Francisc David
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Francisc David, în germană Franz David, alternativ Davidis, în maghiară Dávid Ferenc, (n. 1510, Cluj – † 15 noiembrie 1579, Deva) a fost fondatorul şi primul episcop al bisericii unitariene din Transilvania.[1][2] După obiceiul umanist al epocii şi-a latinizat numele în Franciscus Davidis, iar ulterior a preluat numele de familie Dávid.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi activitatea
Francisc David s-a născut la Cluj în jurul anului 1520, tatăl său fiind un meşter sas. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistriţa. După convertirea sa la credinţa lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriş. Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic şi a devenit superintendentul lutheranilor din oraş. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (saşi), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania şi numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zápolya. Discuţiile sale asupra trinităţii au început în 1565 exprimându-şi dubii asupra personalităţii Spiritului Sfânt.
Aladár Körösföi-Kriesch (1863-1920) a pictat în anul 1898 marele tablou cu Francisc David, expus in holul Muzeului de Istorie din Turda. Tabloul arată scena proclamării libertăţii religioase la Dieta de la Turda în anul 1568, respectiv pe Francisc David şi pe Gáspár Heltai în actuala Biserică Romano-Catolică din Turda (în acea vreme biserică protestantă).
[modifică] Controverse interprotestante
Opozantul său în disputele publice a fost liderul calvinist Péter Juhász (Melius), iar principalul său susţinător Giorgio Blandrata, medicul personal al principelui Ioan Sigismund Zápolya. Blandrata şi-a însuşit iniţial punctele radicale de vedere ale lui David şi l-a convins pe principele Zápolya să emită în 1568 un edict asupra libertăţii religioase în cadrul Dietei de la Turda, care i-a permis lui David să-şi transfere episcopatul de la calvinism la anti-trinitarism (unitarianism), la Cluj. Astfel Dieta de la Turda decreta:
„Măria-Sa, Domnul Nostru, precum a hotărât în adunările precedente împreună cu ţara şi obştea în privinţa religiei, aşa şi în adunarea de faţă reafirmă cum ca predicatorii să propovăduiască evanghelia pretutindeni, fiecare după credinţa lui, şi obştea dacă-l vrea, bine, dacă nu, nimeni să nu-l oblige, căci ar tulbura liniştea sufletului său, dar să ţină predicator a cărui învăţătură îi place. Şi pentru aceasta nimeni dintre superintendenţi, nici alţii, să nu încerce a-i vătăma pe predicatori, nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni, aşa cum am hotărât în constituţiile precedente. Nu i se permite nimănui, ca pentru învăţătură să ameninţe pe cineva cu privarea de libertate sau funcţie, căci credinţa e darul lui Dumnezeu, ce vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu.”
Legenda povesteşte că David ar fi ţinut la Cluj, pe o piatră rotundă uriaşă situată pe Calea Turzii o predică în urma căreia cetăţenii Clujului au trecut la unitarianism. În interiorul Bisericii Unitariene din Cluj este ţinută piatra de pe care David ar fi predicat.
În 1571 Ioan Sigismund Zápolya a fost urmat de catolicul Ştefan Báthory. Blandrata şi-a păstrat postul de medic al principelui şi a adoptat în cadrul unitarianismului o poziţie mai moderată faţă de cea a lui David, care strânsese în jurul său aşa-numita grupare a "davidiştilor", care priveau persoana lui Isus Cristos ca pe una strict umană. Odată cu respingerea naturii divine a lui Isus Cristos şi negarea unor părţi din Noul Testament, David a pierdut orice sprijin din partea protectorilor săi. De teama de a nu fi suspectat la rândul său de simpatizare cu noile idei ale lui David, Blandrata (el însuşi unitarian) l-a denunţat pe David pentru erezie, păstrând astfel privilegiile pentru unitarienii moderaţi. Sub influenţa lui Johannes Sommer, rector la gimnaziul din Cluj, David (aproximativ în 1572) a abandonat cariera teologică, ceea ce nu a oprit procesul împotriva sa. Judecat şi condamnat, David a murit în închisoarea cetăţii de la Deva în 1579. Pe ruinele locului în care a fost închis la Deva există o placă memorială.
Dr. Alexa Popovici menţionează că: "de la David Ferenc au rămas un număr de 26 lucrări scrise, printre care amintim cea scrisă şi tipărită în 1570 la Cluj cu titlul Konyvecske az igazi kereszteny keresztsegrol (despre adevăratul botez creştin)".
[modifică] Note
- ^ Octavian, Floca (1957). Reghiunea Hunedoara ghid turistic, pag. p. 81. „Tot aici a murit moarte de martir în veacul al XVI-lea şi fondatorul şi primul episcop al bisericii unitariene, Francisc David.”
- ^ Octavian, Floca (1969). Hunedoara ghid al judeţului, pag. p. 63. „Aici a murit, închis şi condamnat, în veacul al XVI-lea fondatorul şi primul episcop al bisericii unitariene, Ferencz Dávid, om cu vederi înaintate, adept al antitrinitarismului, curent îmbrăţişat de populaţia săracă, constituind pe atunci expresia năzuinţelor maselor exploatate.”
- ^ Biserica Unitariana din Transilvania (în română). Accesat la data de 2008-03-30. „Măria-Sa, Domnul Nostru, precum a hotărât în adunările precedente împreună cu ţara şi obştea în privinţa religiei, aşa şi în adunarea de faţă reafirmă cum ca predicatorii să propovăduiască evanghelia pretutindeni, fiecare după credinţa lui, şi obştea dacă-l vrea, bine, dacă nu, nimeni să nu-l oblige, căci ar tulbura liniştea sufletului său, dar să ţină predicator a cărui învăţătură îi place. Şi pentru aceasta nimeni dintre superintendenţi, nici alţii, să nu încerce a-i vătăma pe predicatori, nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni, aşa cum am hotărât în constituţiile precedente. Nu i se permite nimănui, ca pentru învăţătură să ameninţe pe cineva cu privarea de libertate sau funcţie, căci credinţa e darul lui Dumnezeu, ce vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu.“
[modifică] Bibliografie
- Ernő Kiss: Dávid Ferenc, Kolozsvár 1910;
- Antal Pirnáth: Die Ideologie der Siebenbürger Antitrinitarer, Budapest 1961.
- Alexa Popovici: Istoria anabaptiştilor din Romania 1527-1768, Chicago 1976.
