Antibiotic: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 2 aprilie 2020 20:34

Pentru o companie farmaceutică, vedeți Antibiotice Iași.

Denumiri
Antibiotic
Staphylococcus aureus - Plăcuță de testare a susceptibilității la antibiotice realizată prin antibiogramă

Alte denumiri sau sinonime	Antibacteriene antimicrobiene
Identificare
Cod ATC	J01
Date clinice
Utilizare	infecții infestații
Date farmacocinetice
Țintă biologică	celula bacterii
Modifică date / text

Antibioticele (greacă ἀντί- contra, βίος- viață) sunt o grupă de medicamente antimicrobiene care sunt utilizate pentru activitatea lor împotriva bacteriilor, fiind astfel cea mai importantă clasă de substanțe medicamentoase utilizate în tratamentul și profilaxia infecțiilor bacteriene.^[1]^[2] Activitatea poate fi bactericidă, de distrugere a bacteriilor, sau bacteriostatică, de inhibiție a dezvoltării acestora. Un număr limitat de antibiotice posedă, de asemenea, și o activitate antiprotozoarică (cum este, de exemplu, metronidazolul).^[3]^[4] Antibioticele nu sunt active asupra virusurilor, iar clasa de medicamente utilizată pentru distrugerea acestora sunt antiviralele.

Uneori, termenul face referire strict la compușii antimicrobieni produși naturali sau care sunt derivați de semisinteză ai acestora, iar pentru compușii obținuți prin sinteză chimică totală se utilizează termenul de chimioterapic antibacterian (precum sunt sulfamidele și antisepticele). Totuși, ambele tipuri de compuși distrug sau previn creșterea microorganismelor, fiind deci chimioterapice antimicrobiene. În aceeași ordine de idei, antibacterienele pot fi medicamente, săpunuri sau produse de curățare, însă antibiotice reprezintă doar clase de medicamente care sunt utilizate terapeutic la om sau la animale.^[5]

Istoric

În ciuda faptului că agenții antibiotici cu spectre largi, care sunt utilizați în mod curent în tratamentul infecțiilor grave, precum tuberculoza și lepra, au fost identificați abia în secolul al XX-lea, unele dintre primele încercări de contracarare ale infecțiilor bacteriene a avut loc acum mai bine de 2500 de ani în China.^[6] Se știa în acele vremuri că prin presarea pe o plagă a unei bucăți de pâine mucegăite, sau prin utilizarea de lapte fermentat sau miere poate duce la evitarea instalării unor infecți.^[7]^[8]

Multe culturi antice, incluzând Egiptul Antic și Grecia Antică, utilizau mucegaiurile și unele surse vegetale pentru tratarea infecțiilor, datorită proprietăților lor antibiotice. Acest fenomen de inhibare a creșterii unor microorganisme prin asocierea de antagoniști a primit denumirea de antibioză.^[9] Prima descriere referitoare la acest principiu a fost realizată în anul 1877, când Louis Pasteur și Robert Koch au observat faptul că un bacil din aer producea inhibarea creșterii bacteriei Bacillus anthracis (bacilul cărbunos).^[10]

Prima substanță antibacteriană care poate fi considerat ca antibiotic cu spectru restrâns a fost descoperită de către medicul german Paul Ehrlich (1854-1915) în anul 1910 și a primit denumirea de salvarsan sau arsfenamină. Acest derivat sulfonamidic a devenit imediat foarte frecvent utilizat în tratamentul sifilisul, o boală care era foarte răspândită la acea vreme, și a tripanosomiazei.^[11]^[12]

Urmat în anul 1928 de descoperirea epocală a penicilinei de către Alexander Fleming, care observă că secreția mucegaiului verde „Penicillium notatum” (Penicillium chrysogenum) distruge colonia de bacterii din laborator. O altă descoperire demnă de amintit este descoperirea în anul 1935 a sulfonamidei de Gerhard Domagk, care nu este un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmează descoperirea unei serii de antibiotice ca Streptomicina, Chloramfenicol, Aureomicina, Tetraciclina etc.

Caracteristici

Antibioticele sunt molecule relativ simple produse de mucegaiuri sau bacterii care au capacitatea de a ucide sau de a frâna dezvoltarea deja în doze relativ mici a altor specii concurente. Ulterior au fost produse în medicină și antibiotice sintetice. Grupa de chimioterapice ca sulfonamida au acțiune mai ales bacteriostatică care se manifestă prin frânarea înmulțirii bacteriilor. Antibioticele pot acționa:

bacteriostatic - de frânare a înmulțirii bacteriilor
bactericid - de eliminare a bacteriilor
bacteriolitic - de lizare a membranei bacteriene ce determină de fapt moartea lor.

