Alecu Donici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexandru Donici
Alecu Donici.jpg
Naștere 19 ianuarie 1806(1806-01-19)
Donici, Orhei
Deces 21 ianuarie 1865 (59 de ani)
Piatra Neamț, România
Confesiune Ortodox
Limbi Română
Căsătorit(ă) cu Maria Rosetti-Bălănescu
(decesul ei)
Profira Krupenski
Activitatea literară
Opere semnificative Fabule

Alecu Donici (Alexandru Donici) (n. 19 ianuarie 1806, Bezin, azi Donici, Orhei - d. 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț) a fost un poet fabulist basarabean.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Alecu Donici pe un timbru românesc

Este primul din cei patru băieți ai clucerului Dimitrie Donici și ai Elenei, născută Lambrino. Și-a început în tinerețe cariera militară la liceul de profil din Sankt Petersburg, alături de fratele său Petrache. În 1825 este trimis ca sublocotenent în regimentul Ekaterinburg, în Sudul Basarabiei. Invocând motive familiale, revine la baștină și activează la început în Chișinău, apoi la Iași și Piatra-Neamt

Activitate literară[modificare | modificare sursă]

Era inspirat de fabulele lui La Fontaine și Krîlov. În 1835 este evidențiat ca traducător în revista moscovită Teleskop, traducând fabule de Pușkin și Krîlov. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce și publică “Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin “Țiganii”(1837) și alte creații ale clasicilor literaturii universale. În anii 1840 și 1842 editează două cărți de “Fabule” cu opere proprii și traduceri. Donici a avut un deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. În creația sa sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, broasca și știuca, Doi cîini ș.a. A murit la 21 ianuarie 1865 la Iași, în Principatele Unite.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Alecu Donici