Sari la conținut

Execuție imperială: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Pagina nouă
 
Fără descriere a modificării
 
Linia 1: Linia 1:
'''Execuția imperială''' ([[Limba germană|germană]]: ''Reichsexekution'') în [[Sfântul Imperiu Roman]] era un mijloc de a impune deciziile [[Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman|Dietei Imperiale]] sau ale împăratului prin forță militară. Prevederile legale în vigoare permiteau împăratului să suspende exercitarea drepturilor unui stat din imperiu și să inițieze intervenția militară împotriva acestui stat. Deoarece împăratul nu putea pune în practică el însuși o execuție imperială, putea ordona unuia sau mai multor [[Principe imperial|principi imperiali]] să facă acest lucru. Măsuri similare au fost aplicate în [[Confederația Germană]] în secolul al XIX-lea și în [[Republica de la Weimar|Republica Weimar]] în secolul al XX-lea.
'''Execuția imperială''' (în {{de|Reichsexekution}}) în [[Sfântul Imperiu Roman]] era un mijloc de a impune deciziile [[Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman|Dietei Imperiale]] sau ale împăratului prin forță militară. Prevederile legale în vigoare permiteau împăratului să suspende exercitarea drepturilor unui stat din imperiu și să inițieze intervenția militară împotriva acestui stat. Deoarece împăratul nu putea pune în practică el însuși o execuție imperială, putea ordona unuia sau mai multor [[Principe imperial|principi imperiali]] să facă acest lucru. Măsuri similare au fost aplicate în [[Confederația Germană]] în secolul al XIX-lea și în [[Republica de la Weimar|Republica Weimar]] în secolul al XX-lea.


== În Sfântul Imperiu Roman ==
== În Sfântul Imperiu Roman ==
[[Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman|Dieta Imperială]], reunind reprezentanții statelor din imperiu în [[Dieta de la Worms|ședința de la Worms din 1495]], a promulgat la cererea împăratului [[Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman|Maximilian I]], legea Păcii eterne (''[[Ewiger Landfriede]]'') care-l autoriza pe împărat să acționeze împotriva oricui ar tulbura pacea imperiului. Această prevedere este specificată și în ordonanțele imperiale din 1512 și 1555.
[[Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman|Dieta Imperială]], reunind reprezentanții statelor din imperiu în [[Dieta de la Worms|ședința de la Worms din 1495]], a promulgat la cererea împăratului [[Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman|Maximilian I]], legea Păcii eterne (''[[Ewiger Landfriede]]'') care-l autoriza pe împărat să acționeze împotriva oricui ar tulbura pacea imperiului. Această prevedere este specificată și în ordonanțele imperiale din 1512 și 1555.


