Alain Robbe-Grillet
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Alain Robbe-Grillet | |
| Data naşterii: | 18 august 1922 Brest, Finistère |
|---|---|
| Data decesului: | 18 februarie 2008 Caen, Calvados, la vârsta de 85 de ani |
| Profesiune: | inginer, romancier, eseist şi cineast |
| Naţionalitate: |  francez |
| Perioadă activă ca scriitor: |
1949-2008 |
| Genuri: | roman, eseu, film |
| Mişcare literară: | Noul Roman |
| Operă/e de debut: | Un régicide, 1949; Les Gommes, 1953; Debut în film: L'Année dernière à Marienbad, 1961 |
| Membru al Academiei Franceze, din 2004 | |
Alain Robbe-Grillet' (IPA: [a'lɛ̃ ʁɔb gʁi'je]) (n. 18 august 1922, la Brest, Finistère - d. 18 februarie 2008, la Caen, Calvados) a fost un scriitor şi producător de filme francez. Considerat ca «şef al noului roman francez»[1], a fost ales membru al Academiei Franceze, la 25 martie 2004[2]. Soţia sa este romanciera Catherine Robbe-Grillet.
Scriitorul era considerat «papă al Noului Roman francez».
Cuprins |
[modifică] Biografia
[modifică] Studiile
Fiu al unui inginer, Alain Robbe-Grillet s-a născut la Brest, în Finistère, la 18 august 1922. A urmat studiile la Liceul Buffon, la cel din Brest, apoi la Liceul Saint-Louis de la Paris.
A intrat la Institutul naţional agronomic de la Paris, unde obţine diploma de inginer.
[modifică] Inginer
Lucrează la Institutul naţional de statistică de la Paris (1945 - 1948), apoi inginer la Institutul de fructe şi citrice coloniale, în Maroc, în Guineea Franceză, în Martinica şi în Guadeloupe (1949 - 1951).
[modifică] Scriitor şi cineast
Alain Robbe-Grillet se consacră literaturii şi devine unul dintre teoreticienii şi reprezentanţii Noului Roman, pe care îl teoretizează, în parte, în 1963 în "Pentru Noul Roman[3], culegere de articole publicate în special în L'Express[4]. Robbe-Grillet se ilustrează cu primul său roman Les Gommes[5], care apare în anul 1953. Între 1955 şi 1985, este consilier literar la Éditions de Minuit din Paris.
Primele sale lucrări au fost apreciate de către mari critici ai literaturii franceze, între care Roland Barthes[6] şi Maurice Blanchot[7].
Lucrează, de asemenea pentru cinema, îndeosebi scenariul filmului L'Année dernière à Marienbad[8], realizat de Alain Resnais, în 1961. Încetul cu încetul, romanele sale trec spre erotism şi spre «autobiografia fantasmatică».
Romanele lui Alain Robbe-Grillet au fost uneori mai apreciate în străinătate decât în Franţa, îndeosebi în Statele Unite ale Americii, cel puţin în mediile universitare.
Filmele pe care le-a realizat oscilează între erotism şi sado-masochism. Era cunoscut ca un adept al sado-masochismului, ca şi soţia sa, de altfel, scriitoarea Catherine Robbe-Grillet.
Din 1972 până în 1997, Alain Robbe-Grillet predă în Statele Unite ale Americii, la Universitatea din New-York (NYU) şi la Washington University din Saint Louis (Missouri), şi conduce Centrul de sociologie a literaturii la Universitatea din Bruxelles, între 1980 şi 1988. Participă, de asemenea, la Înaltul comitet pentru apărarea şi expansiunea limbii franceze între 1966 şi 1968.
[modifică] Afilieri
Robbe-Grillet a fost ales membru al Academiei Franceze la data de 25 martie 2004, înlocuindu-l pe Maurice Rheims.
