Alexandru Wassilko de Serecki (politician)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Alexandru Wassilko de Serecki)
Salt la: Navigare, căutare
Baronul Alexandru Wassilko de Serecki

Baronul Alexandru Wassilko de Serecki (germană Freiherr Alexander Wassilko von Serecki) (n. 17 decembrie 1827, Berhomet pe Siret - d. 20 august 1893, Lăpușna) a fost pe timpul Imperiului Austro-Ungar un politician și patriot român, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei și pe mulți ani deputat în Dieta Bucovinei, care s-a angajat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Stema baronilor Wassilko de Serecki
Ecaterina de Flondor
Castelul la Berhomet pe la 1900
În parcul castelului

Fiul baronului Iordachi Wassilko de Serecki (1795–1861) și al Anei de Kalmucki (Calmuțchi) (1811–1896), a crescut la moșia tatălui său din Berhomet. A urmat cursurile liceului din Cernăuți, unde a luat bacalaureatul în 1846 cu distincțiune. După aceea a studiat Filosofia și Dreptul la Cernăuți și Lemberg (Liov). Din 1850 a lucrat ca avocat în Cernăuți și din 1859 a administrat moșiile tatălui său bolnav.[1]

Alexandru, proprietar mare și membru al Partidului Conservator Autonomist Român din Bucovina, a început cariera politică în 1862 ca deputat pentru moșierimea mare, de la 1870 pentru județul Vijnița în Dieta Bucovinei, unde a fost reales periodic de populația locală de români, huțuli și ruteni pâna la moartea sa. 1863 a fost cofondator, ulterior membru de onoare și susținător al societății românești Junimea.

La data de 24 februarie 1867 a preluat, ca și tatăl său înainte, mandatul în Camera Superioară (Herrenhaus), la care familia a avut dreptul, ca numai alte opt neamuri de baron. El a fost timp de 13 ani singurul reprezentant al Bucovinei acolo. Apoi a devenit și arhiepiscopul Silvestru Morariu Andrievici membru în acest organ.[2]

În 1870 el a fost ales pentru prima dată în calitate de căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. În cuvântarea sa de inaugurare a sesiunii dietale declara, că va avea pupurea în vedere, ca țării sale, Bucovina, și populației ei autohtone românești, să se asigure in Austria acea reputație, care i se cuvine după drept și istorie.[3] Prin legăturile sale cu curtea vieneză a izbutit, că din 1876 limba română a fost aprobată ca o limbă de predare, la Liceul din Suceava. Câțiva ani mai târziu urma învățamântul în limba română în clase speciale de la liceul din Cernăuți.[4]

A fost destinat din nou cu funcția căpitanului țării dupa victoria asupra lui Anton Kochanowski von Stawczan în 1884 și decorat cu înaltul ordin austriac al coroanei de fier de clasa a doua. În discursul său inaugural a cerut recunoașterea juridică a limbii române și rutene ca limbi oficiale. El a și apelat la parlamentari a acționa în unanimitate în susținerea autonomiei și independenței provinciale în cadrul ideii statului austriac.[5][6]

Președintele țării, Anton Graf Pace von Friedenberg, a demisionat din cauza conflictului cu privire la utilizarea limbii române în primăvara anului 1892. În consecință, Alexander declarse, că în viitor el nu va mai fi disponibil ca mareșal al Bucovinei, dar a rămas până la alegerile din toamna anului 1892 în slujbă. A pledat în favoarea candidaturii prietenului său politic Ioan Lupul ca următor.[7]

Palatul Wassilko în Cernăuți
Strada Alexandru Vasilco No. 5 astăzi

Alexandru a susținut extinderea rețelei de căi ferate, așa construcția de 57 km lungime între Hliboka și Berhometh, care a fost inaugurată pe 30 Noiembrie 1886. El a folosit traseul în primul rînd pentru a transporta lemn din pădurile sale.[8] În plus Wassilko a instituit companii pentru transportul lemnului și alte instalații industriale.[9]

De asemenea Baronul a finalizat construirea castelului familiei Wassilko la Berhomet și a cumpărat în 1886 imobilia în Herrengasse 38 din Cernăuți, care a fost numit "Wassilko-Palais". Alexandru a fost cu posesia de 28 000 de hectare cel mai mare moșier din Bucovina, dar și în tot imperiul austriac.[10]

Moartea sa neașteptată în anul 1893 a dus la o consternare profundă și adânc doliu în rândul locuitorilor cât și în toate fracțiunile politice, la prietenii dar și la adversarii lui.

