Campionatul Mondial de Snooker

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la World Snooker Championship)
Campionatul Mondial de Snooker
Sport snooker  Modificați la Wikidata
Participanți 32  Modificați la Wikidata
Campion Luca Brecel
Prezență online site web oficial
Pentru ediția actuală, vedeți :
1927 World Snooker Championship[*][[1927 World Snooker Championship (snooker tournament)|​]]  Modificați la Wikidata

Campionatul Mondial de Snooker este principalul turneu din circuitul profesionist atât ca premiile în bani cât și ca punctele obținute de participanți. Prima ediție a avut loc în 1927 iar din 1977 se ține la Teatrul Crucible din Sheffield, Anglia. Recordul de titluri de campion în epoca modernă îl dețin Stephen Hendry și Ronnie O'Sullivan, cu 7 victorii fiecare.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Trofeul Campionatului Mondial de Snooker

Prima ediție a avut loc în 1927 și Joe Davis a ajutat la organizarea acesteia. Meciurile s-au ținut în diferite locuri iar finala s-a disputat la Camkin's Hall, Birmingham. Joe Davis a câștigat învingându-l pe Tom Dennis cu scorul de 20-11 și a primit un premiu de 6 lire și 10 șilingi. Cel mai mare break al ediției, de 60 de puncte, a fost realizat de Albert Cope.

În anii următori, Joe Davis a rămas campion câștigând în fiecare an, până în 1940 inclusiv. În pofida creșterii interesului față de snooker, ediția din 1931 a avut doar doi participanți: Joe Davis și Tom Dennis. Joe Davis a câștigat meciul, chiar daca acesta a avut loc chiar într-un local deținut de adversarul său.

Turneul a fost suspendat din cauza celui de-al doilea război mondial și a revenit în 1946, câstigat de Joe Davis pentru a 15-a oara. După aceasta, nu a mai participat la Campionat și astfel a rămas singurul jucător neînvins din istoria Campionatului Mondial de Snooker.

Walter Donaldson a câștigat în 1947, dar Fred Davis (fratele mai mic al lui Joe Davis) a dominat următorii ani luând titlul în 1948 și 1949 și din 1951 până în 1956.

În 1952, ca rezultat al neînțelegerii dintre unii jucători și forul conducător de atunci (the Billiards Association and Control Council) s-au ținut două turnee. The World Matchplay, organizat de jucători și recunoscut de mulți ca fiind „adevăratul” campionat mondial, a continuat până în 1957. Turneul „oficial” (care a rezistat doar un an) a atras doar doi participanți, Horace Lindrum (Australia) care l-a învins pe Clark McConachy din Noua Zeelandă.

Snookerul a intrat într-o perioadă de declin și niciun turneu nu a mai avut loc între 1958 și 1963. În 1964 a fost revigorat pe baza unui format nou ce a rezistat până în 1968. John Pulman a dominat în această perioadă, îngingându-și toți oponenții într-un total de 7 meciuri.

În 1969 s-a revenit la un turneu eliminatoriu precum înainte de 1957. John Spencer a câștigat în acel an dar Ray Reardon a dominat anii '70, câștigând de 6 ori între 1970 și 1978.

1976 a fost primul an când campionatele au fost sponsorizate de brandul de țigări Embassy. Anul următor, campionatul s-a mutat la Teatrul Crucible din Sheffield și BBC a început să transmită meciurile în direct. Capacitatea Teatrului Crucible nu depășește o mie de locuri însă cele din rândul din față sunt doar la câțiva metri de jucători. Acesta a fost momentul când snookerul a început să atragă foarte mulți telespectatori. Cei mai de succes jucători de la Crucible sunt Steve Davis, care a câștigat de 6 ori în anii '80 și Stephen Hendry, cu 7 finale câștigate în anii '90. În decada 2000-2010 turneul a fost mai deschis având șase campioni diferiți. În finala din 1985, Dennis Taylor l-a învins pe Steve Davis cu 18-17 la ultima bilă a jocului decisiv, într-unul din cele mai disputate meciuri din istorie.

Recorduri și statistici[modificare | modificare sursă]