Utilizare medicală

Antibioticele sunt utilizate în profilaxia și tratamentul infecțiilor bacteriene,^[13] și mai rar a infecțiilor date de protozoare.

Administrare

Sunt utilizate mai multe căi de administrare în tratamentul cu antibiotice. De obicei, se recurge la administrarea orală (per os). În cazuri severe, în particular în cazul infecțiilor sistemice, se recurge la administrarea prin injecție intravenoasă.^[1]^[14] Când se are în vedere o infecție localizată, antibioticele pot fi administrate topic, sub formă de picături oftalmice (în conjunctivită) sau picături auriculare (în otită), dar și pentru tratamentul unor infecții cutanate.^[15]

Clase

Antibioticele sunt adesea clasificate pe baza mecanismului lor de acțiune, a structurii lor chimice sau a spectrului de activitate. Majoritatea acționează asupra funcțiilor bacteriene sau asupra proceselor de creștere. Cele care acționează asupra peretelui celular bacterian (antibiotice beta-lactamice: peniciline, cefalosporine, monobactame și carbapeneme; antibiotice glicopeptidice: vancomicină, teicoplanină) sau a membranei celulare (polimixine), sau care interferă cu enzimele bacteriene esențiale (rifamicine, lipiarmicine, chinolone și sulfamide) prezintă o activitate bactericidă. Inhibitorii sintezei proteice (macrolidele, lincosamidele și tetraciclinele) sunt de obicei bacteriostatice (cu excepția aminoglicozidelor, care sunt bactericide).^[16]

Referințe

^ ^a ^b „Antibiotics”. NHS. 5 iunie 2014. Accesat în 17 ianuarie 2015.
^ „Factsheet for experts”. European Centre for Disease Prevention and Control. Accesat în 21 decembrie 2014.
^ „Metronidazole”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în 31 iulie 2015.
^ Chemical Analysis of Antibiotic Residues in Food (PDF). John Wiley & Sons, Inc. 2012. pp. 1–60. ISBN 9781449614591.
^ „General Background: Antibiotic Agents”. Alliance for the Prudent Use of Antibiotics. Arhivat din original la 14 decembrie 2014. Accesat în 21 decembrie 2014.
^ Perry Romanowski. „How Products Are Made: Antibiotics”. Accesat în 3 aprilie 2020.
^ „Ancient Times - Pharmacology”. Antimicrobial Resistance Learning Site For Veterinary Students. Accesat în 2 aprilie 2020.
^ Buts JP. (1999) Mechanisms of Action of Biotherapeutic Agents. În: Elmer G.W., McFarland L.V., Surawicz C.M.: Biotherapeutic Agents and Infectious Diseases. Humana Press, Totowa, New Jersey. ISBN 978-1-4757-4652-5 doi:10.1007/978-1-59259-711-6_2
^ Encyclopædia Britannica Online. „Antibiosis” (în eng). Accesat în 3 aprilie 2020.
^ H. Landsberg (1949). „Prelude to the discovery of penicillin”. Isis. 40 (3): 225–227. doi:10.1086/349043.
^ Zaffiri L., Gardner J., Toledo-Pereyra LH. (2012). „History of Antibiotics. From Salvarsan to Cephalosporins”. Journal of Investigative Surgery. 25 (5): 67–77. doi:10.3109/08941939.2012.664099.
^ „The Pre-Antibacterial Era - Pharmacology”. Antimicrobial Resistance Learning Site For Veterinary Students. Accesat în 2 aprilie 2020.
^ Antibiotics Simplified. Jones & Bartlett Publishers. 2011. pp. 15–17. ISBN 9781449614591.
^ Leekha S, Terrell CL, Edson RS (februarie 2011). „General principles of antimicrobial therapy”. Mayo Clinic Proceedings. 86 (2): 156–67. doi:10.4065/mcp.2010.0639. PMC 3031442 . PMID 21282489.
^ Pangilinan R, Tice A, Tillotson G (octombrie 2009). „Topical antibiotic treatment for uncomplicated skin and skin structure infections: review of the literature”. Expert Review of Anti-Infective Therapy. 7 (8): 957–65. doi:10.1586/eri.09.74. PMID 19803705.
^ Finberg RW, Moellering RC, Tally FP, Craig WA, Pankey GA, Dellinger EP, West MA, Joshi M, Linden PK, Rolston KV, Rotschafer JC, Rybak MJ (noiembrie 2004). „The importance of bactericidal drugs: future directions in infectious disease”. Clinical Infectious Diseases. 39 (9): 1314–20. doi:10.1086/425009. PMID 15494908.

