Ellen White

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ellen Gould White

James și Ellen White
Născut(ă) Harmon
26 noiembrie 1827(1827-11-26)
Gorham, Maine, SUA
Deces 16 iulie 1915 (87 de ani)
Elmshaven (Saint Helena), California, SUA
Ocupație Autoare și co-fondatoare a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea
Religie adventistă de ziua a șaptea
Soț James White
Copii Henry Nichols
James Edson White
William C. White
John Herbert
Semnătură

Ellen Gould White (născută Harmon; 26 noiembrie 1827 – 16 iulie 1915) a fost o pioneră creștină americană și a fost implicată în fondarea Mișcării Adventiste de Ziua a Șaptea, mișcare ce a format Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.

Suporterii lui Ellen G. White o văd ca un profet contemporan, chiar dacă ea nu și-a asumat niciodată acest titlu. Suporterii cred că ea a avut darul spiritual al profeției cum este enunțat în Apocalipsa 19:10. Scrierile sale aduc în vizor Mâna lui Dumnezeu în istoria creștinismului. Acest conflict cosmic, cunoscut ca ”Marea Luptă” este subiectul principal al scrierilor sale.

Doamna White a fost o figură controversată toată viața sa. Ea afirmă că a avut viziuni la scurt timp după Marea Dezamăgire a milleriților. În contextul multor alți vizionari, ea a fost cunoscută pentru convingerea și credința sa. Randall Balmer a descris-o ca ”una din cele mai importante și variate figuri din istoria religiilor din America”.[1] Walter Martin a descris-o ca ”una din cele mai fascinante și controversate personaje care a apărut pe orizontul istoriei religioase”.[2] White a fost de asemenea cel mai tradus autor American de non-ficțiune de toate vârstele.[3] Scrierile sale acoperă subiecte de teologie, evanghelizare, stil de viață creștin, educație și sănătate (în special vegetarianism). Ea a promovat construirea unor școli și centre medicale. În cursul vieții sale a scris mai mult de 5000 de articole periodice și 40 de cărți; dar astăzi, incluzând compilațiile celor 50.000 de pagini de manuscrise, mai mult de 100 de titluri sunt disponibile în engleză. Unele din cele mai populare cărți sunt Calea către Hristos, Hristos, Lumina Lumii și Tragedia Veacurilor.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Ellen, împreună cu sora sa geamănă Elizabeth, au fost născute pe 26 noiembrie 1827 de către Robert și Eunice Harmon. Robert era un fermier care confecționa și multe pălării, și toată familia îl ajuta în acest lucru. Cu opt copii în familie, casa era un loc aglomerat. Familia locuia într-o mică fermă lângă Gorham, Maine. La câțiva ani după nașterea gemenelor, Robert Harmon a părăsit ferma și, împreună cu familia sa, el s-a mutat în orașul Portland, cam douăsprezece mile la est.

Strămoși[modificare | modificare sursă]

Ellen G. White Estate a delegat un genealogist profesional pentru recăutarea strămoșilor, care a spus că ea a avut origine Anglo-Saxonă.[4] Vezi arborele său genealogic.

Rănirea capului[modificare | modificare sursă]

La vârsta de nouă ani, Ellen a fost lovită cu o piatră de o colegă. Lovitura i-a desfigurat nasul și a lăsat-o trei săptămâni în comă.[5]

La scurt timp după rănire, Ellen, împreună cu părinții ei, a aderat la Metodism, în urma unei întâlniri din Buxton, Maine. Doi ani mai târziu, pe 26 iunie 1842, la cererea sa, a fost botezată prin scufundare.[6]

Mișcarea Milleristă[modificare | modificare sursă]

În 1840, la vârsta de 12 ani, familia sa a devenit implicată în Mișcarea Milleristă. După ce a citit cărțile lui William Miller, Ellen s-a simțit vinovată pentru păcatele ei și s-a confruntat cu teroarea referitoare la pierderea eternă. Ea se descrie ca stând nopți întregi în rugăciune, iar asta timp de câteva luni. Ea a fost botezată de John Hobart în Casco Bay în Portland, Maine și aștepta nerăbdătoare Revenirea lui Isus. După mult timp, s-a referit la botez ca fiind cel mai fericit eveniment al vieții ei. Implicarea familiei ei în Millerism a atras dizgrația lor de către biserica metodistă locală.[7] și putem spune de Ellen White că a avut foarte multe viziuni despre sfârșitul lumii.

