Sari la conținut

Ellen White: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Linia 98: Linia 98:
[[Ronald Numbers|Ronald L. Numbers]], un istoric al științei [[SUA|american]] și absolvent al Școlii de Medicină a Universității Loma Linda, a criticat vederile doamnei White asupra masturbării și asupra multor altor chestiuni medicale, esența criticii lui fiind faptul că ea a urmat [[consens medical|consensul medical]] al epocii sale (care era înainte de apariția medicinii bazate pe dovezi).<ref name=numbers>{{cite book|last1=Numbers|first1=Ronald L.|authorlink1=Ronald Numbers|title=Prophetess of health: a study of Ellen G. White|url=http://books.google.com/?id=TNRP8NLNyvEC&printsec=frontcover&dq=prophetess+of+health#v=onepage&q&f=false|accessdate=30 iunie 2011|edition=3rd|year=2008|origyear=1976|publisher=Wm. B. Eerdmans Publishing Co|location=Grand Rapids, Michigan|isbn=978-0-8028-0395-5|pages=207–218|chapterurl=http://books.google.nl/books?id=TNRP8NLNyvEC&pg=PA208&dq=prophetess+of+health+masturbation+appeal+to+mothers&hl=nl&ei=Oe8MTpPmJciSOuqrgLIL&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCsQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false|chapter=Short Skirts and Sex|quote=Ellen White followed another well-marked trail when she ventured into the potentially hazardous field of sex. From the appearance of Sylvester Graham's ''Lecture to Young Men on Chastity'' in 1834 this subject had played an integral and highly visible role in health-reform literature. Alcott, Coles, Trail, and Jackson, among others, had all spoken out on the dangers of what they regarded as excessive or abnormal sexual activities, particularly masturbation, which was thought to cause a frightening array of pathological conditions ranging from dyspepsia and consumption to insanity and loss of spirituality. By carefully couching their appeal in humanitarian terms, they had largely avoided offending the sensibilities of a prudish public. Theirs was a genuinely moral crusade against what Jackson called ''"the great, crying sin of our time."''}}</ref> Numbers arată că ea a [[plagiat]] autori [[vitalism|vitaliști]] (cum ar fi [[Horace Mann]] și Larkin B. Coles)<ref>Numbers (2008:213-214)</ref> în argumentele folosite de ea contra masturbării.<ref name=numbers/> De fapt, ''Apelul către mame'' conține o remarcă foarte ciudată și anume că Ellen White nu și-a copiat textul din autori care propuneau reforma medicală adoptată de adventiști și care susține că ea a ajuns în mod independent la aceste concluzii.<ref>Numbers (2008:211)</ref> Critica lui Numbers este recunoscută drept semnificativă de personalul Domeniului White, care a căutat să o respingă într-o lucrare intitulată ''A Critique of the Book Prophetess of Health'' (''O critică a cărții Profetesa sănătății'').<ref>The Staff of the Ellen G. White Estate [http://www.whiteestate.org/issues/Prophetess-of-Health.pdf A Critique of the Book Prophetess of Health], 2008. Asupra criticii ideilor doamnei White asupra masturbării vezi p. 72 a publicației.</ref>
[[Ronald Numbers|Ronald L. Numbers]], un istoric al științei [[SUA|american]] și absolvent al Școlii de Medicină a Universității Loma Linda, a criticat vederile doamnei White asupra masturbării și asupra multor altor chestiuni medicale, esența criticii lui fiind faptul că ea a urmat [[consens medical|consensul medical]] al epocii sale (care era înainte de apariția medicinii bazate pe dovezi).<ref name=numbers>{{cite book|last1=Numbers|first1=Ronald L.|authorlink1=Ronald Numbers|title=Prophetess of health: a study of Ellen G. White|url=http://books.google.com/?id=TNRP8NLNyvEC&printsec=frontcover&dq=prophetess+of+health#v=onepage&q&f=false|accessdate=30 iunie 2011|edition=3rd|year=2008|origyear=1976|publisher=Wm. B. Eerdmans Publishing Co|location=Grand Rapids, Michigan|isbn=978-0-8028-0395-5|pages=207–218|chapterurl=http://books.google.nl/books?id=TNRP8NLNyvEC&pg=PA208&dq=prophetess+of+health+masturbation+appeal+to+mothers&hl=nl&ei=Oe8MTpPmJciSOuqrgLIL&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCsQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false|chapter=Short Skirts and Sex|quote=Ellen White followed another well-marked trail when she ventured into the potentially hazardous field of sex. From the appearance of Sylvester Graham's ''Lecture to Young Men on Chastity'' in 1834 this subject had played an integral and highly visible role in health-reform literature. Alcott, Coles, Trail, and Jackson, among others, had all spoken out on the dangers of what they regarded as excessive or abnormal sexual activities, particularly masturbation, which was thought to cause a frightening array of pathological conditions ranging from dyspepsia and consumption to insanity and loss of spirituality. By carefully couching their appeal in humanitarian terms, they had largely avoided offending the sensibilities of a prudish public. Theirs was a genuinely moral crusade against what Jackson called ''"the great, crying sin of our time."''}}</ref> Numbers arată că ea a [[plagiat]] autori [[vitalism|vitaliști]] (cum ar fi [[Horace Mann]] și Larkin B. Coles)<ref>Numbers (2008:213-214)</ref> în argumentele folosite de ea contra masturbării.<ref name=numbers/> De fapt, ''Apelul către mame'' conține o remarcă foarte ciudată și anume că Ellen White nu și-a copiat textul din autori care propuneau reforma medicală adoptată de adventiști și care susține că ea a ajuns în mod independent la aceste concluzii.<ref>Numbers (2008:211)</ref> Critica lui Numbers este recunoscută drept semnificativă de personalul Domeniului White, care a căutat să o respingă într-o lucrare intitulată ''A Critique of the Book Prophetess of Health'' (''O critică a cărții Profetesa sănătății'').<ref>The Staff of the Ellen G. White Estate [http://www.whiteestate.org/issues/Prophetess-of-Health.pdf A Critique of the Book Prophetess of Health], 2008. Asupra criticii ideilor doamnei White asupra masturbării vezi p. 72 a publicației.</ref>


