Chiril al Ierusalimului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la sfântul Chiril de Ierusalim. Pentru alte sensuri, vedeți Sfântul Chiril (dezambiguizare).

Chiril din Ierusalim (n. 315, Ierusalim - d. 18 martie 386, Ierusalim), patriarh al Ierusalimului, teolog, învățător al Bisericii, sfânt.

Viața[modificare | modificare sursă]

Sfântul Chiril s-a născut în Ierusalim, în jurul anului 315,[1] intrând în monahism la o vârstă tânără. Ajunge foarte repede diacon, iar la vârsta de 30 de ani este hirotonit preot, undeva în jurul anului 345, iar în jurul anului 348 urmează în scaunul episcopal Sfântului Maxim. Foarte devreme, între Acaciu, Mitropolitul din Cezareea Palestinei și Chiril al Ierusalimului se naște un conflict dogmatico-canonic, în urma căruia, Acaciu reușește să-l exileze pe Chiril în anul 358. Acesta se retrage în Tarsul Ciliciei, la Episcopul Silvan. Sinodul din Seleucia îl repune în drepturi, însă Acaciu, care îl urmărea mereu, reușește să-l exileze din nou în anul 360 printr-un sinod din Constantinopol. În anul 361, când pe tron urca Împăratul Iulian Apostatul, Chiril este din nou repus, însă în anul 367 este silit să reia din nou drumul exilului din cauza Împăratului Valent care, era prietenul arienilor. Chiril a stat în exil 11 ani, iar in anul 378 e reîntoarce la turma sa pe care, o păstorește netulburat până în anul 386 când moare la data de 18 martie. A fost unul din cei mai de seamă participanți ai celui de-al II-lea Sinod Ecumenic (Constantinopol 381) și stâlp pentru doctrina Bisericii. A păstrat curat tezaurul credinței și a dus o viață morală de o rară frumusețe.[2] Se pare că pe vremea lui s-a construit biserica Învierii din Ierusalim, unde și-a rostit o parte din catehezele sale.[3]

Sărbătorit în Biserica Ortodoxă și în Biserica Catolică la 18 martie.

Citate din scrierile Sf. Chiril din Ierusalim[modificare | modificare sursă]

Despre Crez[modificare | modificare sursă]

"Simbolul credinței n-a fost alcătuit după părerile oamenilor, ci din toată Scriptura a fost adunat ceea ce este mai important, pentru a da o singură învățătură completă de credință. Și, după cum sămânța de muștar închide într-un grăunte foarte mic mulțime de ramuri, tot astfel acest compendiu al credinței închide în câteva cuvinte toată cunoașterea adevăratei pietăți cuprinsă în Vechiul și Noul Testament" (Catecheses illuminandorum, 5, 12; PG 33, 521-524)

Despre viața veșnică[modificare | modificare sursă]

"Viața subzistentă și adevărată, pe care Tatăl o dăruiește prin Fiul și în Duhul Sfânt, revarsă asupra tuturor fără excepție darurile cerești. Datorită milostivirii sale, și noi, oamenii, am primit făgăduința neclintită a vieții veșnice" (Catecheses illuminandorum, 18, 29; PG 33, 1049)

Despre îndumnezeirea creștinilor[modificare | modificare sursă]

"Dumnezeu, care ne-a predestinat la înfiere, ne-a făcut asemenea Trupului glorios al lui Cristos. De acum înainte, devenind părtași la Christos, sunteți pe bună dreptate numiți christoși" (Catecheses mystagogicae, 3, 1; PG 33, 1088 A)

Despre rugăciunea pentru morți la Liturghie[modificare | modificare sursă]

"[În anaforă,] ne rugăm pentru sfinții părinți și episcopi adormiți, și în general pentru toți cei care au adormit înaintea noastră, crezând cu tărie că va fi de foarte mare folos sufletelor în favoarea cărora este oferită implorarea în timp ce e prezentă Victima sfântă și înfricoșătoare. (...) Înfățișând lui Dumnezeu implorările noastre pentru cei care au adormit, chiar dacă au fost păcătoși, (...) îl înfățișăm pe Christos cel jertfit pentru păcatele noastre, ca să dobândim, pentru ei și pentru noi, bunăvoința Dumnezeului iubitor de oameni" (Catecheses mystagogicae, 5, 9. 10; PG 33, 1116 B - 1117 A).