Căsătoria și familia[modificare | modificare sursă]

În 1845 Ellen l-a întâlnit pe viitorul ei soț, James Springer White, un Millerit care a devenit convins că viziunile sale erau reale. Un an mai târziu, James a făcut propunerea și ei au fost căsătoriți în Portland, Maine, în 30 august 1846. James a scris după aceasta:

Noi ne-am căsătorit pe 30 august 1846 și din acea oră până în prezent ea a fost coroana veseliei mele....A fost providența lui Dumnezeu ca amândoi să trăim o experiență întunecată în Mișcarea Adventă....Această experiență a fost necesară ca să ne alăturăm forțele și, uniți, să muncim extensiv din Oceanul Atlantic până la Pacific.[8]

James și Ellen au avut patru copii: Henry Nichols, James Edson(cunoscut ca Edson), William Clarence(cunoscut ca Willie sau W.C.) și John Herbert.

Doar Edson și William au devenit adulți. John Herbert a murit la vârsta de trei ani, iar Henry la vârsta de 16 ani(de pneumonie), în 1863.

Ultimii ani și moartea[modificare | modificare sursă]

Ellen White a petrecut ultimii ani din viață în Elmshaven, casa ei în Saint Helena, California după moartea soțului ei James White în 1881. În cursul ultimilor ani din viață ea a călătorit mai puțin deorece își petrecea marea parte a timpului scriind ultimele lucrări pentru biserică. Ellen G. White a murit pe 16 iulie 1915, în casa ei(Elmshaven), care acum este cunoscută ca un Sit Istoric Adventist.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Viziuni[modificare | modificare sursă]

Prima ei viziune raportată[modificare | modificare sursă]

În 1844, Ellen G. White a raportat prima sa viziune:

În timp ce mă rugam la altarul familial, Duhul Sfânt a venit asupra mea și părea că mă înalț din ce în ce mai sus, mult deasupra acestei lumi întunecate...[9]

În această viziune a spus că a văzut ”poporul Advent” călătorind pe o cărare îngustă și dreaptă spre Noul Ierusalim(Cer). Cărarea lor era luminată din spate de ”o lumină puternică, pusă la începutul cărării, în spatele lorm despre care îngerul mi-a spus că este strigătul de la miezul nopții.” În acord cu viziunea ei, unii din călători oboseau, dar erau încurajați de către Isus, alții au respins lumina și au căzut ”de pe cărare în lumea rea și întunecată de dedesubt”.[10]

A doua și a treia viziune[modificare | modificare sursă]

În februarie 1845, doamna White a spus că a primit o a doua viziune care a devenit cunoscută ca viziunea ”Mirelui”, în Exeter, Maine. Împreună cu a treia viziune, unde doamna White a văzut un nou pământ, aceste viziuni ”au dat înțelesul experienței din 22 octombrie 1844 și au ajutat dezvoltarea doctrinei Sanctuarului. De asemenea, au jucat au rol important în contracarea spiritualizării vederii unor mulți Adventiști fanatici prin înfățișarea Tatălui și lui Isus ca Ființe literale și Cerul ca un loc fizic.”[11]

De asemenea, aceste viziuni au anulat doctrina ”ușii închise” avută de mulți Adventiști în acel moment, inclusiv de gruparea de la Exeter.[12]

Mărturie publică[modificare | modificare sursă]

Temându-se că oamenii vor considera ca ea ar experimenta boli mintale sau mesmerism, Ellen nu a împărtășit inițial viziunile ei cu comunitatea Millerită. La o întâlnire în casa părinților săi, ea a primit confirmarea supranaturală a misiunii ei:

Când ne rugam, întunericul ce mă acoperea a fost împrăștiat, o lumină puternică, ca o minge de foc, a venit lângă mine lu ca și ca și cum m-ar fi doborât, puterea mi-a fost luată.Am simțit că sunt în prezența lui Isus și a îngerilor. Din nou a fost repetat, ”Fă cunoscut și altora ce ți-am făcut cunoscut Eu”.[13]

La scurt timp după, Ellen a dat mărturiile ei în adunările publice și în adunările metodiste regulate ce se făceau în casele oamenilor.