Vezi și

Legături externe

Alliance for the Prudent Use of Antibiotics
Top 10 antibiotice naturale, 4 martie 2013, Doctorul zilei
Antibioticele îți sabotează imunitatea, 28 ianuarie 2014, Claudia Georgevici, Adevărul - articol complet
Ce trebuie să știi despre antibiotice, 12 februarie 2014, Elena Diaconu, Adevărul - articol complet

[NHSB-1] „Antibiotics”. NHS. 5 iunie 2014. Accesat în 17 ianuarie 2015.

[2] „Factsheet for experts”. European Centre for Disease Prevention and Control. Accesat în 21 decembrie 2014.

[3] „Metronidazole”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în 31 iulie 2015.

[Antibioticandantiprotozal-4] Chemical Analysis of Antibiotic Residues in Food (PDF). John Wiley & Sons, Inc. 2012. pp. 1–60. ISBN 9781449614591.

[5] „General Background: Antibiotic Agents”. Alliance for the Prudent Use of Antibiotics. Arhivat din original la 14 decembrie 2014. Accesat în 21 decembrie 2014.

[6] Perry Romanowski. „How Products Are Made: Antibiotics”. Accesat în 3 aprilie 2020.

[Amrls1-7] „Ancient Times - Pharmacology”. Antimicrobial Resistance Learning Site For Veterinary Students. Accesat în 2 aprilie 2020.

[8] Buts JP. (1999) Mechanisms of Action of Biotherapeutic Agents. În: Elmer G.W., McFarland L.V., Surawicz C.M.: Biotherapeutic Agents and Infectious Diseases. Humana Press, Totowa, New Jersey. ISBN 978-1-4757-4652-5 doi:10.1007/978-1-59259-711-6_2

[9] Encyclopædia Britannica Online. „Antibiosis” (în eng). Accesat în 3 aprilie 2020.

[10] H. Landsberg (1949). „Prelude to the discovery of penicillin”. Isis. 40 (3): 225–227. doi:10.1086/349043.

[11] Zaffiri L., Gardner J., Toledo-Pereyra LH. (2012). „History of Antibiotics. From Salvarsan to Cephalosporins”. Journal of Investigative Surgery. 25 (5): 67–77. doi:10.3109/08941939.2012.664099.

[Amrls2-12] „The Pre-Antibacterial Era - Pharmacology”. Antimicrobial Resistance Learning Site For Veterinary Students. Accesat în 2 aprilie 2020.

[Antibiotic-13] Antibiotics Simplified. Jones & Bartlett Publishers. 2011. pp. 15–17. ISBN 9781449614591.

[:2-14] Leekha S, Terrell CL, Edson RS (februarie 2011). „General principles of antimicrobial therapy”. Mayo Clinic Proceedings. 86 (2): 156–67. doi:10.4065/mcp.2010.0639. PMC 3031442 . PMID 21282489.

[15] Pangilinan R, Tice A, Tillotson G (octombrie 2009). „Topical antibiotic treatment for uncomplicated skin and skin structure infections: review of the literature”. Expert Review of Anti-Infective Therapy. 7 (8): 957–65. doi:10.1586/eri.09.74. PMID 19803705.