Mai mult decât atât: niciun verset din [[Biblia|Biblie]] nu afirmă că masturbarea ar constitui păcat.<ref>{{cite journal|last=Kwee|first=Alex W.|author=Alex W. Kwee|coauthors=David C. Hoover|year=2008|title=Theologically-Informed Education about Masturbation: A Male Sexual Health Perspective|journal=Journal of Psychology and Theology|volume=36|issue=4|pages=258-269|location=La Mirada, CA, USA|publisher=Rosemead School of Psychology. Biola University|issn=0091-6471|accessdate=12 noiembrie 2011|url=http://www.alexkwee.com/uploads/kwee_hoover08.pdf|quote=The Bible presents no clear theological ethic on masturbation, leaving many young unmarried Christians with confusion and guilt around their sexuality.|language=engleză}}</ref> Povestirea biblică despre [[Onan]] nu se referă la masturbare, ci la [[coitus interruptus]].<ref>{{cite book|last=Coogan|first=Michael|title=God and Sex. What the Bible Really Says|url=http://books.google.nl/books?id=2_gPKQEACAAJ&dq=god+and+sex&hl=nl&ei=4fbCTaPKDpGXOrq88Z0I&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CEcQ6AEwAQ|accessdate=May 5, 2011|edition=1st|year=2010|month=October|publisher=Twelve. Hachette Book Group|location=New York, Boston|isbn=978-0-446-54525-9|page=110}}</ref>
Mai mult decât atât: niciun verset din [[Biblia|Biblie]] nu afirmă că masturbarea ar constitui păcat.<ref>{{cite journal|last=Patton|first=Michael S.|author=Michael S. Patton|month=6|year=1985|title=Masturbation from Judaism to Victorianism|journal=Journal of Religion and Health|volume=24|issue=2|pages=133-146|publisher=Springer Netherlands|issn=0022-4197|doi=10.1007/BF01532257|accessdate=12 noiembrie 2011|url=http://www.springerlink.com/content/r407h39183426645/|quote=Nevertheless, there is no legislation in the Bible pertaining to masturbation.|language=engleză}}</ref><ref>{{cite journal|last=Kwee|first=Alex W.|author=Alex W. Kwee|coauthors=David C. Hoover|year=2008|title=Theologically-Informed Education about Masturbation: A Male Sexual Health Perspective|journal=Journal of Psychology and Theology|volume=36|issue=4|pages=258-269|location=La Mirada, CA, USA|publisher=Rosemead School of Psychology. Biola University|issn=0091-6471|accessdate=12 noiembrie 2011|url=http://www.alexkwee.com/uploads/kwee_hoover08.pdf|quote=The Bible presents no clear theological ethic on masturbation, leaving many young unmarried Christians with confusion and guilt around their sexuality.|language=engleză}}</ref> Povestirea biblică despre [[Onan]] nu se referă la masturbare, ci la [[coitus interruptus]].<ref>{{cite book|last=Coogan|first=Michael|title=God and Sex. What the Bible Really Says|url=http://books.google.nl/books?id=2_gPKQEACAAJ&dq=god+and+sex&hl=nl&ei=4fbCTaPKDpGXOrq88Z0I&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CEcQ6AEwAQ|accessdate=May 5, 2011|edition=1st|year=2010|month=October|publisher=Twelve. Hachette Book Group|location=New York, Boston|isbn=978-0-446-54525-9|page=110}}</ref>


