Florica Bagdasar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Florica Bagdasar
Florica Bagdasar.jpg

 Ministrul Sănătății
În funcție
1946 – 1948

Născut(ă) 24 ianuarie 1901
Bitolia-Monastir, Macedonia
Nume la naștere Florica Ciumetti
Decedat(ă) 19 decembrie 1978 (77 ani)
București, Republica Socialistă România
Premii Ordinul Steaua Republicii Populare Române
Partid politic Partidul Comunist din România
Soț Dumitru Bagdasar
Copii Alexandra (fostă Ionescu Tulcea) căsătorită cu Saul Bellow, laureat Nobel din 1976
Părinți Sterie Ciumetti
Alma mater Facultatea de Medicină din București
Cunoscut pentru Prima femeie ministru din România
Profesie medic, politician
Cetățenie română

Florica Bagdasar (n. 24 ianuarie 1901, Bitolia-Monastir, Macedonia - d. 19 decembrie 1978, București) a fost prima femeie ministru din România, la Ministerul Sănătății, în anul 1946.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Florica Bagdasar s-a născut în comuna Bitolia-Monastiu din Macedonia, iar tatăl său a fost inginerul Sterie Ciumetti, macedoromân.[1] Florica Bagdasar a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1925 și a lucrat ca medic intern și extern la Așezămintele Brâncovenești. După căsătoria cu Dumitru Bagdasar în 1927, pleacă împreună la specializare profesională în America.


Dr. Florica Bagdasar a fost o personalitate de mare importanță în istoria țării noastre cât și în medicină ca fondatoare a specialităților de Sănătate Mintală și a Neuropshiatriei Copilului și Adolescentului în România. In anul 2011 se împlinesc 110 ani de la nașterea celei care a fost prima femeie ministru din țara nostrǎ și singura femeie care a reprezentat România dupǎ rǎzboiul al II lea mondial în delegația la Conferința de pace din 1946 de la Paris. Acest material este un Requiem, o rememorare, dedicatǎ înaintașei noastre. S-a nǎscut într-o familie de macedoromâni în Bitolia-Monastir din Macedonia la 24 ian.1901. Tatǎl, Sterie Ciumetti, avea un motto în viațǎ : “Frumos e omul Doamne, când mintea e reginǎ.”Mama a murit devreme, iar Florca a preluat rolul de pǎrinte – a devenit “loco parentis” pentru frații și surorile sale. Școala primarǎ a parcurs-o la Bitolia, apoi familia s-a mutat la Iași și Roman. Facultatea de medicinǎ din București a urmat-o între anii 1919 – 1925. Din jurnalul dânsei aflǎm cǎ fiind studentǎ anul I îl întâlnește pe studentul în Medicinǎ Militarǎ Dumitru Bagdasar : “Ne-am cunoscut din primii ani de facultate și m-a atras felul frumos cum râdea. De la prima cunoștințǎ am reușit sǎ stabilim o prietenie care avea sǎ dureze : iubirea se nǎscuse.” Dupǎ absolvire Dr. Florica Ciumetti a lucrat ca medic extern apoi intern la spitalele Așezǎmâmtului Brâncovenesc din București. In anul 1927 s-a cǎsǎtorit cu chirurgul Dumitru Bagdasar, un tânǎr blând și tenace, nǎscut la Roșiești jud. Fǎlciu, care era mai în vârstǎ cu 8ani. Au format un cuplu care a fǎcut legendǎ în România : douǎ minți strǎlucite care s-au unit spre binele țǎrii, douǎ inimi curate, ce au trǎit într-o dragoste care a trecut peste moarte. Soțul era chirurg și neurolog format la școala prof. Gh. Marinescu si Dr.D. Noica. În loc de voiaj de nuntǎ soțul, care dorea sǎ devinǎ neurochirurg, i-a oferit o cǎlǎtorie de studii în USA unde obținuse o bursǎ de specializare la Boston pentru a lucra cu Harvey Cushing–fondatorul neurochirurgiei moderne, devenind elevul și colaboratorul preferat al maestrului sǎu. Dr. Florica Bagdasar s-a orientat spre o specialitate nouǎ în USA : asistența și patologia neuropsihicǎ a copiilor. Studiile și specializarea de la Boston a soților Bagdasar au decurs în condiții materiale grele, deoarece depindeau de singurele venituri din bursa respectivǎ. Ambii s-au îmbolnǎvit de tbc datoritǎ muncii zilnice prelugite.S-au internat sub protecția lui Cushing la Sanatorul Trudeau din Saranac în nordul statului New York. Șederea la acest sanatoriu a fost o vacanțǎ forțatǎ și chiar un substitut al voiajului de nuntǎ. Soții Bagdasar se aflau la etaje diferite dar “comunicam prin bilețele de dragoste”


