Christoph Probst

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol trebuie îmbunătăţită.
Acest articol a fost etichetat în aprilie 2007
În cazul în care nu se vor aduce îmbunătăţiri substanţiale, articolul poate fi şters în termen de trei luni de la data etichetării.

Christoph Probst membru al grupului de rezistenţă antinazist Trandafirul Alb; n. 6 noiembrie 1919, la Murnau, d. 22 februarie 1943 în închisoarea Stadelheim din München.

Christoph Probst
Christoph Probst

Christoph Probst născut la 6 noiembrie 1919 în Murnau, fiul unui cadru universitar, specialist în sanscrită. s-a căsătorit de tânăr, la 21 de ani, cu Herta Dohrn, cu care a avut trei copii: Michael, Vincent şi Katharina.

Era bun prieten cu Alexander Schmorell, care i-a fost naş fiului Michael. Schmorell l-a adus pe Probst în grupul Trandafirul Alb.

Întrucât dintre membrii asociaţiei clandestine numai Probst era căsătorit şi avea copii, ceilalţi au decis să-l protejeze şi să-l ţină departe de acţiunile periculoase. Cu toate acestea, Probst, şi-a manifestat dorinţa, chiar entuziasmul, de a participa la acţiunile comune.

La începutul anului 1943, Probst a redactat un manifest, despre care se spune că a fost cel de-al şaptelea dintre cele făcute de grup. La 19 februarie 1943, Gestapo-ul l-a arestat în timp ce se reîntorcea acasă, în Germania, venind de pe front, într-o permisie de câteva zile. Soţia sa era însărcinată şi a născut câteva zile mai târziu cel de-al treilea copil, o fetiţă. Manuscrisul manifestului său a fost găsit la Hans Scholl.

Christoph Probst a negat că a scris manifestul, însă expertiza grafologică a dovedit că grafierea textului din manifest îi aparţinea. A fost imediat încarcerat în penitenciarul din München, unde a cerut şi a obţinut permisiunea de a fi botezat de preotul închisorii.

Condamnat la moarte de „Tribunalul Poporului”, prezidat de temutul judecător Roland Freisler (care fusese cândva, vremelnic, comisar bolşevic), a fost ghilotinat împreună cu fraţii Scholl la 22 februarie 1943.

Unelte personale