Am aranjat întâlnirile cu prietenii mei tineri, câțiva fiind considerabil mai în vârstă decât mine, și câteva persoane căsătorite. Câțiva din ei erau încrezuți și nepăsători; experiența mea suna către ei ca o poveste plictisitoare, și ei nu au ascultat rugămințile mele. Dar m-am hotărât ca eforturile mele niciodată să nu se oprească pentru aceste dragi suflete, pentru care am avut un interes atât de mare, produs de către Dumnezeu.[14]

Noutățile viziunilor sale s-au răspândit și White a călătorit și a vorbit către grupurile de Milleriți în Maine și în zona înconjurătoare. Viziunile sale nu au fost publicate înainte de 24 ianuarie 1846, când relatarea primei viziuni : ”Letter From Sister Harmon”(Scrisoare de la sora Harmon) a fost publicată în Day Star, o revistă Millerită publicată în Cincinati, Ohio de Enoch Jacobs. White a scris către Jacobs pentru a-l încuraja și ,chiar dacă scrisoarea nu a fost scrisă pentru publicație, Jacobs a tipărit-o. În cursul următorilor ani a fost retipărită sub diverse forme - fiind inclusă în prima carte a lui Ellen, Christian Experience and Views(Experiențe creștine și viziuni), publicată în 1851, apărută în România cu titlul Experiențe și Viziuni.

Doi Milleriți au avut viziuni înainte de Ellen White - William Ellis Foy (1818–1893) și Hazen Foss (1818?–1893), care însă a respins chemarea Duhului Sfânt. Adventiștii cred că aceste persoane au avut Darul Profeției înainte de Ellen White.[15]

Critici[modificare | modificare sursă]

Scrierile despre masturbare[modificare | modificare sursă]

Mulți critici citează vederile Ellenei White despre masturbare, ceea ce ea numea „auto-indulgență” și „un viciu solitar” drept dovadă a faptului că a fost un profet mincinos. În cartea sa Apel către mame ea scria:

„Dacă practica auto-indulgenței continuă de la vârsta de cincisprezece ani în sus, natura va protesta împotriva abuzului suferit și pe care continuă să îl sufere și îi va face să fie pedepsiți pentru încălcarea legilor sale, în special de la vârsta de treizeci la patruzecișicinci, pedeapsa fiind numeroase dureri ale sistemului și diferite boli cum ar fi afecțiuni ale ficatului și plămânilor, nevralgie, reumatism, afecțiuni ale coloanei vertebrale, boli de rinichi și umori canceroase. Unele din mecanismele fine ale naturii cedează, lăsând poveri mai mari de executat altora, ceea ce deranjează aranjamentul fin al naturii și apare adesea o distrugere a condiției, moartea fiind rezultatul.”[16]

„Femeile au mai puțină forță vitală decât celălalt sex iar ele sunt lipsite prin viața lor casnică de aerul proaspăt care învigorează. Rezultatul auto-abuzului se vădește în diferite boli cum ar fi inflamațiile mucoaselor, edemul, durerea de cap, pierderea memoriei și a vederii, marea slăbiciune a spatelui și a coapselor, afecțiuni ale coloanei vertebrale și deseori descompunerea internă a capului. Umoarea canceroasă, care ar fi rămas adormită în sistem în cursul vieții lor este inflamată și își începe munca de distrugere și măcinare. Mintea este adesea ruinată și apare nebunia.”[17]