În cursul specializǎrii la Boston :1927 – 1929, Doamnei Dr. Florica Bagdasar i s-a conferit în 1928 o bursǎ Rockfeller care se acordǎ de obicei bǎrbaților, iar aceastǎ excepție era o recunoaștere a interesului pentru studiu deci pentru meritele dânsei. Astfel a putut sǎ studieze la Harvard University – School of Publik Health, completându-și specializarea în neuropshiatria copilului, intuind valoarea acestei specilitǎți pluridisciplinare, medico psihopedagogicǎ și socialǎ, iar interesul și preocupǎrile au devenit profesie. S-a dedicat cunoașterii instituțiilor de ocrotire și recuperare, sistemului de asistențǎ socialǎ și medicalǎ a copiilor cu probleme neuropsihice, cât și aspectele de sǎnǎtate mintalǎ a populației. La terminarea specilizǎrilor, în anul 1929, soții Bagdasar au avut oferte pentru a rǎmâne în USA, dar având un “sentiment puternic pentru țarǎ”, au considerat cǎ este de datoria lor sǎ se întoarcǎ în România și sǎ punǎ în practicǎ experiența și cunoștințele dobândite în strǎinǎtate. La reîntoarcere au parcurs “purgatoriul” la Jimbolia, jud. Timiș-Torontal și la Cernǎuți. La Jimbolia au fost primiți bine, dar spitalul de neuropsihiatrie ere fǎrǎ dotǎri. Totuși Dr. Dumitru Bagdasar a putut sǎ efectueze primele operații de neurochirurgie în condiții destul de simple. Era mereu secondat de soția sa și de personalul spitalului. Dr. Florica Bagdasar a fost șefa secției denumitǎ de dânsa “Secția de neuropsihiatrie”, în care erau internați 150 bolnavi cronici și 80 copii pe care s-a ocupat sǎ-i trateze și sǎ-i recupereze. Dupǎ doi ani de Jimbolia, soții Bagdasar s-au mutat la Cernǎuți, unde au organizat serviciul de neurochirurgie, care a devenit renumit în țarǎ. În 1933 au ajuns la București unde Dr. D. Bagdasar a început sǎ facǎ operații de neurochirurgie în diferite spitale, iar în 1935 a organizat prima clinicǎ de neurochirurgie din țara noastrǎ la Spitalul Central (astǎzi Spitalul Al. Obregia). De la venirea în București a început o statornicǎ prietenie cu familia Prof. Ion T. Niculescu, marele nostru neurohistolog. Prietenia celor douǎ familii a fost frumoasǎ și s-a transmis și copiilor. La începuturile operațiilor de la clinica de neurochirurgie Prof. Dr. D. Bagdasar a lucrat cu Dr. Maria Niculescu, soția profesorului neurohistolog Niculescu. Dr. Florica Bagdasar a înființat la București “Centrul de sǎnǎtate mintalǎ pentru copii” pe strada Vasile Lascǎr. Aici a colaborat cu o echipǎ deosebitǎ : Dr. V. Voiculescu, Dr. E. Pamfil (viitori profesori universitari) Dr.Mǎescu, logoped I. Calavrezo, Dr. Toncescu și în mod special cu Doamna psihopedagog Florica Niculescu. Aceastǎ instituție care este premierǎ la noi în România, a fost realizatǎ de Dr. Florica Bagdasar în anul 1946 și astfel suntem printre primii din Europa în acest domeniu, dar cu origine din USA. Menționǎm cǎ astfel de instituții s-au fondat în Europa prin inspirație francezǎ sau germnǎ. Preocupǎrile centrului de pe strada V. Lascǎr erau dedicate asistenței și recuperǎrii copiilor cu boli neuropsihice. Tot Dr. Florica Bagdasar a oficializat în învǎțǎmântul medical superior specialitatea de neuropsihiatrie infantilǎ, devenind prima conferențiarǎ din țara noastrǎ la disciplina de Psihologie a copilului normal și patologic, în cadrul Facultǎții de Pediatrie a IMF București din anul universitar 1949/1950.


