Cutremurul din Ljubljana (1895)
| Cutremurul din Ljubljana (1895) | |
 | |
| Informații | |
|---|---|
| Dată | [1]  |
| Magnitudine | 6,1{{Richter}} |
| Epicentru | 46°06′N 14°30′E / 46.1°N 14.5°E |
| Efecte | |
| Clasă Mercali | VIII grade scara Mercalli[*] |
| Victime | 21morți |
Modifică date / text  | |
Cutremurul din 1895 din Ljubljana (în slovenă Ljubljanski potres)[2] sau cutremurul de Paște (în slovenă velikonočni potres)[3] a lovit Ljubljana (capitala și cel mai mare oraș din Carniola, un pământ aflat sub suzeranitatea Coroanei Austro-Ungariei, în prezent capitala Sloveniei) în duminica de Paște, pe 14 aprilie. A fost cel mai mare și mai distructiv[4] cutremur din zonă, de asemenea fiind și ultimul până în ziua de azi.[5]
Cutremur[modificare | modificare sursă]
Cu o magnitudine Richter de 6,1 și o intensitate maximă Mercalli de VIII–IX, cutremurul a izbucnit la ora 20:17 UTC (ora locală 22:17).[3] Epicentrul cutremurului a fost localizat în Janče, la aproximativ 16 kilometri (9,9 mi) est de centrul orașului Ljubljana.[6] Hipocentrul seismului a fost la 16 kilometri (9,9 mi) adâncime. Șocul a fost resimțit într-un cerc cu o rază de 350 kilometri (220 mi) și pe o suprafață de 385.000 de kilometri pătrați, simțindu-se la Assisi, Florența, Viena și Split.[5] Peste 100 de replici au urmat în următoarele zece zile.
Distrugeri provocate[modificare | modificare sursă]
.jpg)
Cele mai mari pagube au fost cauzate într-un cerc cu o rază de 18 kilometri (11 mi), de la Ig la Vodice.[3] La vremea respectivă, populația din Ljubljana era de aproximativ 31.000 de persoane, în aproximativ 1.400 de clădiri. Aproximativ zece la sută din clădiri au fost deteriorate sau distruse, deși puține persoane au murit în urma distrugerilor. În Piața Vodnik (Vodnikov trg), o mănăstire veche, care conținea un colegiu de fete diecezane și o bibliotecă a fost atât de deteriorată încât trebuia demolată, iar locul a fost transformat în cele din urmă într-o piață în aer liber (Piața Centrală din Ljubljana, Osrednja ljubljanska tržnica), acum un loc important al orașului.[7] Prejudiciul a fost estimat la 7 milioane de guldeni.
Reacții[modificare | modificare sursă]
În dimineața următoare, Consiliul municipal a adoptat măsuri de urgență pentru a ajuta victimele cele mai afectate, pentru a direcționa forța de poliție cu măsuri suplimentare de securitate și pentru a direcționa forța de poliție pentru a inspecta casele deteriorate. Toate școlile orașului au fost închise temporar, iar unele fabrici și-au încetat temporar funcționarea. Câteva zile mai târziu, au fost create adăposturi de urgență pentru persoanele fără adăpost. Mulți cetățeni din Ljubljana au părăsit orașul ca refugiați. Lipsa de mâncare s-a simțit rapid în oraș și s-au înființat cinci bucătării de urgență, care erau gratuite sau cu costuri reduse. Acestea au distribuit câteva mii de mese calde în fiecare zi. Alte zone ale Imperiului Austro-Ungar, în special Viena, Țările Cehe și Croația-Slavonia au ajutat Ljubljana. Ca membru al Consiliului municipal, naționalistul liberal Ivan Hribar a arătat abilități organizaționale deosebite în acordarea ajutorului. La scurt timp după aceea, a fost ales primar și a organizat reconstrucția amplă a orașului. Prejudiciul a fost substanțial. Majoritatea caselor au fost avariate pe strada Spitalului (Špitalska ulica, astăzi strada Stritar, Stritarjeva ulica), unde toate casele au fost distruse, cu excepția uneia, și a piețelor.