Criticii citează un studiu modern care arată că a avea multe orgasme protejează bărbații împotriva bolilor de inimă.[18]

Thomas Szasz a descris schimbarea de consens științific[19][20][21][22][23][24][25][26] drept „Masturbarea: activitatea sexuală de căpătâi a omenirii. În secolul al nouăsprezecelea era o boală; în cel de-al douăzecilea este un leac.”[27] Mulți alți cercetători medicali și comisii de stat pentru educația medicală susțin concluzia sa.[28][29][30][31][32][33][34][35]

Această critică este recunoscută ca semnificativă de websiteul Domeniului Ellen White, cunoscut drept Websiteul Oficial Ellen G. White.[36] Personalul domeniului citează concluzii ale lui David Horrobin drept susținere a vederilor doamnei White; Horrobin a fost un cercetător de reputație dubioasă conform necrologului său din British Medical Journal[37] și conform lui Stephen Barrett de la Quackwatch.[38]

Ronald L. Numbers, un istoric al științei american și absolvent al Școlii de Medicină a Universității Loma Linda, a criticat vederile doamnei White asupra masturbării și asupra multor altor chestiuni medicale, esența criticii lui fiind faptul că ea a urmat consensul medical al epocii sale (care era înainte de apariția medicinii bazate pe dovezi).[39] Numbers arată că ea a plagiat autori vitaliști (cum ar fi Horace Mann și Larkin B. Coles)[40] în argumentele folosite de ea contra masturbării.[39] De fapt, Apelul către mame conține o remarcă foarte ciudată și anume că Ellen White nu și-a copiat textul din autori care propuneau reforma medicală adoptată de adventiști și care susține că ea a ajuns în mod independent la aceste concluzii.[41] Critica lui Numbers este recunoscută drept semnificativă de personalul Domeniului White, care a căutat să o respingă într-o lucrare intitulată A Critique of the Book Prophetess of Health (O critică a cărții Profetesa sănătății).[42]

Mai mult decât atât: niciun verset din Biblie nu afirmă că masturbarea ar constitui păcat.[20][43] Povestirea biblică despre Onan nu se referă la masturbare, ci la coitus interruptus.[44][45][46][47][48]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Scrieri online[modificare | modificare sursă]

  • Major books (from the White Estate page)
  • Old and new search engines for "The Complete Published Writings of Ellen G. White"
  • Adventist Archives Contains many articles written by Ellen White
  • Books by Ellen G. White Beautifully illustrated & printer-friendly versions of Ellen White's major books
  • Earlysda Books by Adventist pioneers with an emphasis on Ellen White's works

Cărți audio online[modificare | modificare sursă]


