Experimentul lui Griffith

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Descoperirea „principiului transformării” la pneumococcus, cu ajutorul experimentului lui Griffith.

Experimentul lui Griffith, efectuat în 1928 de către Frederick Griffith, a fost unul dintre primele experimente care au sugerat că bacteriile sunt capabile să transfere informație genetică printr-un proces cunoscut sub numele de transformare.[1][2]

Griffith a utilizat două tulpini de Pneumococcus (care infectează șorecii), III-S, (netedă) și II-R. Bacteriile tulpinei III-S se acoperă cu o capsulă de polizaharide care le protejează de celulele sistemul imunitar al gazdei, având ca rezultat moartea acesteia prin septicemie, pe când bacteriile tulpinei II-R nu aucapsula protectoare și sunt distruse de sistemul imunitar.

În acest experiment, bacteriile din tulpina III-S au fost omorâte de căldură, iar rămășițele lor au fost adăugate la o cultură de bacterii din tulpina II-R. Niciunele din cele două tulpini singure (bacteriile din tulpina III-S moarte și bacteriile din tulpina II-R vii) nu a reușit să ucidă vreun șoarece, dar combinația lor a dus la moartea gazdei. Griffith a reușit să izoleze din sângele șoarecilor morți atât bacterii vii atât de tipul II-R cât și III-S vii. Griffith a concluzionat că tulpina II-R a fost transformată în tulpina III-S mortală printr-un principiu transformant care a implicat, cumva, bacteriile moarte din tulpina III-S.

Astăzi se știe că principiul transformant pe care l-a observat Griffith a fost de fapt ADN-ul bacteriilor din tulpina III-S. Deși bacteriile fuseseră omorâte, AND-ul a supraviețuit procesului de încălzire și a fost preluat de unele bacterii din tulpina II-R. ADN-ul tulpinii III-S conține genele care duc la formarea capsulei protective de polizaharide. Echipate cu această genă, unele bacterii din fosta tulpină II-R au devenit protejate de sistemul imunitar al gazdei, ceea ce a dus la septicemie și moartea acesteia. Natura exactă a principiului transformării (și anume, ADN-ul) a fost verificată în experimentele Avery-McLeod-McCarty și Hershey-Chase.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lorenz MG, Wackernagel W (1994). „Bacterial gene transfer by natural genetic transformation in the environment”. Microbiol. Rev. 58 (3): 563–602. PMID 7968924. http://www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?tool=pubmed&pubmedid=7968924. 
  2. ^ Downie AW (1972). „Pneumococcal transformation--a backward view. Fourth Griffith Memorial Lecture”. J. Gen. Microbiol. 73 (1): 1–11. PMID 4143929. 
  • Avery, MacLeod, and McCarty (1944). „Studies on the Chemical Nature of the Substance Inducing Transformation of Pneumococcal Types: Induction of Transformation by a Desoxyribonucleic Acid Fraction Isolated from Pneumococcus Type III”. Journal of Experimental Medicine 79 (1): 137–58. doi:10.1084/jem.79.2.137. 
(Face referire la experimentul original al lui Griffith. Articolul original și retipărirea cu ocazia celei de-a 35-a aniversări)
  • Daniel Hartl and Elizabeth Jones (2005). Genetics: Analysis of Genes and Genomes, 6th edition. Jones & Bartlett  854 pagini. ISBN 0-7637-1511-5.