[modifică] Sfârşitul vieţii
Alain Robbe-Grillet a murit în noaptea de duminică 17 spre luni 18 februarie 2008, din cauza unei crize cardiace, la Caen, în Calvados.
[modifică] Opera
- Un régicide, 1949;
- Les Gommes, 1953;
- Le Voyeur, 1955;
- La Jalousie, 1957;
- Dans le labyrinthe, 1959;
- L'Année dernière à Marienbad, ciné-roman, 1961;
- Instantanés, 1962 (nuvele);
- Pour un nouveau roman, 1963 (eseuri);
- La Maison de rendez-vous, 1965;
- Projet pour une révolution à New-York, 1970;
- Topologie d'une cité fantôme, 1976;
- Souvenirs du Triangle d'Or, 1978 ;
- Djinn, 1981;
- Le miroir qui revient, 1985, (ficţiuni cu caractere autobiografic);
- Angélique ou l'enchantement, 1988, (ficţiuni cu caractere autobiografic);
- Les Derniers Jours de Corinthe, 1994, (ficţiuni cu caractere autobiografic);
- La Reprise, 2001
- Le Voyageur, essais et entretiens, 2001, (eseuri)
- Un roman sentimental[9], 2007.
[modifică] Referinţe critice
- Roland Barthes, Littérature objective, in Critique, nr. 85-87, 1954;
- Roland Barthes, Littérature littérale, in Critique, nr. 100-101, 1955;
- Maurice Blanchot, Le Livre à venir, Paris, Gallimard, 1959;
- Lucien Goldmann, Pour une sociologie du roman, Paris, Gallimard, 1964;
- Ludovic Janvier, Une Parole exigeante: Le Nouveau Roman, Éditions de Minuit, Paris, 1964;
- Bruce Morrissette, Les Romans de Robbe-Grillet, Éditions de Minuit, Paris, 1963;
- Jean Miesch, Robbe-Grillet, Éditions universitaires, Paris, [s.d.];
- Jean Ricardou, Problèmes du nouveau roman, Paris, Éditions du Seuil, 1967;
- Jean Ricardou, Pour une théorie du nouveau roman, Éditions du Seuil, Paris, 1971;
- Jean Ricardou, Le Nouveau Roman, Éditions du Seuil, Paris, 1974.
[modifică] Filmografie
- 1961 : L'Année dernière à Marienbad, scenariu şi dialoguri în colaborare;
- 1963 : L'Immortelle;
- 1966 : Trans-Europ-Express;
- 1968 : L'homme qui ment;
- 1971 : L'Eden et après;
- 1974 : Glissements progressifs du plaisir;
- 1975 : Le Jeu avec le feu;
- 1983 : La Belle Captive;
- 1995 : Un bruit qui rend fou;
- 2006 : C'est Gradiva qui vous appelle.
[modifică] Note şi referinţe
- ^ Totuşi, rolul de promotor al Noului Roman îl are Nathalie Sarraute
- ^ Alain Robbe-Grillet nu a pronunţat niciodată discursul de recepţie, refuzând să participe la activităţile Academiei, pe care o considera depăşită.
- ^ Pour le Nouveau Roman
- ^ L'Express este un magazin săptămânal francez aparţinând grupului de presă Groupe Express-Expansion. Apare la Paris, începând cu sâmbătă, 16 mai 1953.
- ^ În româneşte: Gumele
- ^ Roland Barthes, Littérature objective şi Littérature littérale, in Essais critiques, Éditions du Seuil, Paris, 1964
- ^ Maurice Blanchot, Le Livre à venir, Paris, Gallimard, 1959
- ^ În româneşte: Anul trecut la Marienbad
- ^ În cursul unui interviu dat în emisiunea Ce soir (ou jamais !) din 24 octombrie 2007, Alain Robbe-Grillet a declarat, totuşi, că nu considera acest roman ca făcând parte din opera sa literară.
[modifică] Surse bibliografice
- Scriitori francezi (Mic dicţionar), Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978, pp. 258 - 260.
