Victor Goldschmidt: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 16 februarie 2019 10:54

Date personale
Victor Goldschmidt

Născut	27 ianuarie 1888(1888-01-27) Zürich, Switzerland
Decedat	20 martie 1947 (59 de ani) Oslo, Norway
Părinți	Heinrich Jacob Goldschmidt[*]
Cetățenie	Norvegia
Ocupație	chimist profesor universitar[] geolog mineralog[]
Limbi vorbite	limba suedeză^[5]^[6] limba engleză^[6] limba germană^[6]
Activitate
Domeniu	Geochimie geologie^[1] mineralogie^[1] Petrologie^[1]
Instituție	Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea din Oslo Universitatea din Oslo Geologisk museum[*]
Alma Mater	University of Oslo
Organizații	Societatea Regală din Londra Academia Leopoldină Academia de Științe a URSS[] Academia Regală Suedeză de Științe Accademia Nazionale dei Lincei Academia Regală Suedeză de Științe Inginerești[] Academia Rusă de Științe Academia Austriacă de Științe
Conducător de doctorat	Waldemar Christofer Brøgger
Doctoranzi	Brian Harold Mason[*]
Premii	ridder av St. Olavs Orden[] Fridtjof Nansen Award of Excellence, Mathematics-Natural sciences class[] (1912) membru străin al Royal Society[] (20 mai 1943)^[2] Medalia Wollaston (1944)^[3] Medalia Elliott Cresson[] (1903)^[4]
Modifică date / text

Victor Moritz Goldschmidt (27 ianuarie 1888, Zürich - 20 martie 1947, Oslo ) a fost un mineralolog norvegian considerat (alaturi de Vladimir Vernadsky ) ca fondator al geochimiei moderne si chimiei cristalului, dezvoltator al Clasificarii elementelor Goldschmidt .

Tinerete si educatie

Goldschmidt sa născut în Zürich , Elveția la 27 ianuarie 1888. ^[7] ^:7 Tatăl său, Heinrich Jacob Goldschmidt , – a fost un chimist fizic la Polytechnikum Eidgenössisches și mama lui, Amelie Koehne – a fost fiica unui comerciant de cherestea. L-au numit Viktor după un coleg de Heinrich, Victor Meyer . Familia tatălui său a fost evreică înapoi la cel puțin 1600 de ani și în cea mai mare parte educată, cu rabini, judecători, avocați și ofițeri militari printre numerele lor. ^[8] Pe măsură ce cariera tatălui său a progresat, familia sa mutat mai întâi la Amsterdam în 1893, la Heidelberg în 1896 și, în final, la Kristiania (mai târziu Oslo ), Norvegia în 1901, unde a preluat scaunul de chimie fizică de la universitate. Familia a devenit cetățeni norvegieni în 1905. ^[9]

Goldschmidt a intrat în Universitatea din Kristiana (mai târziu Universitatea din Oslo ) în 1906 și a studiat chimia anorganică și fizică , geologia , mineralogia , fizica , matematica , zoologia și botanica . ^[9] A obținut o bursă pentru studiile de doctorat de la universitate, la vârsta de 21 de ani (1909). El a lucrat la teza sa cu geologul remarcabil Waldemar Christofer Brøgger și a obținut diploma de doctor în limba norvegiană la vârsta de 23 de ani (1911). Pentru disertația sa Die Kontaktmetamorphose im Kristianiagebiet ("Metamorfismul de contact în regiunea Kristiania"), Academia Norvegiană de Științe ia acordat premiul Fridtjof Nansen în 1912. In acelasi an a fost numit Docent (Associate Professor) de Mineralogie si Petrografie la universitate. ^[9]

Carieră

În 1914, Goldschmidt a solicitat o profesorie la Stockholm și i sa oferit poziția. Pentru a-l atrage să rămână, Universitatea din Kristiania a convins guvernul să înființeze un Institut Mineralogic cu o profesorie pentru el. ^[8] ^:19 În 1929, Goldschmidt a fost numit președintele mineralogiei din Göttingen și la angajat pe Reinhold Mannkopff și Fritz Laves ca asistenți. ^[8] ^:54,58 Cu toate acestea, după înmulțirea naziștilor cu putere, el a devenit nemulțumit de tratamentul non-arienilor ca el însuși (deși universitatea sa tratat bine) și a demisionat în 1935 și sa întors la Oslo. ^[10] ^:21