== Note==
== Note==

Versiunea de la 12 noiembrie 2011 23:32

Ellen Gould White

James și Ellen White
Date personale
Nume la naștereEllen Gould Harmon Modificați la Wikidata
Născută26 noiembrie 1827
Gorham, Maine
Decedată16 iulie 1915
Elmshaven (Saint Helena), California
ÎnmormântatăOak Hill Cemetery[*][[Oak Hill Cemetery (cemetery in Battle Creek, Michigan)|​]][2] Modificați la Wikidata
PărințiRobert Harmon[*][[Robert Harmon (American hatter and farmer (1784–1866))|​]]
Eunice Harmon[*][[Eunice Harmon (mother of Ellen G. White)|​]][3] Modificați la Wikidata
Frați și suroriElizabeth Bangs[*][[Elizabeth Bangs (fraternal twin sister of Ellen G. White)|​]]
Caroline T. Clough[*][[Caroline T. Clough (eldest sister of Ellen G. White)|​]]
Mary P. Foss[*][[Mary P. Foss (sister of Ellen G. White)|​]]
Harriet McCann[*][[Harriet McCann (sister of Ellen G. White)|​]]
John B. Harmon[*][[John B. Harmon (brother of Ellen G. White)|​]]
Sarah B. Belden[*][[Sarah B. Belden (sister of Ellen G. White)|​]]
Robert F. Harmon[*][[Robert F. Harmon (brother of Ellen G. White)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuJames S. White[*][[James S. White (American publisher, co-founder of the Seventh-day Adventist Church (1821–1881))|​]] (–)[2][4] Modificați la Wikidata
Număr de copii4[5] Modificați la Wikidata
CopiiHenry N. White[*][[Henry N. White (first son of James and Ellen White (1847–1863))|​]][2][4]
Edson White[*]​[2][4]
William C. White[*]​[2][4]
John H. White[*][[John H. White (fourth son of James and Ellen White)|​]][2][4] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Religieadventistă de ziua a șaptea
OcupațieAutoare și co-fondatoare a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea
Limbi vorbitelimba engleză[6][7] Modificați la Wikidata
Activitate
Înălțime158 cm[1]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ellen Gould White (născută Harmon) (26 Noiembrie 1827 – 16 Iulie 1915) a fost o pioneră creștină americană și a fost implicată în fondarea Mișcării Adventiste de Ziua a Șaptea, mișcare ce a format Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.