După o hotărâre pronunțată de unul dintre cele două organe judiciare supreme ale imperiului (''[[Reichskammergericht]]'' sau [[Consiliu Aulic|Consiliul Aulic]]), împăratul putea cere unuia sau mai multor state aparținând aceluiași [[district imperial]] să acționeze împotriva statului pentru care fusese instituită execuția imperială. De asemenea, împăratul putea apela la districtele vecine pentru a iniția un „război de execuție” (''Reichsexekutionsskrieg'') prin convocarea [[Armata Sfântului Imperiu Roman|Armatei Sfântului Imperiu Roman]]. Execuția imperială putea fi folosită și pentru a impune o [[interdicție imperială]].<ref>''Brockhaus Enzyklopädie'', vol. 18 , Mannheim 1992, [[Special:Referințe în cărți/ 3-7653-1100-4|ISBN: 3-7653-1119-9]], p. 219.</ref>
După o hotărâre pronunțată de unul dintre cele două organe judiciare supreme ale imperiului (''[[Reichskammergericht]]'' sau [[Consiliu Aulic|Consiliul Aulic]]), împăratul putea cere unuia sau mai multor state aparținând aceluiași [[district imperial]] să acționeze împotriva statului pentru care fusese instituită execuția imperială. De asemenea, împăratul putea apela la districtele vecine pentru a iniția un „război de execuție” (''Reichsexekutionsskrieg'') prin convocarea [[Armata Sfântului Imperiu Roman|Armatei Sfântului Imperiu Roman]]. Execuția imperială putea fi folosită și pentru a impune o [[interdicție imperială]].<ref>''Brockhaus Enzyklopädie'', vol. 18, Mannheim, 1992, {{ISBN|3-7653-1119-9}}, p. 219.</ref>
[[Fișier:Dankaerts-Historis-9334.tif|miniatura|Asediul orașului [[Donauwörth]] de către armata suedeză (1632)]]
[[Fișier:Dankaerts-Historis-9334.tif|miniatura|Asediul orașului [[Donauwörth]] de către armata suedeză (1632)]]
Cele mai semnificative ordine de execuție imperială emise în Sfântul Imperiu Roman au fost:
Cele mai semnificative ordine de execuție imperială emise în Sfântul Imperiu Roman au fost:
Linia 12: Linia 12:
* 1546 - împotriva [[Liga de la Schmalkalden|Ligii de la Schmalkalden]] ceea ce a generat [[Războiul Smalkaldic]] împotriva principilor protestanți;
* 1546 - împotriva [[Liga de la Schmalkalden|Ligii de la Schmalkalden]] ceea ce a generat [[Războiul Smalkaldic]] împotriva principilor protestanți;
* 1566 - împotriva lui [[Ioan Frederic al II-lea de Saxonia]];
* 1566 - împotriva lui [[Ioan Frederic al II-lea de Saxonia]];
* 1607 - împotriva [[Oraș imperial liber|orașului imperial liber]] [[Donauwörth|Donauworth]];<ref>Kurt M. Jung'': Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart'', Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, [[Special:Referințe în cărți/3-550-07975-3|ISBN: 3-550-07975-3]], p. 542.</ref>
* 1607 - împotriva [[Oraș imperial liber|orașului imperial liber]] [[Donauwörth|Donauworth]];<ref>Kurt M. Jung'': Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart'', Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, {{ISBN|3-550-07975-3}}, p. 542.</ref>
* 1620 - împotriva lui [[Frederic al V-lea, Elector Palatin|Frederic al V-lea al Palatinatului]] în timpul [[Războiul de Treizeci de Ani|Războiului de treizeci de ani]];<ref>Kurt M. Jung'': Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart'', Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, [[Special:Referințe în cărți/3-550-07975-3|ISBN: 3-550-07975-3]], p. 548.</ref>
* 1620 - împotriva lui [[Frederic al V-lea, Elector Palatin|Frederic al V-lea al Palatinatului]] în timpul [[Războiul de Treizeci de Ani|Războiului de treizeci de ani]];<ref>Kurt M. Jung'': Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart'', Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, {{ISBN|3-550-07975-3}}, p. 548.</ref>
* 1675 - împotriva Ducatului de Bremen și Verden aparținând regelui [[Suedia|Suediei]];
* 1675 - împotriva Ducatului de Bremen și Verden aparținând regelui [[Suedia|Suediei]];
* 1708 - împotriva orașului imperial liber [[Hamburg]];
* 1708 - împotriva orașului imperial liber [[Hamburg]];
Linia 27: Linia 27:
* 1834 - împotriva orașului imperial liber Frankfurt în timpul încercării revoluționare ''[[Frankfurter Wachensturm]]'' (Atacul Gărzii din Frankfurt);
* 1834 - împotriva orașului imperial liber Frankfurt în timpul încercării revoluționare ''[[Frankfurter Wachensturm]]'' (Atacul Gărzii din Frankfurt);
* 1863 - împotriva [[Danemarca|Regatului Danemarcei]] care refuza să recunoască drepturile ducatelor germane [[Schleswig-Holstein|Schleswig și Holstein]] generând [[Al Doilea Război Germano-Danez|Războiul Ducatelor]];
* 1863 - împotriva [[Danemarca|Regatului Danemarcei]] care refuza să recunoască drepturile ducatelor germane [[Schleswig-Holstein|Schleswig și Holstein]] generând [[Al Doilea Război Germano-Danez|Războiul Ducatelor]];
* 1866 - împotriva [[Regatul Prusiei|Prusiei]] care se opunea administrării ducatelor de către [[Imperiul Austriac]]; adunarea confederală a votat execuția federală (''Bundesexecution'') pe 14 iunie 1866 generând [[Războiul austro-prusac]] și dizolvarea Confederației proclamată la 24 august;<ref>Tim Ostermann, ''Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871'', Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, ISBN 9783631597408, pp. 8-9.</ref> mai multe state germane aliate cu Prusia au refuzat ordinul execuției federale și au format împreună cu aceasta [[Confederația Germană de Nord]].<ref>Tim Ostermann, ''Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871'', Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, ISBN 9783631597408, p. 14.</ref>
* 1866 - împotriva [[Regatul Prusiei|Prusiei]] care se opunea administrării ducatelor de către [[Imperiul Austriac]]; adunarea confederală a votat execuția federală (''Bundesexecution'') pe 14 iunie 1866 generând [[Războiul austro-prusac]] și dizolvarea Confederației proclamată la 24 august;<ref>Tim Ostermann, ''Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871'', Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, {{ISBN|9783631597408}}, pp. 8-9.</ref> mai multe state germane aliate cu Prusia au refuzat ordinul execuției federale și au format împreună cu aceasta [[Confederația Germană de Nord]].<ref>Tim Ostermann, ''Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871'', Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, {{ISBN|9783631597408}}, p. 14.</ref>