La 9 aprilie 1940, germanii au invadat Norvegia. La 26 octombrie 1942, Goldschmidt a fost arestat la ordinul puterilor germane de ocupație ca parte a persecuției evreilor din Norvegia în timpul celui de-al doilea război mondial. Luat la lagărul de concentrare din Berg , a devenit grav bolnav și, după o ședere într-un spital din apropiere de Oslo, a fost eliberat pe 8 noiembrie, doar pentru a fi retrocedat pe 25 noiembrie. Cu toate acestea, în timp ce se afla pe dig și era deportat la Auschwitz , a fost eliberat pentru că unii colegi au convins șeful poliției că expertiza sa științifică era esențială pentru stat. ^[10] ^:22 Goldschmidt a fugit curând în Suedia . ^[10] ^:23

Goldschmidt a fost zbor în Anglia pe 3 martie 1943 de către o unitate britanică de informații și a furnizat informații despre evoluțiile tehnice din Norvegia. După o scurtă perioadă de incertitudine cu privire la statutul său viitor, a fost repartizat la Institutul de Cercetare a Solului din Macaulay (din Aberdeen) al Consiliului pentru Cercetare Agricolă . El a participat la discuții despre utilizarea germană a materiilor prime și producția de apă grea. El a participat la întâlniri deschise la Cambridge, Manchester, Sheffield, Edinburgh și Aberdeen și le-a prezentat la British Coal Research Research Association despre prezența unor elemente rare în cenușă de cărbune . ^[11] ^[10] ^:24 Angajații și contactele sale profesionale britanice au inclus Leonard Hawkes , CE Tilley și WH Bragg , JD Bernal , Dr. WG (mai târziu Sir William) Ogg . ^[10] ^:18,24

Goldschmidt sa mutat de la Aberdeen la Rothamsted , unde a fost popular și a fost numit "Goldie". Cu toate acestea, el a vrut să se întoarcă la Oslo - nu a salutat de către toți norvegienii - și sa întors acolo , la 26 iunie 1946, dar a murit la scurt timp după, la vârsta de 59. ^[10] ^:26

Munca stiintifica

Victor Moritz Goldschmidt (dreapta), 1915

Pentru teza sa, Goldschmidt a studiat Oslo graben , o vale formată de deplasarea în jos a unui bloc de teren de-a lungul defectelor pe fiecare parte. Regiunea a fost recent cartografiată de Brøgger. În Permian , magmii intră în rocile mai vechi, încălzind piatra înconjurătoare. Acest lucru a dus la schimbări mineralogice cunoscute ca metamorfismul de contact , ducând la o clasă de granule fine, cunoscute sub numele de hornfels . Goldschmidt a efectuat un studiu sistematic al carierelor. El a arătat că, din mineralele care se găsesc în carne, s-au produs numai anumite asociații . De exemplu, andaluzitul ar putea fi asociat cu cordierita, dar niciodată cu hipersthena . ^[8] ^:13–14

Din datele sale despre coarne, Goldschmidt a dedus o regulă de fază mineralogică . Este un caz special al regulii de fază a lui Gibb pentru faze în echilibru termodinamic unul cu celălalt, care afirmă că

Nu s-a putut interpreta (eroare de sintaxă): {\displaystyle <mrow class="MJX-TeXAtom-ORD"><mstyle displaystyle="true" scriptlevel="0"><mi> <math>C - P = F - 2,} </mi><mo>

C-P=F-2,

</mo><mi>

C-P=F-2,

</mi><mo>

C-P=F-2,

</mo><mi>

C-P=F-2,

</mi><mo>

C-P=F-2,

</mo><mn>

C-P=F-2,

</mn><mo>

C-P=F-2,

</mo></mstyle></mrow> </math>

C-P=F-2,

C-P=F-2,

</img>

unde $C$ este numărul minim de componente chimice , $P$ este numărul de faze și $F$ este numărul de grade de libertate (de exemplu temperatura și presiunea) care pot varia fără modificarea lui $C$ sau $P$ De exemplu, compusul chimic Al ₂ SiO ₅ poate să apară în mod natural ca trei minerale diferite: andaluzit , cyanit și sillimanit . Există o singură componentă ( $C = 1$ ), deci dacă toate cele trei minerale coexistă ( $P = 3$ ), atunci $F = 0$ . Adică nu există grade de libertate, deci există o singură combinație posibilă de presiune și temperatură. Aceasta corespunde punctului triplu din diagrama de faze. ^[8] ^:15–16

