Dumitru Bagdasar

Acad. Dumitru Bagdasar.

Dumitru Bagdasar (Dimitrie Bagdasar) (n. 17 decembrie 1893, satul Idrici de Jos, comuna Roșiești, Județul Fălciu, azi în Vaslui - d. 15 iulie 1946, București) a fost un medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București, a pus bazele școlii românești de Neurochirurgie din România. Dumitru Bagdasar a fost căsătorit cu Florica Bagdasar.

Studii

Dumitru I. Bagdasar s-a născut ca al doisprezecelea copil al unei familii de țărani. Școala primară a urmat-o în satul natal, apoi a urmat cursurile Liceului “Gh. Roșca Codreanu” ( absolvent al secției moderne, promoția 1913 ). Între 1913 – 1919 a urmat cursurile Facultății de Medicină la Institutul Medico – Militar unde obține în 1922 titlul de Doctor în Medicină cu teza "Contribuțiuni la studiul sindromului parkinsonian postencefalitic".

După absolvire devine medic secundar la secțiile neurologie și chirurgie ale Spitalului Militar, lucrând și în Laboratorul de Histologie și Anatomie patologică București.

În anii 1922-1926 se specializează în Neurologie sub conducerea lui Gheorghe Marinescu și Ion Noica și în Chirurgie sub îndrumarea lui Dumitru Butoianu.

În 1927 își dă demisia din armată și face studii de specializare în America, la Boston, în clinica lui Harvey Cushing, în anii 1927-1929. Împreună cu Percival Bailey, publică două lucrări privind "Tratamentul gomelor cerebrale" și "Cordoblastoamele intracraniene".

Întors în țară în 1929, întâmpină greutăți din partea oficialităților și primele intervenții neurochirurgicale le realizează în spitalul din Jimbolia (1929-1931), apoi în Cernăuți (1931-1933). Cu sprijinul profesorilor Ion Iacobovici, Nicolae Minovici și Ion T. Niculescu, obține în 1935 înființarea unui mic serviciu de neurochirurgie, cu opt paturi și o singură sală operatorie, în "Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale" din București, care a devenit nucleul viitoarei Clinici de Neurochirurgie a Facultății de Medicină și de unde se va dezvolta școala românească de neurochirurgie.

Activitate profesională

Întors de la Paris ( 1924 ) a lucrat în laboratorul sus-amintit (cu profesorul Ștefan Besnea), la care a rămas până la sfârșitul vieții sale. Acolo și-a dat seama de importanța neuroanatomiei și neurohistologiei.

S-a transferat la Spitalul de urgență din București ( 1933 ), iar din 1935 la Spitalul Central, prin concurs.

Între 1937 – 1945 a activat în calitate de funcționar la catedra de Neurochirurgie din București. La clinica sa, se internau bolnavi din Ungaria, Bulgaria, Palestina. Între 1931 – 1941 a efectuat 1800 de operații pe sistemul nervos. În 1939 a participat la Congresul Național de Chirurgie din București.

Dimitrie Bagdasar a avut o intensă activitate științifică, aducând contribuții originale în domeniul cordotomiilor spinale, tuberculoamelor cerebrale și patologiei tumorale a măduvei spinării. Împreună cu State Drăgănescu și Constantin Arseni a dezvoltat o metodă originală de tratament al craniostenozelor.

A creat Institutul de Endocrinologie București.

Între anii 1945 – 1946 a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Capitală. Academia Română îl declară, post-mortem, membru de onoare ( 1948 ), iar în anul 1956 Clinica de neurologie a Spitalului Central primește numele savantului.

Dimitrie Bagdasar a studiat traumatismele cranio–cerebrale, compresiunile radiculo–medulare, abcesele intracraniene, a localizat evoluția tuberculomului cerebral.

A condus clinica sa cu metodă și ordine, cu focul pasiunii sale profesionale; avea respect pentru valoarea oamenilor, era mândru și demn.

Celor peste 50 de articole de specialitate publicate li se adaugă teza de doctorat. Întreaga sa activitate operatorie și de cercetare și-a găsit sinteza în volumul redactat în franceză împreună cu Constantin Arseni, "Traité de Neurochirurgie", apărut postum în 1951 în Editura Academiei Române.

Activitate politică

Fiind om cu vederi politice de stânga a intrat în jocul comuniștilor, colaborând la “Ajutorul Roșu”, ajutând pe antifasciștii din ilegalitate, apărându-i în procese, iar din 1942 a intrat în Partidul Comunist din România. După 1944 a făcut parte din Apărarea Patriotică ( pe care a condus-o între anii 1942-23 august 1944 ), organizând în Universitate mișcarea comunistă. După 1944 a mai făcut parte și din Comitetul Executiv al Partidului Național Popular. A fost unul din inițiatorii ARLUS -ului, luptând contra partidelor politice istorice ( Național – Țărănesc și Liberal ). La 6 martie 1945 a fost numit ministrul Sănătății în guvernul dr. Petru Groza, calitate în care a creat 60 de circumscripții rurale noi, sanatorii, 100 de case de nașteri la țară, a dirijat campanii antitifosexantematice, a febrei tifoide, a febrei recurente..

La 15 iulie 1946 încetează din viață în București. O placă memorială situată pe imobilul din Strada Speranței nr. 13, București, Sectorul 2 reamintește că aici au locuit dr. Dumitru Bagdasar și dr. Florica Bagdasar.

Lucrări publicate

• Traité de neurochirurgie (1951) - în colaborare cu C. Arseni

Bibliografie

• Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii (Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982)