Suporterii lui Ellen G. White o văd ca un profet contemporan, chiar dacă ea nu și-a asumat niciodată acest titlu. Suporterii cred că ea a avut darul spiritual al profeției cum este enunțat în Apocalipsa 19:10. Scrierile sale aduc în vizor Mâna lui Dumnezeu în istoria Creștinismului. Acest conflict cosmic, cunoscut ca ”Marea Luptă” este subiectul principal al scrierilor sale.

Doamna White a fost o figură controversată toată viața sa. Ea afirmă că a avut viziuni la scurt timp după Marea Dezamăgire a milleriților. În contextul multor alți vizionari, ea a fost cunoscută pentru convingerea și credința sa. Randall Balmer a descris-o ca ”una din cele mai importante și variate figuri din istoria religiilor din America”.[8] Walter Martin a descris-o ca ”una din cele mai fascinante și controversate personaje care a apărut pe orizontul istoriei religioase”. [9] White a fost de asemenea cel mai tradus autor American de non-ficțiune de toate vârstele.[10] Scrierile sale acoperă subiecte de teologie, evanghelizare, stil de viață creștin, educație și sănătate (în special vegetarianism). Ea a promovat construirea unor școli și centre medicale. În cursul vieții sale a scris mai mult de 5000 de articole periodice și 40 de cărți; dar astăzi, incluzând compilațiile celor 50.000 de pagini de manuscrise, mai mult de 100 de titluri sunt disponibile în engleză. Unele din cele mai populare cărți sunt Calea către Hristos, Hristos, Lumina Lumii și Tragedia Veacurilor.

Viața personală

Copilăria

Ellen, împreună cu sora sa geamănă Elizabeth, au fost născute pe 26 noiembrie 1827 de către Robert și Eunice Harmon. Robert era un fermier care confecționa și multe pălării, și toată familia îl ajuta în acest lucru. Cu opt copii în familie, casa era un loc aglomerat. Familia locuia într-o mică fermă lângă Gorham, Maine. La câțiva ani după nașterea gemenelor, Robert Harmon a părăsit ferma și, împreună cu familia sa, el s-a mutat în orașul Portland, cam douăsprezece mile la est.

Strămoși

Ellen G. White Estate a delegat un genealogist profesional pentru recăutarea strămoșilor, care a spus că ea a avut origine Anglo-Saxonă. [11] Vezi arborele său genealogic.

Rănirea capului

La vârsta de nouă ani, Ellen a fost lovită cu o piatră de o colegă. Lovitura i-a desfigurat nasul și a lăsat-o trei săptămâni în comă.[12]

La scurt timp după rănire, Ellen, împreună cu părinții ei, a aderat la Metodism, în urma unei întâlniri din Buxton, Maine. Doi ani mai târziu, pe 26 iunie 1842, la cererea sa, a fost botezată prin scufundare.[13]

Mișcarea Milleristă

În 1840, la vârsta de 12 ani, familia sa a devenit implicată în Mișcarea Milleristă. După ce a citit cărțile lui William Miller, Ellen s-a simțit vinovată pentru păcatele ei și s-a confruntat cu teroarea referitoare la pierderea eternă. Ea se descrie ca stând nopți întregi în rugăciune, iar asta timp de câteva luni. Ea a fost botezată de John Hobart în Casco Bay în Portland, Maine și aștepta nerăbdătoare Revenirea lui Isus. După mult timp, s-a referit la botez ca fiind cel mai fericit eveniment al vieții ei. Implicarea familiei ei în Millerism a atras dizgrația lor de către biserica metodistă locală.[14] și putem spune de Ellen White că a avut foarte multe viziuni despre sfârșitul lumii.

Căsătoria și familia

În 1845 Ellen l-a întâlnit pe viitorul ei soț, James Springer White, un Millerit care a devenit convins că viziunile sale erau reale. Un an mai târziu, James a făcut propunerea și ei au fost căsătoriți în Portland, Maine, în 30 august 1846. James a scris după aceasta:

Noi ne-am căsătorit pe 30 august 1846 și din acea oră până în prezent ea a fost coroana veseliei mele....A fost providența lui Dumnezeu ca amândoi să trăim o experiență întunecată în Mișcarea Adventă....Această experiență a fost necesară ca să ne alăturăm forțele și, uniți, să muncim extensiv din Oceanul Atlantic până la Pacific.[15]

James și Ellen au avut patru copii: Henry Nichols, James Edson(cunoscut ca Edson), William Clarence(cunoscut ca Willie sau W.C.) și John Herbert.