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "White, Ellen Gould (née Harmon)" în Encyclopedia of Evangelicalism" de Randall Balmer, p614–15
  2. ^ Walter Martin, The Kingdom of the Cults. Minneapolis, Minnesota: Bethany Fellowship, 1965, p.379
  3. ^ Arthur L. White (1 august 2000). „Ellen G. White: A Brief Biography”. Ellen G. White Estate. http://www.whiteestate.org/about/egwbio.asp. 
  4. ^ Ellen G. White's Genealogy
  5. ^ Christian Resource Centre (Bermuda)
  6. ^ Christian Resource Centre (Bermuda)
  7. ^ Merlin D. Burt (1998). Ellen G. Harmon's Three Step Conversion Between 1836 and 1843 and the Harmon Family Methodist Experience.. Term paper, Andrews University 
  8. ^ Life Sketches, 1880 edition, 126, 127.
  9. ^ Ellen G. White, Experiențe și viziuni (2002, Editura Viață și Sănătate), pag. 38
  10. ^ Ellen G. White, Experiențe și viziuni (2002, Ed. Viață și Sănătate), pag. 38
  11. ^ Merlin D. Burt, “The Historical Background, Interconnected Development, and Integration of the Doctrines of the Heavenly Sanctuary, the Sabbath, and Ellen G. White's Role in Sabbatarian Adventism from 1844-1849”, PhD, Andrews University, 2002, 170.
  12. ^ Ellen G. White, Early Writings, p. 33(original)
  13. ^ Ellen G. White, Spiritual Gifts vol. 2, (1860), 37.
  14. ^ Ellen G. White, Testimonies for the Church Vol.1, (1855-1868)
  15. ^ Nix, James R. (4 decembrie 1986). „The third prophet spoke forth” (DjVu). Adventist Review (Washington, D.C.: Review and Herald) 163: 22. ISSN 0161-1119. http://www.adventistarchives.org/docs/RH/RH19861204-V163-49/index.djvu?djvuopts&page=22. Accesat la 15 aprilie 2008. 
  16. ^ Ellen G. White (1870). Solemn Appeal, A. The Seventh-day Adventist Publishing Association. p. 63 
  17. ^ Ellen G. White (1870). Solemn Appeal, A. The Seventh-day Adventist Publishing Association. p. 73 
  18. ^ Smith, George Davey (decembrie 1997). „Sex and death: are they related? Findings from the Caerphilly cohort study”. British Medical Journal 315 (7123): 1641–1644. doi:10.1136/bmj.315.7123.1641. PMID 9448525. PMC 2128033. http://bmj.bmjjournals.com/cgi/content/full/315/7123/1641. Accesat la 29 aprilie 2008. 
  19. ^ Porter, Robert S.; Kaplan, Justin L., eds (2011). „Chapter 165. Sexuality and Sexual Disorders” (în engleză). The Merck Manual of Diagnosis & Therapy (ed. 19th). Whitehouse Station, NJ: Merck Sharp & Dohme Corp., A Subsidiary of Merck & Co., Inc. ISBN 978-0-911910-19-3. http://www.merckmanuals.com/home/mental_health_disorders/sexuality/overview_of_sexuality.html 
  20. ^ a b Patton, Michael S. (iunie 1985). „Masturbation from Judaism to Victorianism” (în engleză). Journal of Religion and Health (Springer Netherlands) 24 (2): 133–146. doi:10.1007/BF01532257. ISSN 0022-4197. http://www.springerlink.com/content/r407h39183426645/. Accesat la 12 noiembrie 2011. „Social change in attitudes toward masturbation has occured at the professional level only since 1960 and at the popular level since 1970. [133] ... onanism and masturbation erroneously became synonymous... [134] ... there is no legislation in the Bible pertaining to masturbation. [135]”. 
  21. ^ Jack Boulware, "Sex educator says most people masturbate," Salon.com at: http://www.salon.com/health/sex/[nefuncțională] apud Masturbation: Current medical opinions Ontario Consultants on Religious Tolerance. Nou URL: http://www.salon.com/health/sex/urge/world/2000/05/09/masturbate/index.html
  22. ^ Ornella Moscucci, "Male masturbation and the offending prepuce," at: http://www.cirp.org/library/history/moscucci/[nefuncțională] (Este un extras din "Sexualities in Victorian Britain.") apud Masturbation: Current medical opinions Ontario Consultants on Religious Tolerance. Nou URL: http://sites.google.com/site/completebaby/repression