A fost onorat printre altele cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a doua. După numele său a fost redenumită "Wassilkogasse", unde a crescut Paul Celan la No. 5, în "Strada Alexandru Vasilco" pe timpul Cernăuțiului interbelic.[11] [12]

Familia[modificare | modificare sursă]

Alexandru s-a căsătorit pe 16 iunie 1859 la Castelul Hlinița cu Ecaterina de Flondor (1843-1920) cu care a avut patru fii, ulteriorii conți Wassilko de Serecki:[13][14]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Justus Perthes: Die Gothaschen Genealogischen Taschenbücher des Adels S-Z, GB 1919, p. 606.
  • Justus Perthes: Gothaisches Genealogisches Taschenbuch der Gräflichen Häuser, Teil B, Perthes, 1868, 114. Jahrgang 1941
  • Prof. univ. Teodor Bălan: „Documente bucoviniene“, Vol. 3, Institutul de arte grafice și editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți 1937
  • Ion Drăgușanul: Bucovina faptului divers, Vol. 1,2, Editura Bucovina Viitoare, Suceava, 2002.
  • Ion Nistor: Istoria Bucovinei, Ed. Humanitas, București, 1991
  • Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Südostdeutscher Verlag, München, 1983
  • Almanahul gazetei de literatură Junimea, Iași, 1926 (?)
  • Bukowinaer Post, Czernowitz (Cernăuți), 22. August 1893
  • Bukowinaer Rundschau vom 22. August 1893

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rudolf Wagner, Paula Tiefenthaler, Landsmannschaft der Buchenlanddeutschen, Adolf Armbruster (Hrsg.): Vom Moldauwappen zum Doppeladler: Ausgewählte Beiträge zur Geschichte der Bukowina, Band 2, Hofmann-Verlag, 1993, ISBN 3-922-86554-2, S. 483.
  2. ^ Bukowinaer Post, Czernowitz (Cernăuți), 22. August 1893
  3. ^ Ion Nistor: Istoria Bucovinei, Editura Humanitas, București, 1991, p. 182
  4. ^ Istoricul Liceului din Suceava, Eusebie Popovici: Ștefan cel Mare, Suceava, Editura Societății ṣcoala Română, 1935, p. 50
  5. ^ http://anno.onb.ac.at/cgi-content/anno?aid=nfp&datum=18840723&seite=4&zoom=33
  6. ^ Prager Tagblatt, 24. Juli 1884.
  7. ^ Mihai-Ștefan Ceaușu, Czernowitz, 1892. În: Wladimir Fischer (Ed.), Waltraud Heindl: Räume und Grenzen in Österreich-Ungarn 1867-1918: Kulturwissenschaftliche Annäherungen, Francke Verlag, 2010, ISBN 3-772-08239-4, S. 409, aici p. 33 ff.
  8. ^ Südostdeutsche Historische Kommission: Südostdeutsches Archiv: Bände 46-47, Verlag R. Oldenbourg, 2003, S. 115, p. 145.
  9. ^ Centralblatt für das gesamte Forstwesen, Band 11, 1885, p. 414.
  10. ^ Bukowinaer Rundschau, Czernowitz, 22. August 1893
  11. ^ http://anno.onb.ac.at/cgi-content/anno?aid=bur&datum=18930822&zoom=33
  12. ^ "Bukowinaer Rundschau" vom 22. August 1893
  13. ^ Justus Perthes: Die Gothaschen Genealogischen Taschenbücher des Adels S-Z, GB 1919, p. 606.
  14. ^ coresno.com, Collegium Res Nobilis Austriae: Der Adel der Bukowina.

Weblinks[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alexander Wassilko von Serecki