Rudolf de Rheinfelden

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rudolf de Rheinfelden
Duce de Suabia
Grabplatte Rudolf von Rheinfelden Detail.JPG
Rudolf de Rheinfelden
Domnie 1057 - 1079
Alte titulaturi Anti-rege al Imperiul romano-german (1077 - 1080)
Născut 1025
Decedat 15 octombrie 1080
Merseburg
Predecesor Otto al III-lea
Succesor Frederic I
Căsătorit cu 1. Matilda de Franconia
2. Adelida de Savoia
Urmași Adelaida de Rheinfelden
Tată Kuno de Rheinfelden


Rudolf de Rheinfelden (sau Rudolf de Suabia) (n. cca. 1025 – d. 15 octombrie 1080) a fost duce de Suabia între anii 1057 și 1079 și anti-rege al Germaniei din 1077 până la moarte. Fiica sa, Adelaida, s-a căsătorită cu regele Ladislau I al Ungariei.

Ascensiunea[modificare | modificare sursă]

Rudolf era fiul contelui Kuno de Rheinfelden. În anul 1057 Rudolf a profitat de faptul că noul rege al Germaniei, Henric al IV-lea, era minor, pentru a o răpi pe sora acestuia, Matilda. El a solicitat mâna Matildei, pe care a obținut-o în 1059, odată cu Ducatul de Suabia și administrarea Burgundiei. În 1060, Matilda a murit, drept pentru care Rudolf s-a recăsătorit în 1066 cu Adelida (d. 1079), fiica contelui Otto de Savoia.

Rudolf, fiind cumnat cu Henric al IV-lea, a sprijinit inițial campaniile acestuia. Astfel, el l-a însoțit în Thuringia și în Saxonia și a contribuit din plin la bătălia de la Langensalza împotriva răsculaților.

Conflictul cu Henric al IV-lea[modificare | modificare sursă]

Rudolf de Suabia rănit mortal

Cu toate acestea, atunci când Lupta pentru învestitură a izbucnit, iar Henric a fost excomunicat, Rudolf s-a întâlnit cu alți câțiva nobili pentru a decide asupra viitoarelor evoluții ale evenimentelor. Cu toate că excomunicarea lui Henric a fost ridicată în 1077, rebelii au continuat să își planifice acțiunile. La Forchheim, Rudolf a fost ales anti-rege în martie 1077, promițând să respecte conceptul electiv al monarhiei și declarându-și dorința de a se supune papalității.

La 25 mai, Rudolf a fost încoronat la Mainz de către arhiepiscopul Siegfried I, însă locuitorii orașului s-au răsculat, iar el a fost nevoit să fugă către Saxonia. Această acțiune nu era facilă, dat fiind că Saxonia era despărțită de Suabia prin teritorii controlate de regele Henric. Rudolf a acordat domnia asupra Suabiei fiului său Berthold și a încercat să își restabilească autoritatea prin asedierea Würzburgului, însă fără prea mari rezultate. Între timp, el a fost deposedat de stăpânirea asupra Suabiei prin dieta de la Ulm în luna mai, iar Henric al IV-lea a conferit ducatul lui Frederic de Büren, primul conducător din familia Hohenstaufen.

Bătălia de la Mellrichstadt din 7 august 1078 s-a încheiat nedecis. Rudolf a întâmpinat dificultăți în a-i convinge pe sacxoni să lupta în afara Saxoniei; aceștia îl percepeau pe Rudolf ca pe un sudist și nu aveau încredere în el. De asemenea, el se confrunta cu aparentele rețineri ale papei Grigore al VII-lea de a-i susține cauza. Pentru a câștiga aderenți, Rudolf a fost nevoit să acorde mari părți din domeniile coroanei, precum și din cele ale Bisericii. Cu toate aceste neajunsuri, situația părea să se îmbunătățească pentru el în 1080. Bătălia de la Flarchheim din 27 ianuarie 1080 s-a încheiat favorabil pentru Rudolf, iar pe 7 martie papa l-a excomunicat din nou pe Henric și l-a recunoscut pe Rudolf ca rege.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Încurajat de aceste ultime evoluții, forțele lui Rudolf s-au întâlnit cu cele ale lui Henric pe râul Weisse-Elster în ceea ce s-a numit bătălia de pe Elster (sau bătălia de la Hohenmölsen). Bătălia, desfășurată în 14 octombrie 1080, ar fi reprezentat o mare victorie pentru forțele anti-regaliste. Cu toate acestea, Rudolf și-a pierdut mâna dreaptă în luptă și a rănit mortal în abdomen. El s-a retras la Merseburg, unde a murit în ziua următoare și a fost înmormântat. Majoritatea susținătorilor răscoalei împotriva lui Henric al IV-lea s-au evaporat în curând, deși confruntările au continuat până în 1085, cu o ultimă zvâcnire în 1088 sub succesorul lui Rudolf, cel de al doilea anti-rege, Herman de Luxemburg (Herman de Salm).

Predecesor:
Otto al III-lea
Duce de Suabia
1057 - 1079
Succesor:
Frederic I

Vezi și[modificare | modificare sursă]