Doar Edson și William au devenit adulți. John Herbert a murit la vârsta de trei ani, iar Henry la vârsta de 16 ani(de pneumonie), în 1863.

Ultimii ani și moartea

Ellen White a petrecut ultimii ani din viață în Elmshaven, casa ei în Saint Helena, California după moartea soțului ei James White în 1881. În cursul ultimilor ani din viață ea a călătorit mai puțin deorece își petrecea marea parte a timpului scriind ultimele lucrări pentru biserică. Ellen G. White a murit pe 16 iulie 1915, în casa ei(Elmshaven), care acum este cunoscută ca un Sit Istoric Adventist.

Critici

Scrierile despre masturbare

Mulți critici citează vederile Ellenei White despre masturbare, ceea ce ea numea „auto-indulgență” și „un viciu solitar” drept dovadă a faptului că a fost un profet mincinos. În cartea sa Apel către mame ea scria:

„Dacă practica auto-indulgenței continuă de la vârsta de cincisprezece ani în sus, natura va protesta împotriva abuzului suferit și pe care continuă să îl sufere și îi va face să fie pedepsiți pentru încălcarea legilor sale, în special de la vârsta de treizeci la patruzecișicinci, pedeapsa fiind numeroase dureri ale sistemului și diferite boli cum ar fi afecțiuni ale ficatului și plămânilor, nevralgie, reumatism, afecțiuni ale coloanei vertebrale, boli de rinichi și umori canceroase. Unele din mecanismele fine ale naturii cedează, lăsând poveri mai mari de executat altora, ceea ce deranjează aranjamentul fin al naturii și apare adesea o distrugere a condiției, moartea fiind rezultatul.”[16]

„Femeile au mai puțină forță vitală decât celălalt sex iar ele sunt lipsite prin viața lor casnică de aerul proaspăt care învigorează. Rezultatul auto-abuzului se vădește în diferite boli cum ar fi inflamațiile mucoaselor, edemul, durerea de cap, pierderea memoriei și a vederii, marea slăbiciune a spatelui și a coapselor, afecțiuni ale coloanei vertebrale și deseori descompunerea internă a capului. Umoarea canceroasă, care ar fi rămas adormită în sistem în cursul vieții lor este inflamată și își începe munca de distrugere și măcinare. Mintea este adesea ruinată și apare nebunia.”[17]

Criticii citează un studiu modern care arată că a avea multe orgasme protejează bărbații împotriva bolilor de inimă.[18]

Thomas Szasz a descris schimbarea de consens științific[19][20] drept „Masturbarea: activitatea sexuală de căpătâi a omenirii. În secolul al nouăsprezecelea era o boală; în cel de-al douăzecilea este un leac.”[21] Mulți alți cercetători medicali și comisii de stat pentru educația medicală susțin concluzia sa.[22][23][24][25][26][27][28][29]

Această critică este recunoscută ca semnificativă de websiteul Domeniului Ellen White, cunoscut drept Websiteul Oficial Ellen G. White.[30] Personalul domeniului citează concluzii ale lui David Horrobin drept susținere a vederilor doamnei White; Horrobin a fost un cercetător de reputație dubioasă conform necrologului său din British Medical Journal[31] și conform lui Stephen Barrett de la Quackwatch.[32]

