din Brașov.

În anul 1965, la vârsta de 31 de ani, a început să studieze la Institutul Politehnic din Brașov, azi Universitatea Tehnică din Brașov, cursuri pe care le-a absolvit în 1970, devenind inginer în electromecanică. Lucrarea sa de diplomă, cu tema Convertor de energie magnetohidrodinamic, bazată pe teoria acestui nou domeniu al științei, și mai ales lucrarea practică, o pompă magnetohidrodinamică, de curent trifazat, pentru mercur, a fost foarte apreciată. Acest succes i-a deschis calea spre un doctorat în științe inginerești și spre cariera de profesor universitar.

Din 1971, pe lângă activitatea sa principală de redactor-șef pentru economie, tehnică și știință la săptămânalul brașovean "Karpatenrundschau", a mai exercitat două activități: cea de profesor universitar, cu 12 ore de predare pe săptămână, și cercetător al vieții și operei lui Hermann Oberth, despre care a scris și o serie de cărți. Din 1978 a devenit rector al Universității Populare de limbă germană din Brașov.

În Germania[modificare | modificare sursă]

În anul 1985, Hans Barth a emigrat în Republica Federală Germania și s-a stabilit, pentru început, la Feucht, în apropiere de Nürnberg, și s-a angajat, timp de un an, la Muzeul Hermann-Oberth din localitate. Această perioadă a reprezentat pentru el o ocazie unică de a cerceta îndeaproape viața și opera acestui pionier al zborurilor în cosmos.

Pentru a-și putea câștiga existența, la vârsta de 52 de ani, a trebuit să ia viața de la capăt, din punct de vedere profesional. Pe 1 mai 1987 a devenit membru fondator și redactor al publicației Mikroelektronik, organul de specialitate al Societății de Microelectronică afiliată Asociației Electrotehnicienilor Germani, pe care a redactat-o mai mult de nouă ani, până la pensionare.

După o lungă și grea suferință, datorată unei boli necruțătoare, a încetat din viață la data de 4 august 2011.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Hermann Oberth. Titanul navigației Spațiale, Editura Kriterion, 1975,
Die Unabdingbarkeit des Raumzeitalters (1977),
Von Honterus zu Oberth. Bedeutende siebenbürgisch-deutsche Naturwissensschaftler, Techniker und Mediziner (De la Honterus la Oberth. Oameni de știință, tehnicieni și medici reprezentativi de etnie germană din Transilvania) (editor), București (1980),
Das Raumzeitalter (Epoca spațială), (1981),
Conrad Haas. Editura Kriterion, Bukarest 1983,
De la Honterus la Oberth. Studii, Editura Kriterion, colecția Naturaliști, tehnicieni și medici de seamă germani din Transilvania, 1985,
Wissenschaft der Siebenbürger Sachsen (Știința sașilor transilvăneni). Capitol din lucrarea "Die Siebenbürger Sachsen in den Jahren 1848-1918" (Sașii transilvăneni în anii 1848-1918), Köln. (1988),
Hermann Oberth. Begründer der Weltraumfahrt (Hermann Oberth. Inițiatorul zborurilor spațiale) Esslingen/München (1991),
Weltraumtechnik für die Umwelt (Tehnica spațială în sprijinul mediului înconjurător) (1997).