Curuţi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Curuţi (din maghiară kuruc, în trad. "haiduc") este numele dat iniţial în Ungaria şi Transilvania cetelor lui Gheorghe Doja, care în anul 1514 au jefuit şi tâlhărit Regatul Ungariei. Ulterior au fost primit aceeaşi denumire participanţii de diferite etnii la lupta antihabsburgică (antiaustriacă) de la începutul secolului XVIII sub conducerea lui Francisc Rákóczi al II-lea. Adversarii curuţilor au fost lobonţii.
Răscoala curuţilor s-a încheiat în 1711 prin Pacea de la Sătmar. Cetatea Sólyomkővár (azi Şinteu), bază militară şi centru de rezistenţă a curuţilor, a fost distrusă şi depopulată. La Şinteu au fost colonizaţi slovaci.