Între anii 1945-1946, profesorul neurochirurg Dumitru Bagdasar a fost Ministrul Sǎnǎtǎții și s-a dedicat unei munci epuizante de organizare dupǎ rǎzboi a rețelei sanitare din țarǎ. Era un vizionar democrat egalitarist și specializat în chirurgie. A luptat de la început sǎ fondeze neurochirurgia în România – iar soția l-a sprijinit în viațǎ și la operații. Dupǎ operații reușite Florica Bagdasar glumea cu soțul întrebându-l “crezi cǎ regele Hades se va supǎra cǎ i-ai mai furat un supus?” Soții Bagdasar s-au asociat ideilor utopice de stânga, crezând cǎ prin aceastǎ adeziune vor putea sǎ schimbe în bine viața oamenilor dar boala l-a rǎpus pe profesor și în vara anului 1946 a decedat de cc. pulmonar în casa familiei de la Breaza. Fiind membru al Guvernului a avut funeralii oficiale. Guvernul bazându-se pe renumele familiei, a numit-o în continuare pe Dr. Florica Bagdasar ca Ministru al Sǎnǎtǎții. Continuând munca soțului, Dr. Florica Bagdasar a fost Ministrul Sǎnǎtǎții intre sept. 1946 – aug. 1948. La instaurarea în funcție este primitǎ de Regele Mihai care o confirmǎ ca Ministru. //foto din internet “Femei celebre din România”//. Dǎnsa a fost și deputata de Tulcea din partea PNP (Partidul Național Popular) între anii 1946-1951. În camera deputaților stǎtea lângǎ George Cǎlinescu. În timp ce a fost Ministrul Sǎnǎtǎții ducea o luptǎ disperatǎ cu epidemiile din țarǎ și cu foametea, dar a trebuit sǎ lupte și cu greutǎți de alt fel : șicanarea de cǎtre regimul comunist a membrilor Crucii Roșii Internaționale delegați pentru a ajuta – dar cǎrora nu li se dǎdea vizǎ de intrare, ori erau arestați și reținuți sub acuzații imaginare, schimbarea etichetelor de pe pachetele cu alimente și medicamente (USA fiind inlocuit cu URSS), cu profitorii care deturnau banii Ministerului Sǎnǎtǎții cu secretomania absurdǎ a diverselor “organe”, cu lipsa de personal decimat în rǎzboi etc.. Dupǎ participarea la Conferința de Pace de la Paris din sept. 1946 Dr. Florica Bagdasar a cǎlǎtorit oficial la Stockholm sǎ cearǎ sprijin. Suedezii au rǎspuns cu generozitate, la fel și alte state vest Europene. Crucea Roșie Suedezǎ și Radda Barnen (Salvați Copii) au hrǎnit timp de doi ani copii nevoiași în “cantinele suedeze”. Ca deputatǎ de Tulcea a inițiat și a susținut campania pentru eradicarea malariei în România. Cunoaștem și alte activitǎți umanitare realizate de dânsa pentru ajutorarea populației înfometate. În iarna 1946/1947 și vara 1947 foametea din Moldova a devenit catastrofalǎ. Dr. Florica Bagdasar a cerut aproberea autoritǎților comunisto-sovietice sǎ solicite sprijinul americanilor. I s-a rǎspuns cǎ “nu ne vom umili în fața americanilor, iar marii noștri prieteni sovietici nu ne pot ajuta”. Nu s-a dat bǎtutǎ și a insistat. Scena pentru aceastǎ aprobare a fost povestitǎ fiicei ca cea mai dramaticǎ din perioada ei ministerialǎ, pentru ca în sfârșit sǎ aibe dezlegere de a apela la guvernul american. Atunci ambasada și reprezentantul militar al USA au îndemnat guvernul lor sǎ facǎ o donație de alimente cǎtre România. Președintele Truman a ordonat ca navele americane din Mediterana sǎ transporte 4500 tone de rații militare și 2500 tone de fasole în portul Constanța ca donație pentru populația înfometatǎ din Moldova. La acest mare gest umanitar au contribuit și Fred Sigerist – trimisul Crucii Roșii Americane în România, Mihai Ralea ambasadorul României la Washinton, concertele marelui George Enescu si apelul Rabinului șef din România dr. Alexandru Șafran. Distribuirea s-a efectuat repede adicǎ în 12 zile ceea ce a fost un succes al Crucea.Rosie Americana și C.R.Romana.. Dar planul Marshal inițiat în 1947 pentru redresarea Europei dupǎ rǎzboi a