În timpul [[Revoluția de la 1848 în Germania|revoluțiilor germane din 1848–1849]] nu au fost luate măsuri de execuție confederală. Delegații [[Național-liberalism|naționaliști liberali]] ai [[Parlamentul de la Frankfurt|Parlamentului de la Frankfurt]] (mai 1848 – mai 1849) au promulgat o constituție care a restabilit dreptul la execuție imperială care a intrat în vigoare doar ocazional.<ref name=":0">Tim Ostermann, ''Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871'', Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, ISBN 9783631597408 , p. 7.</ref>
În timpul [[Revoluția de la 1848 în Germania|revoluțiilor germane din 1848–1849]] nu au fost luate măsuri de execuție confederală. Delegații [[Național-liberalism|naționaliști liberali]] ai [[Parlamentul de la Frankfurt|Parlamentului de la Frankfurt]] (mai 1848 – mai 1849) au promulgat o constituție care a restabilit dreptul la execuție imperială care a intrat în vigoare doar ocazional.<ref name=":0">Tim Ostermann, ''Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871'', Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, {{ISBN|9783631597408}}, p. 7.</ref>


Prevederile similare din constituțiile [[Confederația Germană de Nord|Confederației Germane de Nord]] (''Bundesexekution'') și ale [[Imperiul German|Imperiului German]] (''Reichsexekution'') nu au fost niciodată aplicate.<ref name=":0" />
Prevederile similare din constituțiile [[Confederația Germană de Nord|Confederației Germane de Nord]] (''Bundesexekution'') și ale [[Imperiul German|Imperiului German]] (''Reichsexekution'') nu au fost niciodată aplicate.<ref name=":0" />


== În Republica Weimar ==
== În Republica Weimar ==
În timpul [[Republica de la Weimar|Republicii de la Weimar]] (1918–1933), articolul 48 din [[Constituția de la Weimar]] prevedea dreptul la execuție imperială de care s-a făcut uz în mod repetat:<ref>Christian Baechler: ''L'Allemagne de Weimar: 1919-1933'' [[International Standard Book Number|ISBN]]&nbsp;[[Special:Referințe în cărți/978-2-213-63927-7|978-2-213-63927-7]].</ref>
În timpul [[Republica de la Weimar|Republicii de la Weimar]] (1918–1933), articolul 48 din [[Constituția de la Weimar]] prevedea dreptul la execuție imperială de care s-a făcut uz în mod repetat:<ref>Christian Baechler: ''L'Allemagne de Weimar: 1919-1933'', {{ISBN|978-2-213-63927-7}}.</ref>


* 1920 - împotriva [[Landul Turingia|Turingiei]] și [[Saxa-Coburg și Gotha|Saxa-Coburg-Gotha;]]
* 1920 - împotriva [[Landul Turingia|Turingiei]] și [[Saxa-Coburg și Gotha|Saxa-Coburg-Gotha;]]
Linia 40: Linia 40:
* 1932 - împotriva [[Statul Liber Prusia|Statului Liber Prusia]] în timpul loviturii de stat.
* 1932 - împotriva [[Statul Liber Prusia|Statului Liber Prusia]] în timpul loviturii de stat.


Autonomia statală a fost efectiv abolită în [[Germania Nazistă|Germania nazistă]] în 1934 în timpul procesului de eliminare a oricăre posibile opoziții numit ''Gleichschaltung'' care avea scopul de a elimina .
Autonomia statală a fost efectiv abolită în [[Germania Nazistă|Germania nazistă]] în 1934 în timpul procesului de eliminare a oricăre posibile opoziții numit ''Gleichschaltung'' care avea scopul de a elimina.