  23. ^ Shpancer, Noah (29 septembrie 2010). „The Masturbation Gap. The pained history of self pleasure”. New York City: Sussex Publishers. http://www.psychologytoday.com/blog/insight-therapy/201009/the-masturbation-gap. Accesat la 27 iunie 2013. „The publication of Kinsey's and Masters and Johnson's research revealed that masturbation was both common and harmless. Many studies have since confirmed this basic truth, revealing in addition that masturbation is neither a substitute for "real" sex nor a facilitator of risky sex.” 
  24. ^ Coon, Dennis; Mitterer, John O. (2010) [2007]. „11. Gender and Sexuality”. Introduction to Psychology. Gateways to Mind and Behavior (ed. 12th). Belmont, CA: Wadsworth, Cengage Learning. p. 371. ISBN 978-0-495-59911-1. http://books.google.nl/books?id=vw20LEaJe10C&pg=PA371&lpg=PA371&dq=masters+and+johnson+masturbation&source=bl&ots=LieMvs-CGw&sig=QxitkEqbwl8XEj-9cgSIqfTn7Co&hl=nl&sa=X&ei=1G3MUfKUNMyY1AX4m4Bw&ved=0CD8Q6AEwAg#v=onepage&q=masters%20and%20johnson%20masturbation&f=false. Accesat la 27 iunie 2013. „Fifty years ago, a child might have been told that masturbation would cause insanity, acne, sterility, or other such nonsense. "Self-abuse," as it was then called, has enjoyed a long and unfortunate history of religious and medical disapproval. The modern view is that masturbation is a normal sexual behavior (Bockting & Coleman, 2003). Enlightened parents are well aware of this fact.” 
  25. ^ Sigel, Lisa Z. (Summer 2004). „Masturbation: The History of the Great Terror by Jean Stengers; Ann Van Neck; Kathryn Hoffmann”. Journal of Social History (Oxford: Oxford University Press) 37 (4): 1065-1066. ISSN 0022-4529. http://www.jstor.org/stable/3790078. Accesat la 31 august 2013. „Stengers and Van Neck follow the illness to its fairly abrupt demise; they liken the shift to finally seeing the emperor without clothes as doctors began to doubt masturbation as a cause of illness at the turn of the twentieth century. Once doubt set in, scientists began to accumulate statistics about the practice, finding that a large minority and then a large majority of people masturbated. The implications were clear: if most people masturbated and did not experience insanity, debility, and early death, then masturbation could not be held accountable to the etiology that had been assigned it. Masturbation quickly lost its hold over the medical community, and parents followed in making masturbation an ordinary part of first childhood and then human sexuality.”. 
  26. ^ Wood, Kate (1 martie 2005). „Masturbation as a Means of Achieving Sexual Health by Walter Bockting; Eli Coleman”. Culture, Health & Sexuality (London: Taylor and Francis, Ltd.) 7 (2): 182-184. ISSN 1369-1058. http://www.jstor.org/stable/4005453. Accesat la 31 august 2013. „In the collection's introductory chapter, Eli Coleman describes how Kinsey's research half a century ago was the first in a series of studies to challenge widely prevalent cultural myths relating to the 'harmful' effects of masturbation, revealing the practice to be both common and non-pathological. Subsequent research, outlined by Coleman in this chapter, has shown masturbation to be linked to healthy sexual development, sexual well-being in relationships, self-esteem and bodily integrity (an important sexual right). As such, the promotion and de-stigmatization of the practice continue to be important strategies within sexology for the achievement of healthy sexual development and well-being.

