Christine de Pisan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Christine de Pisan
Date personale
Nume la naștereCristina da Pizzano Modificați la Wikidata
Născută1363[1] Modificați la Wikidata
Veneția, Republica Veneția[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Decedată1431 (68 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Poissy, Île-de-France, Franța[4] Modificați la Wikidata
PărințiThomas de Pisan[*][[Thomas de Pisan (Italian astrologer)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiJean de Castel[*]
Mattheus de Pisano[*][[Mattheus de Pisano (scriitor italian)|​]][6] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
poetă
traducătoare
filozof
epistolier[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteMiddle French[*][[Middle French (historical variety of French used c. 1350–1600)|​]]
Latina medievală
limba italiană
limba franceză[7][8]
limba latină[7] Modificați la Wikidata
Activitate
LimbiMiddle French[*][[Middle French (historical variety of French used c. 1350–1600)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeThe Book of the City of Ladies[*][[The Book of the City of Ladies |​]]
Le livre du chemin de long estude[*][[Le livre du chemin de long estude |​]]
The Treasure of the City of Ladies[*][[The Treasure of the City of Ladies |​]]
Complainte amoureuse (I)[*][[Complainte amoureuse (I) |​]]
Complainte amoureuse (II)[*][[Complainte amoureuse (II) |​]]
Les lamentacions sur les maux de la France[*][[Les lamentacions sur les maux de la France |​]]
Le Ditie de Jehanne d'Arc[*][[Le Ditie de Jehanne d'Arc |​]]
Les heures de contemplation de la Passion[*][[Les heures de contemplation de la Passion |​]]
L'epistre de la prison de vie humaine[*][[L'epistre de la prison de vie humaine |​]]
Passion Isabeau[*][[Passion Isabeau |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Christine de Pizan
Christine de Pizan

Christine de Pisan (n. 1363, Veneția, Republica Veneția – d. 1431, Poissy, Île-de-France, Franța) a fost una din cele mai mari scriitoare ale epocii medievale. A compus peste 300 de balade și multe alte poeme, câteva cărți și povești, toate indicând încontinuu virtuțiile femeii și poziția acesteia în societatea dominată de forța bărbaților. Este recunoscută ca prima feministă din istorie.

Viața[modificare | modificare sursă]

Născută în Veneția, 1364, ca fiică a psihologului, astrologului și Consilierului Republicii Veneția, Tommaso di Benvenuto da Pizzaro, Christine și-a urmat tatăl în Franța, la Curtea Regală pariziană, unde însuși regele l-a solicitat să-i fie psiholog, alchimist si astronom. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Estienne de Castel,[9] secretar regal și au avut trei copii: o fată (care a mers să trăiască la Abația Dominincană din Poissy în 1397 ca damă de companie a fiicei regelui, Marie), un băiat, Jean si un alt prunc, care a murit din copilărie.Când soțul ei s-a stins din viață, în 1390, Christine s-a apucat, la numai 24 de ani, să scrie pentru a-și câștiga existența.[10]

În 1399, a scris 100 de balade, iar datorită succesului obținut cu această carte a fost invitată la curtea regală. Aici l-a cunoscut pe contele de Salisbury, prieten al regelui Richard al II-lea al Angliei. Prin intermediul contelui, lucrările sale au ajuns cunoscute în Anglia.

Cariera ei literară s-a dezvoltat în continuare și a declanșat o reală campanie pentru drepturile femeilor. Deși a evidențiat meritele femeilor în scrierile sale, Christine nu a încercat să le modifice statutul în societate. A protestat împotriva modului în care femeile sunt tratate de bărbați și a elogiat faptele și rolul femeilor în istorie, însă opera ei nu a fost revoluționară și s-a supus regulilor timpului său.[11]

În acea perioadă, după Ciuma Neagră care devastase trei sferturi din populația Europei, femeile, care reușiseră cel mai bine să se adapteze, începuseră să câștige mai mult teren în fața puterii masculine, ocupând locuri mai importante în societatea medievală. Christine a fost prima femeie care a trăit din scris, din „mecenat” princiar.

În 1414, Christine s-a retras la mânăstirea Poissy, alături de fiica ei.[12]

Opera[modificare | modificare sursă]

Imagine din Cartea cetății doamnelor

Opera ei cuprinde 123 de balade, 81 de cântece și 344 de rondeluri.[12]

Apărută in 1405, Cartea cetății doamnelor (Trésors de la Cité des Dames) încearcă să spulbere prejudecățile, larg răspândite la acea vreme, privind inferioritatea femeilor.[13] Christine de Pisan imaginează un oraș ideal al doamnelor unde nu există trepte sociale sau ranguri nobiliare și îl populează cu figuri de sfinte, eroine, poete sau regine ce ilustrează imensul potențial creator pe care femeile îl pot oferi lumii. O apologie a virtutilor femeilor, Cartea cetatii doamnelor este considerată îndeobște prima utopie feministă din literatura universală si a devenit un model pentru literatura feminină ulterioară.[14]

Alte lucrări au fost: Le livre de faits et bonnes moeurs du sage roy Charles V (1404), Le livre du corps de Policie (1407), Le livre de la Paix (1413), Le livre des faits d'armes et de chevaleire (1410).

În 1430 a scris Le Ditié de Jeanne d'Arc, în amintirea Ioanei d'Arc.[15]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF 
  2. ^ Enciclopedia on line 
  3. ^ CERL Thesaurus 
  4. ^ a b Discogs 
  5. ^ Encyclopædia Britannica Online 
  6. ^ IdRef, accesat în  
  7. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  8. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ „Biografie - Britannica”. 
  10. ^ „Christine de Pisan - Definition, Poetry & Death” (în engleză). Biography. . Accesat în . 
  11. ^ Roberta Krueger. „37 Towards Feminism: Christine De Pizan, Female Advocacy, and Women's Textual Communities in the Late Middle Ages and Beyond”. Accesat în . 
  12. ^ a b Avram, Arina (). Femei celebre. Editura Allfa. p. 62-63. 
  13. ^ Adams, Tracy (2014), Christine de Pizan and the Fight for France, Penn State Press, pp. 115-116.
  14. ^ „Prezentarea cărții Christine de Piza, Cartea Cetății Domnelor pe pagina Editurii Polirom”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Allen, Prudence (2005), The Concept of Woman: The Early Humanist Reformation, 1250–1500, Partea a 2-a, Wm. B. Eerdmans Publishing, p. 654.