fost refuzat dur de Stalin – astfel au urmat 45 ani de jaf, dictaturǎ și sǎrǎcie în țara noastrǎ. In anul 1948 a survenit în viața dânsei o situație nouǎ : a aflat de la o emisiune de știri cǎ a fost demisǎ din Ministru al Sǎnǎtǎții. Aceastǎ situație, care era tipica pentru regimul comunist, era urmare a unui articol publicat pe o pagina mare in Scantea, in care Dr. Florica Bagdasar era numita “agent imperialist”care cauta copii handicapati la poporul nostru muncitor constructor al socialismului etc. Dar, astfel a putut sa se dedice sǎ lucreze la Centrul de copii fondat in 1946 unde a avut un rǎgaz de lucru de 2 – 3 ani. Acolo s-a dedicat neuropsihiatriei copilului conform conceptului dansei: “pentru cei dezmoșteniți cât mai multǎ atenție și afecțiune”. Am reușit sǎ reconstituim aspecte despre personalitatea Doamnei Dr. Florica Bagdasar din descrierile oferite în decursul anilor de cǎtre Prof. E. Pamfil, Prof. Sanda Mǎgureanu, scriitorul Saul Bellow, Dr. Ana Murguleț și din puținele articole publicate la noi, iar din corespondența cu Doamna Alexandra Bagdasar-Bellow am completat și clarificat aspecte de cronologie și despre sursele de informare existente. Tuturor celor amintiți le mulțumesc personal și în numele cititorilor. Am înțeles cǎ Dna Dr. Florica Bagdasar era harnicǎ, o persoanǎ nobilǎ, care putea sǎ se facǎ ascultatǎ, putea sǎ colaboreze, sǎ ia hotǎrâri utile. Saul Bellow, laureat Nobel în 1976, o caracteriza astfel în romanul “Iarna Decanului” scris cu ocazia venirii la București cu soția sa Alexandra în 1978 : “Nu se trǎgea din boieri .... Ea a fost la început comunistǎ, dar nu s-a putut dezbǎra de manierele de adevǎratǎ doamnǎ”, iar “umanitatea ei personalǎ provenea din surse strǎvechi”. De obicei avea o ținutǎ sobrǎ și elegantǎ : pǎrul strâns , o bluzǎ albǎ și fustǎ neagrǎ. Impresiona prin modestie nobilǎ care impunea respect. Aceste descrieri ne ajutǎ sǎ o regǎsim în imaginile noastre. Dupǎ înființarea Centrului pentru copii a oferit colegilor o noutate deosebitǎ : alfabetul “Floba”, conceput de dânsa și de D-na psiholog Florica Niculescu pentru copii din clasele primare, cât și îndrumǎtorul pentru copii stângaci, care atunci erau obligați sǎ-și foloseascǎ numai mâna dreaptǎ (deoarece mâna stângǎ era legatǎ). Dupǎ aparitția “Abecedarului pentru toți copii” în 1947 a urmat interzicerea lui și a tipǎririi revistei “Copilul nostru” inițiatǎ de colectivul din Centrul de pe strada V. Lascǎr. La aceastǎ instituție s-au format specialiști în deficiențele și tulburǎrile mintale neurologice ale copiilor, si in stabilirea diagnosticelor corecte în acest domeniu. Tot în colaborare cu psiholog Florica Niculescu au scris și “Aritmetica pentru copii”. Cele douǎ manuale au fost creații înoitoare apelând la caligrafie, la imagini care însoțeau literele și cuvintele și indrumau spre însușirea scrierii verticale (nu aplecate) a literelor. Prin inițiativa celor “douǎ Florici” s-a introdus folosirea creionului și maculatorului, renunțîndu-se la tǎblița de gresie și la condei. Aceste cǎrți și metode au fost apreciate chiar și de inspectorul rus din Ministerul Învǎțǎmântului, dar au fost interzise în școli, fiind considerate metode decadente, iar autoarele acuzate de “imperialism prin pedagogie”. D-na Florica Niculescu a fost arestatǎ și închisǎ doi ani, fǎrǎ mandat de arestare, fǎrǎ judecatǎ, fǎrǎ sentințǎ de condamnare și cu 10 ani interdicție de a profesa. Dânsa a împlinit la 7 oct. 2010 vârsta de 100 ani când a fost vizitatǎ de Alexandra , fiica Dr. Florica Bagdasar, sositǎ din USA pentru aceastǎ întâlnire. Dr. Florica Bagdasar și psiholog Florica Niculescu au fost acuzate cǎ au inventat copii handicapați, ceea ce în România nu exista pentru cǎ se construia socialismul.