    The collection concludes with two surveys among US college students. The first of these was based on limited quantitative questions relating to masturbation. The findings suggest that masturbation is not a substitute for sexual intercourse, as has often been posited, but is associated with increased sexual interest and greater number of partners. The second of these surveys asks whether masturbation could be useful in treating low sexual desire, by examining the relationship between masturbation, libido and sexual fantasy.”.
     
  27. ^ Szasz, Thomas S. (1974) [1973]. „Sex”. The Second Sin. London: Routledge & Kegan Paul Ltd. p. 10. ISBN 0-7100-7757-2. http://books.google.nl/books?id=1us9AAAAIAAJ&pg=PA10&lpg=PA10&dq=%22Masturbation:+the+primary+sexual+activity+of+mankind.+In+the+nineteenth+century+it+was+a+disease;+in+the+twentieth,+it%27s+a+cure.%22+%22second+sin%22&source=bl&ots=lSH-mPbfvU&sig=Yki_FWLBB6N_DKxa_CpV-_Ll_5c&hl=nl&ei=XqkLTrWuKsGBOsTfoZIB&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=6&ved=0CEIQ6AEwBQ#v=onepage&q&f=false. Accesat la 30 iunie 2011. „Masturbation: the primary sexual activity of mankind. In the nineteenth century it was a disease; in the twentieth, it's a cure.” 
  28. ^ Healthline.com http://www.healthline.com/galecontent/masturbation-1
  29. ^ Masturbation key to healthy, functional sexual relationships”. The Badger Herald, Daily campus newspaper. Madison, Wisconsin, USA: Badger Herald, Inc.. 19 aprilie 2007. http://badgerherald.com/oped/2007/04/19/masturbation_key_to_.php. Accesat la iulie 2007. 
  30. ^ Giles, G.G.; G. Severi, D.R. English, M.R.E. McCredie, R. Borland, P. Boyle and J.L. Hopper (2003). Sexual factors and prostate cancer. BJU International. doi:10.1046/j.1464-410X.2003.04319.x. http://www3.interscience.wiley.com/journal/118853726/abstract?CRETRY=1&SRETRY=0. Accesat la 9 ianuarie 2009. 
  31. ^ Dimitropoulou, Polyxeni (11 noiembrie 2008). „Sexual activity and prostate cancer risk in men diagnosed at a younger age”. BJU International 103 (2): 178–185. doi:10.1111/j.1464-410X.2008.08030.x. OCLC 10.1111/j.1464-410X.2008.08030.x. PMID 19016689. 
  32. ^ Masturbation could bring hay fever relief for men”. aprilie 2008. http://www.newscientist.com/article/dn16872-masturbation-could-bring-hay-fever-relief-for-men.html?DCMP=OTC-rss&nsref=online-news. Accesat la 1 august 2009. 
  33. ^ Treptow, C. (14 iulie 2009). „U.K. Government Encourages Teen Masturbation?”. ABC News. http://abcnews.go.com/Health/MindMoodNews/story?id=8072314&page=1. 
  34. ^ Graber, Benjamin (iunie 1991). „Cardiovascular changes associated with sexual arousal and orgasm in men”. Sexual Abuse: A Journal of Research and Treatment (Springer Netherlands) 4 (2): 151–165. doi:10.1007/BF00851611. 1079-0632 (Print) 1573-286X (Online). http://www.springerlink.com/content/m28k5475630n5872/. Accesat la 28 decembrie 2004. 
  35. ^ Spanish 'self love' lessons row BBC News, 13 noiembrie 2009.
  36. ^ http://www.whiteestate.org/issues/faq-unus.html
  37. ^ "'A rotter, a snake oil salesman, a chancer' - how scientist's obituary sparked a storm. A vitriolic attack in the British Medical Journal has devastated eminent academic David Horrobin's family, reports Robin McKie" Robin McKie, The Oberver, in The Guardian, 25 mai 2003.
  38. ^ "Primrose Oil and Eczema: How Research Was Promoted and Suppressed" Stephen Barrett, Quackwatch, 31 ianuarie 2004.
  39. ^ a b Numbers, Ronald L. (2008) [1976]. „Short Skirts and Sex”. Prophetess of health: a study of Ellen G. White (ed. 3rd). Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing Co. pp. 207–218. ISBN 978-0-8028-0395-5. http://books.google.nl/books?id=TNRP8NLNyvEC&pg=PA208&dq=prophetess+of+health+masturbation+appeal+to+mothers&hl=nl&ei=Oe8MTpPmJciSOuqrgLIL&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCsQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false. Accesat la 30 iunie 2011. „Ellen White followed another well-marked trail when she ventured into the potentially hazardous field of sex. From the appearance of Sylvester Graham's Lecture to Young Men on Chastity in 1834 this subject had played an integral and highly visible role in health-reform literature. Alcott, Coles, Trail, and Jackson, among others, had all spoken out on the dangers of what they regarded as excessive or abnormal sexual activities, particularly masturbation, which was thought to cause a frightening array of pathological conditions ranging from dyspepsia and consumption to insanity and loss of spirituality. By carefully couching their appeal in humanitarian terms, they had largely avoided offending the sensibilities of a prudish public. Theirs was a genuinely moral crusade against what Jackson called "the great, crying sin of our time." 