[The_importance_of_bactericidal_drugs:_future_directions_in_infectious_disease-16] Finberg RW, Moellering RC, Tally FP, Craig WA, Pankey GA, Dellinger EP, West MA, Joshi M, Linden PK, Rolston KV, Rotschafer JC, Rybak MJ (noiembrie 2004). „The importance of bactericidal drugs: future directions in infectious disease”. Clinical Infectious Diseases. 39 (9): 1314–20. doi:10.1086/425009. PMID 15494908.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 == Istoric ==
+În ciuda faptului că agenții antibiotici cu spectre largi, care sunt utilizați în mod curent în tratamentul infecțiilor grave, precum [[tuberculoză|tuberculoza]] și [[lepra]], au fost identificați abia în [[secolul al XX-lea]], unele dintre primele încercări de contracarare ale infecțiilor bacteriene a avut loc acum mai bine de 2500 de ani în [[China]].<ref>{{cita web|author =Perry Romanowski |url = http://www.enotes.com/how-products-encyclopedia/antibiotic |title = How Products Are Made: Antibiotics |accessdate = 3 aprilie 2020}}</ref> Se știa în acele vremuri că prin presarea pe o [[plagă]] a unei bucăți de [[pâine]] [[mucegai|mucegăite]], sau prin utilizarea de  [[lapte]] fermentat sau [[miere]] poate duce la evitarea instalării unor infecți.<ref name="Amrls1">{{Cite web | url=https://amrls.cvm.msu.edu/pharmacology/historical-perspectives| title=Ancient Times - Pharmacology| publisher =Antimicrobial Resistance Learning Site For Veterinary Students| date= | accessdate=2 aprilie 2020}}</ref><ref>Buts JP. (1999) ''[https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-1-59259-711-6_2 Mechanisms of Action of Biotherapeutic Agents]''. În: Elmer G.W., McFarland L.V., Surawicz C.M.: ''Biotherapeutic Agents and Infectious Diseases''. Humana Press, Totowa, New Jersey. ISBN 978-1-4757-4652-5 {{DOI|10.1007/978-1-59259-711-6_2}}</ref>
-Prima substanță antibacteriană care poate fi considerat ca antibiotic cu spectru restrâns a fost [[salvarsan]]ul descoperit în anul 1910 de chimistul și medicul german [[Paul Ehrlich]] (1854-1915), medicament cu care s-a tratat [[sifilis]]ul, care era foarte răspândit. Urmat în anul 1928 de descoperirea epocală a [[penicilină|penicilinei]] de către [[Alexander Fleming]], care observă că secreția [[mucegai]]ului verde „Penicillium notatum” ([[Penicillium chrysogenum]]) distruge colonia de bacterii din laborator. O altă descoperire demnă de amintit este descoperirea în anul 1935 a [[sulfonamidă|sulfonamidei]] de [[Gerhard Domagk]], care nu este un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmează descoperirea unei serii de antibiotice ca [[Streptomicina]], [[Chloramfenicol]], [[Aureomicina]], [[Tetraciclina]] etc.
+Multe culturi antice, incluzând [[Egiptul Antic]] și  [[Grecia Antică]], utilizau mucegaiurile și unele surse vegetale pentru tratarea infecțiilor, datorită proprietăților lor antibiotice. Acest fenomen de inhibare a creșterii unor microorganisme prin asocierea de antagoniști a primit denumirea de ''[[antibioză]]''.<ref>{{cita web|autor =Encyclopædia Britannica Online |url = http://www.britannica.com/EBchecked/topic/27748/antibiosis|titlu= Antibiosis |accessdate = 3 aprilie 2020 | language = eng}}</ref> Prima descriere referitoare la acest principiu a fost realizată în anul [[1877]], când [[Louis Pasteur]] și [[Robert Koch]] au observat faptul că un [[bacil]] din aer producea inhibarea creșterii bacteriei ''[[Bacillus anthracis]]'' (bacilul cărbunos).<ref>{{Cite journal |author=H. Landsberg |title =Prelude to the discovery of penicillin |journal=Isis |volume=40 |issue=3 |pages=225-227. |year=1949|doi=10.1086/349043}}</ref>
+Prima substanță antibacteriană care poate fi considerat ca antibiotic cu spectru restrâns a fost descoperită de către medicul german [[Paul Ehrlich]] (1854-1915) în anul [[1910]] și a primit denumirea de [[salvarsan]] sau arsfenamină. Acest derivat [[sulfamidă|sulfonamidic]] a devenit imediat foarte frecvent utilizat în tratamentul [[sifilis]]ul, o boală care era foarte răspândită la acea vreme, și a tripanosomiazei.<ref>{{Cite journal |author=Zaffiri L., Gardner J., Toledo-Pereyra LH. |title =History of Antibiotics. From Salvarsan to Cephalosporins |journal=Journal of Investigative Surgery  |volume=25 |issue=5 |pages=67-77. |year= 2012 |doi=10.3109/08941939.2012.664099| url = https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.3109/08941939.2012.664099}}</ref><ref name="Amrls2">{{Cite web | url=https://amrls.cvm.msu.edu/pharmacology/historical-perspectives/the-pre-antibacterial-era | title=The Pre-Antibacterial Era - Pharmacology| publisher =Antimicrobial Resistance Learning Site For Veterinary Students| date= | accessdate=2 aprilie 2020}}</ref>
+Urmat în anul 1928 de descoperirea epocală a [[penicilină|penicilinei]] de către [[Alexander Fleming]], care observă că secreția [[mucegai]]ului verde „Penicillium notatum” ([[Penicillium chrysogenum]]) distruge colonia de bacterii din laborator. O altă descoperire demnă de amintit este descoperirea în anul 1935 a [[sulfonamidă|sulfonamidei]] de [[Gerhard Domagk]], care nu este un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmează descoperirea unei serii de antibiotice ca [[Streptomicina]], [[Chloramfenicol]], [[Aureomicina]], [[Tetraciclina]] etc.
 == Caracteristici ==