Aleksandr Oparin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aleksandr Oparin (dreapta) și Andrei Kursanov în laboratorul de enzimologie, 1938

Aleksandr Ivanovici Oparin (rusă Алекса́ндр Ива́нович Опа́рин[1]) [ 2 martie (SV 18 februarie) 1894, Uglici, Rusia - 21 aprilie 1980, Moscova] a fost un biochimist sovietic cunoscut prin studiile sale privind originea vieții și teoria expusă în cartea sa Originea vieții.

A studiat, de asemenea, biochimia metabolismului la plante și reacțiile enzimatice în celulele vegetale, fiind fondatorul biochimiei industriale în Uniunea Sovietică.[2]

Aleksandr Oparin a fondat în 1935, împreună cu academicianul Aleksei Bach, Institutul de Biochimie al Academiei de Științe a URSS. A devenit membru corespondent al Academiei de Științe a URSS în 1939 și membru titular în 1946.

În perioada 1940 - 1950 a fost unul din susținătorii teoriilor pseudo-științifice ale lui Trofim Lîsenko și ale Olgăi Lepeșinskaia.[3]

În 1970 a fost ales președinte al „Societății Internaționale de Studiu a Originii Vieții”.

În cursul vieții Oparin a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste” (1969), Premiul Lenin (1974) și Medalia de aur „Lomonosov” (1979) pentru „realizări deosebite în biochimie”. A fost de cinci ori laureat al Ordinului Lenin.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Britannica Encyclopedia - Aleksandr Oparin
  2. ^ Great Soviet Encyclopedia, ediția a 3-a, articolul „Опарин”, disponibil aici
  3. ^ Vadim J. Birstein. The Perversion Of Knowledge: The True Story of Soviet Science. Westview Press (2004) ISBN 0-8133-4280-5
Acest articol este traducerea parțială a articolului Alexander Oparin al Enciclopediei Wikipedia în limba engleză.