  40. ^ Numbers (2008:213-214)
  41. ^ Numbers (2008:211)
  42. ^ The Staff of the Ellen G. White Estate A Critique of the Book Prophetess of Health, 2008. Asupra criticii ideilor doamnei White asupra masturbării vezi p. 72 a publicației.
  43. ^ Kwee, Alex W. (2008). „Theologically-Informed Education about Masturbation: A Male Sexual Health Perspective” (în engleză). Journal of Psychology and Theology (La Mirada, CA, USA: Rosemead School of Psychology. Biola University) 36 (4): 258–269. ISSN 0091-6471. http://www.alexkwee.com/uploads/kwee_hoover08.pdf. Accesat la 12 noiembrie 2011. „The Bible presents no clear theological ethic on masturbation, leaving many young unmarried Christians with confusion and guilt around their sexuality.”. 
  44. ^ Coogan, Michael (octombrie 2010) (în engleză). God and Sex. What the Bible Really Says (ed. 1st). New York, Boston: Twelve. Hachette Book Group. p. 110. ISBN 978-0-446-54525-9. http://books.google.com/?id=2_gPKQEACAAJ&dq=god+and+sex. Accesat la 5 mai 2011. „Although Onan gives his name to "onanism," usually a synonym for masturbation, Onan was not masturbating but practicing coitus interruptus.” 
  45. ^ Confirmat de The Web Bible Encyclopedia pe en http://www.christiananswers.net/dictionary/onan.html citat: „Some have mistakenly assumed that Onan's sin was masturbation. However, it seems clear that this is not the case. Onan was prematurely withdrawing from sexual intercourse with his new wife, Tamar. This is a form of birth control still practiced today (coitus interruptus).”
  46. ^ en http://www.catholic.com/tracts/birth-control (lecționar catolic oficial declarat fără greșeală de un cenzor de cărți și aprobat de un episcop.) Citat: „The Bible mentions at least one form of contraception specifically and condemns it. Coitus interruptus, was used by Onan to avoid fulfilling his duty according to the ancient Jewish law of fathering children for one’s dead brother.”
  47. ^ Ellens, J. Harold (2006). „6. Making Babies: Purposes of Sex” (în engleză). Sex in the Bible: a new consideration. Westport, Conn.: Praeger Publishers. p. 48. ISBN 0-275-98767-1. OCLC 65429579. http://books.google.nl/books?id=IXVGBv2eEroC&pg=PA48&lpg=PA48&dq=onan+coitus+interruptus&source=bl&ots=PB27B5N7Kv&sig=76u8S4xgVzLm7wamQu6-D_x3ZP4&hl=nl&ei=frvfTtf_B8OE-wa_yv2wBQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=7&ved=0CGUQ6AEwBg#v=onepage&q=onan%20coitus%20interruptus&f=false. Accesat la 24 ianuarie 2012. „He practiced coitus interruptus whenever he made love to Tamar.” 
  48. ^ Părintele Bisericii Epifanie de Salamina este de acord, conform cu Riddle, John M. (1992). „1. Population and Sex” (în engleză). Contraception and abortion from the ancient world to the Renaissance. Cambridge, Mass.: Harvard University Press. p. 4. ISBN 0-674-16875-5. OCLC 24428750. http://books.google.nl/books?id=1vS85LtlsnIC&pg=PA4&lpg=PA4&dq=onan+coitus+interruptus&source=bl&ots=fxOCLmgnup&sig=SmGFjLC-NeEzF7XmjYLcbYsxz2w&hl=nl&ei=or3fTpijOoGDOsu-gO0C&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=6&ved=0CG8Q6AEwBTgK#v=onepage&q=onan%20coitus%20interruptus&f=false. Accesat la 24 ianuarie 2012. „Epiphanius (fourth century) construed the sin of Onan as coitus interruptus.14 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ellen White
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Ellen G. White
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ellen White.

Official Ellen G. White Estate[modificare | modificare sursă]

Apologiste[modificare | modificare sursă]

Critici[modificare | modificare sursă]

Altele[modificare | modificare sursă]