Dacă aceeași asociație minerală se găsește în mai multe roci peste o anumită regiune, ea trebuie să fi cristalizat la o serie de temperaturi și presiuni. În acest caz, $F$ trebuie să fi fost cel puțin 2, deci

Aceasta exprimă regula de fază mineralogică a lui Goldschmidt: numărul de faze nu este mai mare decât numărul componentelor. ^[13] ^[14]

La începutul secolului XX, Max von Laue și William L. Bragg au arătat că împrăștierea cu raze X ar putea fi utilizată pentru a determina structurile cristalelor. În anii 1920 și 1930, Goldschmidt și asociații de la Oslo și Göttingen au aplicat aceste metode la multe minerale obișnuite și au formulat un set de reguli pentru modul în care elementele sunt grupate. Goldschmidt a publicat această lucrare în seria Geochemische Verteilungsgesetze der Elemente (Legi geochemice de distribuție a elementelor) . ^[15] ^:2 ^[16]

Publicații

Un manual, Geochemistry , a fost editat și publicat postum în Anglia în 1954. ^[10] ^:30

Premii

Goldschmidt a fost creat cavaler al Ordinului Sf. Olav în 1929. ^[9]

În timp ce la Institutul Macaulay, Goldschmidt a fost ales membru strain al Societatii Regale ^[7] primit un Doctor de Drept onorific (LLD) de la Universitatea din Aberdeen si a acordat Medalia Wollaston , cea mai mare onoare a Societatii Geologice din Londra . ^[10]

Cresterea de munte Goldschmidtfjella din Oscar II Land in Spitsbergen este numita dupa el. ^[17]

Vezi si

Clasificarea Goldschmidt
Goldschmidt factor de toleranță

Referințe

Lectură suplimentară

Legături externe

^ ^a ^b ^c Czech National Authority Database, accesat în 7 noiembrie 2022
^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 140
^ https://www.geolsoc.org.uk/About/Awards-Grants-and-Bursaries/Society-Awards/Wollaston-Medal, accesat în 21 decembrie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ http://www.fi.edu/winners/show_results.faw?gs=&ln=&fn=&keyword=&subject=&award=CRESS&sy=&ey=&max=300&name=Submit Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b ^c Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022
^ ^a ^b Tilley, C. E. (1948). „Victor Moritz Goldschmidt. 1888-1947”. Obituary Notices of Fellows of the Royal Society. 6 (17): 51. doi:10.1098/rsbm.1948.0019. JSTOR 768911.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Mason, Brian (1992). Victor Moritz Goldschmidt : father of modern geochemistry. Geochemical Society. ISBN 0-941809-03-X. Accesat în 6 octombrie 2018.
^ ^a ^b ^c ^d Kauffman, George B. (noiembrie 1997). „Victor Moritz Goldschmidt (1888–1947): A Tribute to the Founder of Modern Geochemistry on the Fiftieth Anniversary of His Death”. The Chemical Educator. 2 (5): 1–26. doi:10.1007/s00897970143a.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h Glasby, G. P. (octombrie 2006). „V. M. Goldschmidt: The British connection”. The Geochemical News. 129: 14–31. Accesat în 5 octombrie 2018.
^ Glasby, Geoff (martie 2007). „Goldschmidt in Britain”. Geoscientist. Geological Society. 17 (3). Accesat în 12 ianuarie 2011.
^ Whitney, Donna L. (aprilie 2002). „Coexisting andalusite, kyanite, and sillimanite: Sequential formation of three AlSiO5 polymorphs during progressive metamorphism near the triple point, Sivrihisar, Turkey”. American Mineralogist. 87 (4): 405–416. doi:10.2138/am-2002-0404.
^ Fritscher, Bernard (2002). „Metamorphism and thermodynamics: the formative years”. În Oldroyd. The earth inside and out : some major contributions to geology in the twentieth century. Geological Society of London. pp. 143–162. ISBN 9781862390966.
^ Miyashiro, Akiho (1994). Metamorphic petrology. CRC Press. pp. 110–111. ISBN 9781857280371.
^ McSween, Jr., Harry Y.; Richardson, Steven M.; Uhle, Maria E. (2003). Geochemistry pathways and processes (ed. 2nd). New York: Columbia University. ISBN 9780231509039.
^ Mason, Brian (1992). Victor Moritz Goldschmidt : father of modern geochemistry. San Antonio, Tex.: Geochemical Society. ISBN 0-941809-03-X.
^ „Goldschmidtfjella (Svalbard)”. Norwegian Polar Institute. Accesat în 6 octombrie 2018.