Ronald L. Numbers, un istoric al științei american și absolvent al Școlii de Medicină a Universității Loma Linda, a criticat vederile doamnei White asupra masturbării și asupra multor altor chestiuni medicale, esența criticii lui fiind faptul că ea a urmat consensul medical al epocii sale (care era înainte de apariția medicinii bazate pe dovezi).[33] Numbers arată că ea a plagiat autori vitaliști (cum ar fi Horace Mann și Larkin B. Coles)[34] în argumentele folosite de ea contra masturbării.[33] De fapt, Apelul către mame conține o remarcă foarte ciudată și anume că Ellen White nu și-a copiat textul din autori care propuneau reforma medicală adoptată de adventiști și care susține că ea a ajuns în mod independent la aceste concluzii.[35] Critica lui Numbers este recunoscută drept semnificativă de personalul Domeniului White, care a căutat să o respingă într-o lucrare intitulată A Critique of the Book Prophetess of Health (O critică a cărții Profetesa sănătății).[36]

Mai mult decât atât: niciun verset din Biblie nu afirmă că masturbarea ar constitui păcat.[37][38] Povestirea biblică despre Onan nu se referă la masturbare, ci la coitus interruptus.[39]

Note

  1. ^ White, Ellen Gould (1827–1915), Australian Dictionary of Biography, accesat în  
  2. ^ a b c d e f Ellen Gould Harmon White, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ Ronald Numbers[*][[Ronald Numbers (American historian of science)|​]], White, Ellen Gould Harmon, American National Biography Online, accesat în  
  4. ^ a b c d e Ellen Gould White (Harmon), Geni.com, accesat în  
  5. ^ Find a Grave, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ "White, Ellen Gould (née Harmon)" în Encyclopedia of Evangelicalism" de Randall Balmer, p614–15
  9. ^ Walter Martin, The Kingdom of the Cults. Minneapolis, Minnesota: Bethany Fellowship, 1965, p.379
  10. ^ Arthur L. White (). „Ellen G. White: A Brief Biography”. Ellen G. White Estate. 
  11. ^ Ellen G. White's Genealogy
  12. ^ Christian Resource Centre (Bermuda)
  13. ^ Christian Resource Centre (Bermuda)
  14. ^ Merlin D. Burt (). Ellen G. Harmon's Three Step Conversion Between 1836 and 1843 and the Harmon Family Methodist Experience. Term paper, Andrews University. 
  15. ^ Life Sketches, 1880 edition, 126, 127.
  16. ^ Ellen G. White (). Solemn Appeal, A. The Seventh-day Adventist Publishing Association. p. 63. 
  17. ^ Ellen G. White (). Solemn Appeal, A. The Seventh-day Adventist Publishing Association. p. 73. 
  18. ^ Smith, George Davey (decembrie 1997). „Sex and death: are they related? Findings from the Caerphilly cohort study”. British Medical Journal. 315 (7123): 1641–1644. PMC 2128033 Accesibil gratuit. PMID 9448525. Accesat în . 
  19. ^ Jack Boulware, "Sex educator says most people masturbate," Salon.com at: http://www.salon.com/health/sex/[nefuncțională] apud Masturbation: Current medical opinions Ontario Consultants on Religious Tolerance. Nou URL: http://www.salon.com/health/sex/urge/world/2000/05/09/masturbate/index.html
  20. ^ Ornella Moscuci, "Male masturbation and the offending prepuce," at: http://www.cirp.org/library/history/moscucci/[nefuncțională] (Este un extras din "Sexualities in Victorian Britain.") apud Masturbation: Current medical opinions Ontario Consultants on Religious Tolerance. Nou URL: http://sites.google.com/site/completebaby/repression
  21. ^ Szasz, Thomas S. () [1973]. „Sex”. The Second Sin. London: Routledge & Kegan Paul Ltd. p. 10. ISBN 0-7100-7757-2. Accesat în . Masturbation: the primary sexual activity of mankind. In the nineteenth century it was a disease; in the twentieth, it's a cure. 
  22. ^ Healthline.com http://www.healthline.com/galecontent/masturbation-1
  23. ^ „Masturbation key to healthy, functional sexual relationships”. The Badger Herald, Daily campus newspaper. Madison, Wisconsin, USA: Badger Herald, Inc. . Accesat în iulie 2007. 