Existând și invidia unor neaveniți, au fost continuate denigrǎrile si campania împotriva Dr. Florica Bagdasar. Au apǎrut acuze politice «  antiimperialiste » tot mai dese care au culminat prin apariția în Scânteia, ziarul central comunist, la 18 ian.1953 (cu douǎ luni înainte de moartea lui Stalin) a unui mare articol în care acuzațiile împotriva Dr. Florica Bagdasar au nǎvǎlit cu mare putere. Era descrisǎ cǎ este cosmopolitǎ și aservitǎ imperialismului american, cǎ neagǎ lupta poporului sǎu pentru construirea socialismului. A fost imediat anchetatǎ și exclusǎ din funcțiile deținute și din partid. Aceastǎ Doamnǎ activǎ și inteligentǎ s-a vǎzut deodatǎ înlǎturatǎ și pǎrǎsitǎ , fǎrǎ serviciu, fǎrǎ nici un venit și renegatǎ peste tot. S-a reactivat boala pulmonarǎ apǎrutǎ in USA, datoritǎ muncii de pânǎ atunci și condițiilor materiale dificile. A fost internatǎ la Spitalul de boli pulmonare cu abces pulmonar. A tratat-o și a operat-o strǎlucitul chirurg pulmonar Dr. Cǎrpinișan. La ieșirea din sala de operție acesta i-a spus fiicei cu lacrimi în ochi :” Eu am fǎcut tot ce a stat în puterea mea, restul este în mâinile lui Dumnezeu”. În mod miraculos D-na Florica Bagdasar și-a revenit. Recuperarea a durat câțiva ani. În 1956, valul de teroare stalinistǎ a trecut, Hrușciov a inițiat o oarecare destanilizare, au pǎtruns câteva raze de luminǎ și în viața dânsei. In anul 1957 a fost “reabilitatǎ” politic și numitǎ vicepreședintǎ a Crucii Roșii Române. În acelaș an pleacǎ în USA cu fiica sa Alexandra și o încetǎțenește acolo pentru a o feri de duritǎțile regimului din România. A urmat pensionarea și viața împreunǎ cu sora ei la București. În anul 1978 s-a îmbolnǎvit grav și a fost chematǎ fiica din New York unde era profesoarǎ universitarǎ emeritǎ de matematicǎ și astronomie. Alexandra a venit cu soțul sǎu Saul Bellow, laureat Nobel din 1976. Mama era internatǎ la Spitalul Elias din București fiind în comǎ .Scriitorul S. Bellow a povestit in romanul sau “Iarna Decanului” obstacolele impuse de securitatea romana fiicei si ginerului de a o vizita pe Dr. Florica Bagdasar care la a decedat la 19 decembrie 1978. La funeraliile de incinerare au participat Alexandra cu soțul Saul Bellow și mulți cunoscuți iar cenușa a fost depusǎ cu slujbǎ de preoți la cimitirul “Sf. Vinerti” lângǎ soțul ei. Existǎ o placǎ comemorativǎ pe imobilul din strada Speranței nr. 13 (sectorul 2 București) unde au locuit soții Bagdasar. Dupǎ plecarea soților Bagdasar, anii au trecut dar au rǎmas specialitǎțile medicale pe care le-au fondat. În amintirea lor avem Clinica de Neurologie Bagdasar-Arseni la București și activitatea de pionerat a Centrului de Neoropsihiatrie pentru Copii de pe strada Vasile Lascǎr din București unde s-au nǎscut specialitǎțile medicale fondate de Dr. Florica Bagdasar.. Cinstim și munca soților Bagdasar ca Miniștrii Sǎnǎtǎții în acei ani grei de dupǎ rǎzboiul al 2-lea mondial. Dupǎ începuturile zbuciumate ale specialiǎții de neuropsihiatria copilului s-au format serii noi de profesioniști în toate centrele mari din județele țǎrii. Au fost înființate spitale și clinici universitare la București, Cluj, Iași, Timișoara. Ceeaca a fondat Dr. Florica Bagdasar este continuat de urmașii dânsei devenind tradiție : munca în echipǎ coordonatǎ de medicul specialist alǎturi de psiholog, logoped, sociolog, kinetorecuperator, psihoterapeut și psihopedagog. Dacǎ în perioada comunistǎ exista o singurǎ societate medicalǎ sub controlul cǎreia se desfǎșurau ședințele de comunicǎri sau consfǎtuiri pe specialitǎți, dupǎ cǎderea