[0bac42e58080e2442139ff0f9ca58003-1] Czech National Authority Database, accesat în 7 noiembrie 2022

[f908e752e6ab63cb61b8fec7696c4bd8-2] List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 140

[b154445920f2aae4c0d983a5bd178c62-3] ttps://www.geolsoc.org.uk/About/Awards-Grants-and-Bursaries/Society-Awards/Wollaston-Medal, accesat în 21 decembrie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[2729b5c0e490b3d58074adcd83da055f-4] ttp://www.fi.edu/winners/show_results.faw?gs=&ln=&fn=&keyword=&subject=&award=CRESS&sy=&ey=&max=300&name=Submit Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[83a7025e47dc1d29aa21c3d8da61ed1f-5] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[8acaf22c0f06126d2fd9bcef6a59822b-6] Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022

[Tilley-7] Tilley, C. E. (1948). „Victor Moritz Goldschmidt. 1888-1947”. Obituary Notices of Fellows of the Royal Society. 6 (17): 51. doi:10.1098/rsbm.1948.0019. JSTOR 768911.

[Mason-8] Mason, Brian (1992). Victor Moritz Goldschmidt : father of modern geochemistry. Geochemical Society. ISBN 0-941809-03-X. Accesat în 6 octombrie 2018.

[Kauffman-9] Kauffman, George B. (noiembrie 1997). „Victor Moritz Goldschmidt (1888–1947): A Tribute to the Founder of Modern Geochemistry on the Fiftieth Anniversary of His Death”. The Chemical Educator. 2 (5): 1–26. doi:10.1007/s00897970143a.

[GlasbyBritain-10] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h Glasby, G. P. (octombrie 2006). „V. M. Goldschmidt: The British connection”. The Geochemical News. 129: 14–31. Accesat în 5 octombrie 2018.

[GlasbyGeosci-11] Glasby, Geoff (martie 2007). „Goldschmidt in Britain”. Geoscientist. Geological Society. 17 (3). Accesat în 12 ianuarie 2011.

[12] Whitney, Donna L. (aprilie 2002). „Coexisting andalusite, kyanite, and sillimanite: Sequential formation of three AlSiO5 polymorphs during progressive metamorphism near the triple point, Sivrihisar, Turkey”. American Mineralogist. 87 (4): 405–416. doi:10.2138/am-2002-0404.

[13] Fritscher, Bernard (2002). „Metamorphism and thermodynamics: the formative years”. În Oldroyd. The earth inside and out : some major contributions to geology in the twentieth century. Geological Society of London. pp. 143–162. ISBN 9781862390966.

[14] Miyashiro, Akiho (1994). Metamorphic petrology. CRC Press. pp. 110–111. ISBN 9781857280371.

[McSween-15] McSween, Jr., Harry Y.; Richardson, Steven M.; Uhle, Maria E. (2003). Geochemistry pathways and processes (ed. 2nd). New York: Columbia University. ISBN 9780231509039.

[16] Mason, Brian (1992). Victor Moritz Goldschmidt : father of modern geochemistry. San Antonio, Tex.: Geochemical Society. ISBN 0-941809-03-X.

[17] „Goldschmidtfjella (Svalbard)”. Norwegian Polar Institute. Accesat în 6 octombrie 2018.

[5]

[6]

[1]

[2]

[3]

[4]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]