După cutremur[modificare | modificare sursă]
După cutremur, orașul a avut numeroși vizitatori. Primul film înregistrat pe teritoriul actualei Slovenii, Razgled po Ljubljani (Vedere din Ljubljana) a fost realizat în 1898 de angajați ai fraților Lumière, cu toate că regizorul Srđan Kneževič consideră că este realizat de Bläser. Acesta a fost filmat la Castelul Ljubljana sau din alt punct înalt din oraș în toamna anului 1898. Filmul este considerat pierdut.[8]
Dezvoltare după cutremur[modificare | modificare sursă]
.jpg)
Până la eveniment, Ljubljana a avut un aspect provincial.[5] A început extinderea orașului și o largă schimbare arhitecturală după modelul secesiunii vieneze, care este astăzi juxtapusă peste clădirilor anterioare în stil baroc care au rămas în picioare. Multe clădiri, precum Mladika, au fost construite după aceea. Perioada de reconstrucție cuprinsă între 1896 și 1910 este denumită „renașterea Ljubljanei” nu doar din cauza acestor schimbări arhitecturale din care o mare parte a orașului datează până astăzi, ci și pentru reforma administrației urbane, a sănătății, a educației și a turismului care a urmat. Din 1895 până în 1910, au fost construite 436 de clădiri noi și sute de clădiri au fost renovate sau extinse în stilul celor din Viena. Majoritatea podurilor, monumentelor, parcurilor și a clădirilor principale din Ljubljana datează din perioada de după cutremurul din1895. O capelă, închinată Sf. Fecioare Maria, Regina Rozariului, a fost ridicată în 1895 în Janče de către oamenii din Ljubljana, pentru ca Maria să-i protejeze de astfel de dezastre.[6] În 1897, în Ljubljana s-a înființat primul observator seismologic austro-ungar, pe strada Vega (Vegova ulica).[3]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Močni potresi v preteklosti (PDF) (în slovenă), Agencija Republike Slovenije za okolje[*], accesat în
- ^ Verdinek, Alenka (). „Ljubljanski potres v slovenskih literarnih delih” [Ljubjana Earthquake in Slovene Literary Works] (PDF). Slavistična revija [Journal of Slavic Linguistics] (în Slovenian). 53 (4). ISSN 0350-6894.
- ^ a b c d „Potresna aktivnost v Sloveniji: Močni potresi v preteklosti” [Seismic Activity in Slovenia: Strong Earthquakes in the Past] (PDF). Potresna aktivnost v Sloveniji [Seismic Activity in Slovenia] (în Slovenian). Environmental Agency of the Republic of Slovenia. Arhivat din original (pdf) la . Accesat în .
- ^ „Zmeren potresni sunek v Ljubljani” [A Moderate Earthquake Shock in Ljubljana]. MMC RTV Slovenija (în Slovenian). RTV Slovenija. .
- ^ a b c Orožen Adamič, Milan (). „Earthquake Threat in Ljubljana”. Geografski zbornik [Acta geographica]. 35: 45–112. ISSN 0373-4498.
- ^ a b Dobnik, Jože (). Planinski dom 2. grupe odredov na Jančah [Mountain Hut of the 2nd Group of Detachments at Janče]. Pot kurirjev in vezistov NOV Slovenije [Path of Couriers and Operators of the National Liberation War of Slovenia] (în Slovenian). Društvo Domicilnega odbora kurirjev in vezistov NOV Slovenije. ISBN 978-961-238-581-1. Accesat în .
- ^ „Ljubljana.si”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Traven, Janko; Nedič, Lilijana; Šimenc, Stanko (). Pregled razvoja kinematografije pri Slovencih [A Review of the Development of Cinema in the Slovene Lands]. Slovenian Theatre and Film Museum. p. 50. ISBN 961-6417-23-1.