== Note ==
== Note ==
Linia 46: Linia 46:
== Bibliografie ==
== Bibliografie ==


* Tim Ostermann, ''Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871'', Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, ISBN 978-3-631-59740-8.
* Tim Ostermann, ''Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871'', Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, {{ISBN|978-3-631-59740-8}}.
* Carsten Voigt/Michael Rudloff: ''Die Reichsexekution gegen Sachsen 1923 und die Grenzen des Föderalismus'', în: Michael Richter, Thomas Schaarschmidt, Mike Schmeitzner (ed.): ''Länder, Gaue und Bezirke. Mitteldeutschland im 20. Jahrhundert'', Editura Mitteldeutscher, Halle, 2007, {{ISBN|978-3-89812-530-7}}, pp. 53–72.

* Raimund J. Weber: ''Reichspolitik und reichsgerichtliche Exekution. Vom Markgrafenkrieg (1552–1554) bis zum Lütticher Fall (1789/1790)'', (''Schriftenreihe der Gesellschaft zur Reichskammergerichtsforschung'', broșura 25), Gesellschaft für Reichskammergerichtsforschung, Wetzlar, 2000, {{ISBN|3-935279-27-2}}.
* Carsten Voigt/Michael Rudloff: ''Die Reichsexekution gegen Sachsen 1923 und die Grenzen des Föderalismus'', în: Michael Richter, Thomas Schaarschmidt, Mike Schmeitzner (ed.): ''Länder, Gaue und Bezirke. Mitteldeutschland im 20. Jahrhundert'', Editura Mitteldeutscher, Halle 2007, ISBN 978-3-89812-530-7, pp. 53–72.
* Heinrich Weiler: ''Die Reichsexekution gegen den Freistaat Sachsen unter Reichskanzler Dr. Stresemann im Oktober 1923. Historisch-politischer Hintergrund, Verlauf und staatsrechtliche Beurteilung.'', introducere de prof. dr. Kurt Sontheimer, Editura Rita G. Fischer, Frankfurt am Main, 1987, {{ISBN|3-88323-717-5}}.
* Raimund J. Weber: ''Reichspolitik und reichsgerichtliche Exekution. Vom Markgrafenkrieg (1552–1554) bis zum Lütticher Fall (1789/1790),'' (''Schriftenreihe der Gesellschaft zur Reichskammergerichtsforschung'', broșura 25), Gesellschaft für Reichskammergerichtsforschung, Wetzlar 2000, ISBN 3-935279-27-2.
* Kurt M. Jung'': Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart'', Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, {{ISBN|3-550-07975-3}}.
* Heinrich Weiler: ''Die Reichsexekution gegen den Freistaat Sachsen unter Reichskanzler Dr. Stresemann im Oktober 1923. Historisch-politischer Hintergrund, Verlauf und staatsrechtliche Beurteilung.'' , introducere de prof. dr. Kurt Sontheimer, Editura Rita G. Fischer, Frankfurt am Main 1987, ISBN 3-88323-717-5.

* Kurt M. Jung'': Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart'', Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, [[Special:Referințe în cărți/3-550-07975-3|ISBN: 3-550-07975-3]].


{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Sfântul Imperiu Roman]]
[[Categorie:Sfântul Imperiu Roman]]
[[Categorie:Republica de la Weimar]]
[[Categorie:Republica de la Weimar]]

Versiunea curentă din 6 decembrie 2023 14:47

Execuția imperială (în germană Reichsexekution) în Sfântul Imperiu Roman era un mijloc de a impune deciziile Dietei Imperiale sau ale împăratului prin forță militară. Prevederile legale în vigoare permiteau împăratului să suspende exercitarea drepturilor unui stat din imperiu și să inițieze intervenția militară împotriva acestui stat. Deoarece împăratul nu putea pune în practică el însuși o execuție imperială, putea ordona unuia sau mai multor principi imperiali să facă acest lucru. Măsuri similare au fost aplicate în Confederația Germană în secolul al XIX-lea și în Republica Weimar în secolul al XX-lea.

În Sfântul Imperiu Roman[modificare | modificare sursă]

Dieta Imperială, reunind reprezentanții statelor din imperiu în ședința de la Worms din 1495, a promulgat la cererea împăratului Maximilian I, legea Păcii eterne (Ewiger Landfriede) care-l autoriza pe împărat să acționeze împotriva oricui ar tulbura pacea imperiului. Această prevedere este specificată și în ordonanțele imperiale din 1512 și 1555.