Regimului comunist s-a înființat Societetea de Neurologie și Psihiatrie a Copilului, Adolescentului și Profesiuni Asociate din România :”SNPCAR”, la 30 ian 1990. Aceastǎ asociație a fost prima societate medicalǎ nǎscutǎ în țara noastrǎ dupǎ Revoluția din 1989. Au fost cotinuate întrunirile profesionale: ședințe de Comunicǎri și Consfǎtuiri care s-au transformat în Congrese anuale. SNPCAR a devenit garantul profesional pentru personalul madical din rețeaua de neuropsihiatrie și profesiuni asociate, fiind o societate activǎ și independentǎ. Despre Dr. Florica Bagdasar se vor mai scrie multe amǎnunte, dar acest Requiem de reamintire ne va folosi pentru a o cinsti ca fondatoarea specialitǎților medicale dedicate sǎnǎtǎții mintale și neuropsihiatriei copilului și adolescentului în țara noastrǎ. Mulțumiri: Pentru realizarea acesti materia aducem mulțumiri celor care ne-au oferit date și amǎnunte despre viața și personalitatea D-nei Dr. Florica Bagdasar – fondotoarea neuropsihiatriei copilului și adolescentului din România : Prof. Eduard Pamfil, Prof. Sanda Mǎgureanu, Dr. Ana Murguleț, Direcției Arhivelor Naționale de Istorie și Culturǎ București. În mod deosebit suntem îndatorați D-nei Alexandra Bagdasar – Bellow pentru precizarea datelor esențiale și pentru bunǎvoința de a coresponda cu noi la definitivarea materialului de fațǎ.

Prezentul articol este publicat in Revista "Neurologie si Psihiatrie a Copilului si a Adolescentului din Romania" -2012

Bibliografie Ștefan Margareta – 1976: “Laboratorul de Sǎnǎtate Mintalǎ, concepție și experiențǎ”

                               Comunicare la Consfǎtuirea de NPI Timișoara

Cortez Paul – 1979 : “Dr. Florica Bagdasar (1901-1978)” Rev.Neur.Psih.Neurochir.