  24. ^ Giles, G.G. (). „Sexual factors and prostate cancer”. BJU International. doi:10.1046/j.1464-410X.2003.04319.x. Accesat în . 
  25. ^ Dimitropoulou, Polyxeni (). „Sexual activity and prostate cancer risk in men diagnosed at a younger age”. BJU International. 103 (2): 178–185. doi:10.1111/j.1464-410X.2008.08030.x. OCLC 10.1111/j.1464-410X.2008.08030.x Verificați valoarea |oclc= (ajutor). PMID 19016689. 
  26. ^ „Masturbation could bring hay fever relief for men”. aprilie 2008. Accesat în 1 august 2009. 
  27. ^ Treptow, C. (). „U.K. Government Encourages Teen Masturbation?”. ABC News. 
  28. ^ Graber, Benjamin (). „Cardiovascular changes associated with sexual arousal and orgasm in men”. Sexual Abuse: A Journal of Research and Treatment. Springer Netherlands. 4 (2): 151–165. doi:10.1007/BF00851611. 1079-0632 (Print) 1573-286X (Online). Accesat în . 
  29. ^ Spanish 'self love' lessons row BBC News, 13 noiembrie 2009.
  30. ^ http://www.whiteestate.org/issues/faq-unus.html
  31. ^ "'A rotter, a snake oil salesman, a chancer' - how scientist's obituary sparked a storm. A vitriolic attack in the British Medical Journal has devastated eminent academic David Horrobin's family, reports Robin McKie" Robin McKie, The Oberver, in The Guardian, 25 mai 2003.
  32. ^ "Primrose Oil and Eczema: How Research Was Promoted and Suppressed" Stephen Barrett, Quackwatch, 31 ianuarie 2004.
  33. ^ a b Numbers, Ronald L. () [1976]. „Short Skirts and Sex”. Prophetess of health: a study of Ellen G. White (ed. 3rd). Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing Co. pp. 207–218. ISBN 978-0-8028-0395-5. Accesat în . Ellen White followed another well-marked trail when she ventured into the potentially hazardous field of sex. From the appearance of Sylvester Graham's Lecture to Young Men on Chastity in 1834 this subject had played an integral and highly visible role in health-reform literature. Alcott, Coles, Trail, and Jackson, among others, had all spoken out on the dangers of what they regarded as excessive or abnormal sexual activities, particularly masturbation, which was thought to cause a frightening array of pathological conditions ranging from dyspepsia and consumption to insanity and loss of spirituality. By carefully couching their appeal in humanitarian terms, they had largely avoided offending the sensibilities of a prudish public. Theirs was a genuinely moral crusade against what Jackson called "the great, crying sin of our time." 
  34. ^ Numbers (2008:213-214)
  35. ^ Numbers (2008:211)
  36. ^ The Staff of the Ellen G. White Estate A Critique of the Book Prophetess of Health, 2008. Asupra criticii ideilor doamnei White asupra masturbării vezi p. 72 a publicației.
  37. ^ Patton, Michael S. (). „Masturbation from Judaism to Victorianism”. Journal of Religion and Health (în engleză). Springer Netherlands. 24 (2): 133–146. doi:10.1007/BF01532257. ISSN 0022-4197. Accesat în . Nevertheless, there is no legislation in the Bible pertaining to masturbation.  Mai multe valori specificate pentru |author= și |last= (ajutor)
  38. ^ Kwee, Alex W. (). „Theologically-Informed Education about Masturbation: A Male Sexual Health Perspective” (PDF). Journal of Psychology and Theology (în engleză). La Mirada, CA, USA: Rosemead School of Psychology. Biola University. 36 (4): 258–269. ISSN 0091-6471. Accesat în . The Bible presents no clear theological ethic on masturbation, leaving many young unmarried Christians with confusion and guilt around their sexuality.  Mai multe valori specificate pentru |author= și |last= (ajutor)
  39. ^ Coogan, Michael (). God and Sex. What the Bible Really Says (ed. 1st). New York, Boston: Twelve. Hachette Book Group. p. 110. ISBN 978-0-446-54525-9. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ellen_White&oldid=5829900