Agnes de Poitou

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Henric al III-lea şi Agnes de Poitou la tronul Sfintei Maria, Evangheliarul din Speyer, 1046

Agnes de Poitou (sau Agnes de Aquitania) (n. cca. 1025 – d. 14 decembrie 1077) a fost împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman de națiune germană și regentă a acestuia între 1056 și 1062.

Familia[modificare | modificare sursă]

Agnes era fiica ducelui Guillaume al V-lea de Aquitania[1] cu Agnes de Burgundia. De asemenea, ea a fost soră cu ducii de Aquitania Guillaume al VI-lea, Eudes, Duke Guillaume al VII-lea și Guillaume al VIII-lea. Bunicii săi pe linie maternă erau Otto-Wilhelm de Burgundia și Ermentruda de Rheims.

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

Agnes a fost cea de a doua soție a împăratului Henric al III-lea în noiembrie 1043 la Ingelheim,[Note 1][2] după ce prima soție a acestuia, Gunhilda de Danemarca, murise în 1038. Căsătoria cu Henric a ajutat la consolidarea relației Imperiului romano-german cu spațiul francez.[1]

Copiii rezultați din această căsătorie au fost:

Regența[modificare | modificare sursă]

După moartea soțului ei din 1056, Agnes a slujit ca regentă în numele fiului ei, Henric al IV-lea. Deși se înrudea cu regii din Italia și Burgundia, Agnes nu a fost consemnată ca fiind un conducător de mare reputație. Pe parcursul regenței sale, ea a renunțat la stăpânirea asupra a trei ducate, Bavaria, Suabia și Carintia, în favoarea unor rude.[1]

Agnes s-a opus reformei Bisericii și a luat partea disidenților italieni care procedau în același sens.[1] Papa Ștefan al IX-lea, care nu avea posibilitățile pentru a intra efectiv în posesia Romei din cauza alegerii de către aristocrația romană a unui antipapă, Benedict al X-lea, i-a trimis pe Hildebrand de Sovana și pe Anselm de Lucca (viitorii papi Grigore al VII-lea și Alexandru al II-lea) în Germania pentru a obține recunoașterea din partea lui Agnes. Cu toate că papa Ștefan a murit înainte ca delegația să revină la Roma, ajutorul din partea lui Agnes a permis lui Hildebrand (Grigore al VII-lea) să îl depună pe antipapă și cu ajutorul ei a fost înlocuit cu episcopul de Florența, Nicolae al II-lea.

În 1062, Henric al IV-lea a fost răpit de către un grup de oameni, printre care arhiepiscopul Anno al II-lea de Köln și Otto de Nordheim, într-o conspirație menită să o înlăture pe Agnes din regență. Henric a fost dus la Köln și, deși a reușit la un moment dat să fugă de sub escortă cu o barcă, a fost capturat din nou. Pentru răscumpărarea împăratului, Agnes s-a retras de la putere.[1] După detronare, ea s-a mutat la Roma și a acționat ca mediator și negociator între fiul ei, Henric al IV-lea și dușmanii acestuia. Ea a murit la Roma la 14 decembrie 1077, fiind înmormântată în Basilica Sfântul Petru din Roma.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Munster citează 21 noiembrie, Jackson-Laufer citează 1 noiembrie

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Guida Myrl Jackson-Laufer (1999). Women rulers throughout the ages: an illustrated guide. ABC-CLIO. pp. 12–13. ISBN 978-1-57607-091-8. http://books.google.com/books?id=x3BzmTdQLioC&pg=PA11. Accesat la 18 decembrie 2011 
  2. ^ Sebastian Münster, Cosmographia, 1550, Book III, 333.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]