                                  24(149-150)

Milea Șt. Costiner E. – 1979 : “Istoria Pedopsihiatriei în România” Rev.Neur.Neoro-

                                      chir. 34(107-111)

Saul Bellow – 1982 : “The Dean’s December” (Iarna Decanului)

                                   The Estate of S. Bellow. NY- USA

Mǎgureanu Sanda – 1989 : “Florica Bagdasar promotor al neoropsihiatriei infantile în

                                 țara noastrǎ” Rev.Neur.Psih.Neurochir. 3(232-233)

Milea St. – 1989 : “Cenrtul de neuropsihiatrie pediatricǎ” Rev.Neur.Psih.Neurochir

                               4(186-188)

Lupu C. – 2010 : “20 Years since the foundation of the Roumanian Society of Child

                           and Adolescent of Neurology and Psychiatry and allied profesions” 
                           Juorn.of Romanian Child. Adol. Neur. Pshich. Vol 13/1 (110-113)

Presa Revista 22 /25.08.2004 : Alexandra Bellow–“Asclepios versus Hades in Romania 1" Revista 22 /01.09.2004 : Alexandra Bellow–“Asclepios versus Hades in Romania II” Dileme Veche nr. 7/2004 : Negru Val. – “Text sub un portret anonim” Viața Medicalǎ nr. 23/2004:Alice Țuculescu–“Generozitatea care schimbǎ fața lumii” Jurnal-ro - 9 dec. 2005 : Anghel C. Știrbu M. : “Dumitru Bagdasar fondatorul neuro-

                            chirurgiei din România”

Revista 22/21 dec. 2010 : extrase “Arestarea abecedarului - amintirile psiholog

                             Florica Niculescu”   

Revista 22/21 dec. 2010 : Ileana Costea, Doina Tetcu, : “ Secretul longevitǎții:

                              Florica Niculescu la 100 ani”

Funcții politice[modificare | modificare sursă]

După 23 august 1944, a devenit membră a Partidului Comunist Român. În 1944-1948 a activat în diferite organizații de masă cu sarcini de răspundere date de partid. A activat în apărarea patriotică, Uniunea Patrioților, în UFDR; din 1946-1951 a fost deputat în Marea Adunare Națională. În 1946, a fost numită Ministru al Sănătății și a deținut această funcție până în 1948, fiind prima femeie ministru în România.

În 1948, a fost decorată cu Ordinul Steaua Republicii Populare Române. În 1949, a fost numită conferențiar la Catedra de Psihologie a Copilului Normal și Patologic din Institutul Medico-Farmaceutic.[2] În 1956 a fost numită vicepreședinte al organizației Crucea Roșie din România. A decedat în lipsuri și dizgrație în 1978.

Florica Bagdasar este mama matematicienei Alexandra Bellow (fostă Ionescu Tulcea), și este unul din personajele romanului Iarna decanului al scriitorului Saul Bellow.[3]

O placă memorială situată pe imobilul din Strada Speranței nr. 13, București, Sectorul 2 reamintește că aici au locuit dr. Dumitru Bagdasar și dr. Florica Bagdasar.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bellow, Alexandra (2004), „Asclepios versus Hades în Romania (I)”, 22 - Revista Grupului pentru Dialog Social (25 august 2004), http://www.revista22.ro/asclepios-versus-hades-in-romania-i-1098.html 
  2. ^ Cortez, P (1979), „Dr. Florica Bagdasar (1901-1978)”, Rev Med Interna Neurol Psihiatr Neurochir Dermatovenerol Neurol Psihiatr Neurochir. 2 (24): 149-50, PMID 388575 
  3. ^ Bellow, Alexandra (2004), „Asclepios versus Hades în Romania (II)”, 22 - Revista Grupului pentru Dialog Social (1 septembrie 2004), http://www.revista22.ro/articol-1115.html 
  4. ^ Placa memorială dr. Dumitru Bagdasar și dr. Florica Bagdasar, http://urbo.ro/companii/placa-memoriala-dr-dumitru-bagdasar-dr-florica-bagdasar-130443 

Legături externe[modificare | modificare sursă]