După o hotărâre pronunțată de unul dintre cele două organe judiciare supreme ale imperiului (Reichskammergericht sau Consiliul Aulic), împăratul putea cere unuia sau mai multor state aparținând aceluiași district imperial să acționeze împotriva statului pentru care fusese instituită execuția imperială. De asemenea, împăratul putea apela la districtele vecine pentru a iniția un „război de execuție” (Reichsexekutionsskrieg) prin convocarea Armatei Sfântului Imperiu Roman. Execuția imperială putea fi folosită și pentru a impune o interdicție imperială.[1]

Asediul orașului Donauwörth de către armata suedeză (1632)

Cele mai semnificative ordine de execuție imperială emise în Sfântul Imperiu Roman au fost:

În Confederația Germană[modificare | modificare sursă]

Cancelarul prusac Bismarck impunând legea prusacă statelor germane anexate (caricatură germană, Kladderadatsch, 1867)

Confederația Germană, înființată prin Tratatul de la Viena din 1815 și actul său adițional din 1820, prevedea la articolul 26 posibilitatea aplicării execuției confederale împotriva unui stat membru. Această prevedere s-a aplicat de mai multe ori :

În timpul revoluțiilor germane din 1848–1849 nu au fost luate măsuri de execuție confederală. Delegații naționaliști liberali ai Parlamentului de la Frankfurt (mai 1848 – mai 1849) au promulgat o constituție care a restabilit dreptul la execuție imperială care a intrat în vigoare doar ocazional.[6]

Prevederile similare din constituțiile Confederației Germane de Nord (Bundesexekution) și ale Imperiului German (Reichsexekution) nu au fost niciodată aplicate.[6]

În Republica Weimar[modificare | modificare sursă]

În timpul Republicii de la Weimar (1918–1933), articolul 48 din Constituția de la Weimar prevedea dreptul la execuție imperială de care s-a făcut uz în mod repetat:[7]

Autonomia statală a fost efectiv abolită în Germania nazistă în 1934 în timpul procesului de eliminare a oricăre posibile opoziții numit Gleichschaltung care avea scopul de a elimina.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Brockhaus Enzyklopädie, vol. 18, Mannheim, 1992, ISBN: 3-7653-1119-9, p. 219.
  2. ^ Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN: 3-550-07975-3, p. 542.
  3. ^ Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN: 3-550-07975-3, p. 548.
  4. ^ Tim Ostermann, Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871, Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, ISBN: 9783631597408, pp. 8-9.
  5. ^ Tim Ostermann, Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871, Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, ISBN: 9783631597408, p. 14.
  6. ^ a b Tim Ostermann, Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871, Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, ISBN: 9783631597408, p. 7.
  7. ^ Christian Baechler: L'Allemagne de Weimar: 1919-1933, ISBN: 978-2-213-63927-7.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Tim Ostermann, Die verfassungsrechtliche Stellung des Deutschen Kaisers nach der Reichsverfassung von 1871, Editura Peter Lang, Frankfurt am Main, 2009, ISBN: 978-3-631-59740-8.
  • Carsten Voigt/Michael Rudloff: Die Reichsexekution gegen Sachsen 1923 und die Grenzen des Föderalismus, în: Michael Richter, Thomas Schaarschmidt, Mike Schmeitzner (ed.): Länder, Gaue und Bezirke. Mitteldeutschland im 20. Jahrhundert, Editura Mitteldeutscher, Halle, 2007, ISBN: 978-3-89812-530-7, pp. 53–72.
  • Raimund J. Weber: Reichspolitik und reichsgerichtliche Exekution. Vom Markgrafenkrieg (1552–1554) bis zum Lütticher Fall (1789/1790), (Schriftenreihe der Gesellschaft zur Reichskammergerichtsforschung, broșura 25), Gesellschaft für Reichskammergerichtsforschung, Wetzlar, 2000, ISBN: 3-935279-27-2.
  • Heinrich Weiler: Die Reichsexekution gegen den Freistaat Sachsen unter Reichskanzler Dr. Stresemann im Oktober 1923. Historisch-politischer Hintergrund, Verlauf und staatsrechtliche Beurteilung., introducere de prof. dr. Kurt Sontheimer, Editura Rita G. Fischer, Frankfurt am Main, 1987, ISBN: 3-88323-717-5.
  • Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN: 3-550-07975-3.