Despre ultima cerere din Tatăl nostru[modificare | modificare sursă]

"Doar o inimă curată poate spune fără să se cutremure: «Vie Împărăția ta». Trebuie să fi fost la școala lui Pavel pentru a spune: «Să nu mai domnească așadar păcatul în trupul nostru muritor!» (Rom 6, 12). Cel care se păstrează curat în fapte, în gânduri și în vorbe poate să-i spună lui Dumnezeu: «Vie Împărăția ta!»." (Catecheses mystagogicae, 5, 13; PG 33, 1120 A)

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Sunt celebre cele 24 Cateheze, ținute în 348 (350) în Biserica Sfântului Mormânt, dintre care 19 în Postul Mare, pentru catehumeni, 5 în Săptămâna Luminată, pentru cei nou botezați. Aceste cateheze sunt mărturii importante ale credinței și liturgiei acelor timpuri.

Ediții[modificare | modificare sursă]

  • Opera (Ediția Mauriner), ed. v. Prudenilus Maran, Paris 1720
  • Opera, hrsg. v . Joseph Rupp u. W. C. Reischl, 2 Bde., 1848/60.
  • Des hl. Cyril Katechesen, ed. Philipp Häuser, in: BKV2 41, 1922.
  • Johannes Quasten, Monumenta eucharistina et liturgira vetustissima. 2: S. Cyrilli Hier. catecheses mystagogicae (în greacă și latină), 1935.
  • Des Hl. Bischof Cyril v. Jerusalem Reden der Einweihung (Mystagogische Katechesen).Trad. și introd. Ludwig Athanasius Winterswyl, 1939.
  • St. Cyrill of Jerusalem's Lectures on the Christian Sacraments. The Procatechesis and the Five Mystagogical Catecheses. With the translation by R. W. Church. Edited by Frank Leslie Cross, London 1951.
  • Cyrill of Jerusalem and Nemesius of Emesea. Selections from the »Catechetical Lectures« of St. Cyrill, and »On the nature of Man«, ed. by William Telfer, ebd. 1955.
  • Catéchèses, baptismales et mystagogiques. Traduites et présentées par le chanoine J. Bouvet, Namur 1962.
  • Catéchèses mystagogiques. Introduction, texte critique et notes de Auguste Piédagnel. Traduction de Pierre Paris, Paris 1967.
  • The Works of S. Cyrill of Jerusalem, I (=The Fathers of the Church 61), Washington 1969 (Rez. v. John E. Wrigley, in: Catholic biblical quarterly 32, Washington D.C. 1970, 154 f.).
  • Antonio Calisi, Lo Spirito Santo in Cirillo di Gerusalemme, Chàrisma Edizioni, Bari 2013, pp. 216. ISBN 978-88-908559-1-7

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, partea I, în col. „Izvoarele Ortodoxiei nr.6”, trad. de Pr.D. Fecioru, Editura I.B.M.B.O.R, București 1943, pag. 7
  2. ^ Arhim. Grigore Băbuș, „Opera catehetică a Sfântului Chiril al Ierusalimului și actualitatea ei”, în ORTODOXIA, nr 3/1986, pag. 140-142;
  3. ^ Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, partea II, în col. „Izvoarele Ortodoxiei nr.7”, trad. de Pr.D. Fecioru, Editura I.B.M.B.O.R, București 1943, pag. 367;

Legături externe[modificare | modificare sursă]