  • Cel mai mare număr de victorii ale unui jucător este 15, obținute de Joe Davis. Asta s-a întâmplat într-o eră în care erau puțini jucători profesioniști și mai puține meciuri necesare pentru a câștiga.
  • Primul break maxim al campionatului a fost realizat de Cliff Thorburn în 1983; Ronnie O'Sullivan (1997, 2003, 2008) și Stephen Hendry (1995, 2009,2012) sunt singurii care au obținut o astfel de performanță de mai multe ori; Jimmy White (1992), Mark Williams (2005), Ali Carter (2008), John Higgins (2020), Neil Robertson (2022), Kyren Wilson și Mark Selby (ambii 2023) sunt ceilalți jucători care au realizat un break maxim la o ediție a campionatului mondial. Selby este singurul care a făcut breakul maxim în finală.
  • Breakul maxim din 1997 al lui O'Sullivan a fost cel mai rapid înregistrat vreodată la un turneu profesionist (5 minute și 8 secunde).
  • Campionatul din 2008 este primul turneu de puncte care a produs două breakuri de 147 în rundele finale. Ronnie O'Sullivan și Ali Carter au împărțit premiul de £147.000.
  • Fergal O'Brian este singurul care a adunat un break de peste 100 de puncte în primul său joc la Crucible (frame) în 1994.
  • Cel mai lung joc (frame) a fost între Yan Bingtao și Mark Selby, în 2022, și a durat 85 de minute și 22 de secunde.
  • Cel mai tânăr campion mondial a fost Stephen Hendry care a învins în finala din 1990 la vârsta de 21 de ani.
  • La campionatul din 2009, Stephen Hendry a câștigat cel de al 1000-lea joc (frame) al său la Crucible, împotriva lui Ding Junhui.
  • Au fost doar cinci campioni din afara Regatului Unit: Horace Lindrum din Australia în 1952, Cliff Thorburn din Canada în 1980, Ken Doherty din Irlanda în 1997, Neil Robertson din Australia în 2010 și Luca Brecel în 2023. Titlul lui Lindrum, de multe ori, nu este luat în considerare întrucât niciunul dintre cei mai buni jucători de atunci nu au luat parte.
  • Printre campionii surpriză se numără Joe Johnson și Shaun Murphy care au câștigat în 1986 și respectiv 2005 cu șanse calculate de 1 la 150 fiecare, și Terry Gryffiths a cărui victorie a venit în a doua sa participare la un turneu profesionist
  • Jimmy White a ajuns în finală de 6 ori dar nu a câștigat niciodată.
  • Ken Doherty este singurul care a obținut titlul mondial atât la juniori și amatori cât și la profesioniști.
  • Stephen Hendry deține recordul pentru cea mai lungă perioadă de „domnie” la Crucible. A câștigat cinci ani la rând și a pierdut în cea de-a șasea finală consecutivă.
  • John Parrot și Shaun Murphy sunt singurii jucători care și-au învins adversarii la zero în etapele finale. Parrot l-a bătut pe Eddie Carlton cu 10-0 în prima rundă a campionatului din 1992, iar Muprhy a trecut tot cu 10-0 de Luo Honghao în 2019.
  • De când turneul se ține la Crucible, singurii campioni care și-au apărat titlul cu succes sunt Steve Davis , Stephen Hendry, Ronnie O'Sullivan și Mark Selby.
  • Belgianul Luca Brecel este primul campion din Europa continentală.
  • Niciun campion nu și-a păstrat primul titlu obținut la Crucible. Acest fapt este cunoscut ca „blestemul Crucible”

Palmares[modificare | modificare sursă]

Englezul Joe Davis, de 15 ori câștigător al turneului, la ediții consecutive.
Englezul Joe Davis, de 15 ori câștigător al turneului, la ediții consecutive.
Scoțianul John Higgins, de patru ori campion.
Scoțianul John Higgins, de patru ori campion.
Palmaresul Campionatului Mondial de snooker
An Participanți Campion Finalist Scor
1927 10 Anglia Joe Davis (1) Anglia Tom Dennis 20-11
1928 07 Anglia Joe Davis (2) Anglia Fred Lawrence 16-13
1929 05 Anglia Joe Davis (3) Anglia Tom Dennis 19-14
1930 06 Anglia Joe Davis (4) Anglia Tom Dennis 25-12
1931 02 Anglia Joe Davis (5) Anglia Tom Dennis 25-21
1932 03 Anglia Joe Davis (6) Noua Zeelandă Clark McConachy 30-19
1933 05 Anglia Joe Davis (7) Anglia Willie Smith 25-18
1934 02 Anglia Joe Davis (8) Anglia Tom Newman 25-23
1935 05 Anglia Joe Davis (9) Anglia Willie Smith 25-20
1936 12 Anglia Joe Davis (10) Australia Horace Lindrum 34-27
1937 09 Anglia Joe Davis (11) Australia Horace Lindrum 32-29
1938 08 Anglia Joe Davis (12) Anglia Sidney Smith 37-24
1939 12 Anglia Joe Davis (13) Anglia Sidney Smith 43-30
1940 08 Anglia Joe Davis (14) Anglia Fred Davis 37-36
între 1941-1945 nu s-a desfășurat
1946 08 Anglia Joe Davis (15) Australia Horace Lindrum 78-67
1947 08 Scoția Walter Donaldson (1) Anglia Fred Davis 82-63
1948 08 Anglia Fred Davis (1) Scoția Walter Donaldson 81-64
1949 08 Anglia Fred Davis (2) Scoția Walter Donaldson 80-65
1950 08 Scoția Walter Donaldson (2) Anglia Fred Davis 51-46
1951 08 Anglia Fred Davis (3) Scoția Walter Donaldson 58-39
1952 02 Australia Horace Lindrum (1) Noua Zeelandă Clark McConachy 94-49
1952 07 Anglia Fred Davis (4) Scoția Walter Donaldson 38-35
1953 08 Anglia Fred Davis (5) Scoția Walter Donaldson 37-34
1954 05 Anglia Fred Davis (6) Scoția Walter Donaldson 39-21
1955 06 Anglia Fred Davis (7) Anglia John Pulman 37-34
1956 04 Anglia Fred Davis (8) Anglia John Pulman 38-35
1957 04 Anglia John Pulman (1) Irlanda de Nord Jackie Rea 39-34
între 1958-1963 nu s-a disputat
1964 02 Anglia John Pulman (2) Anglia Fred Davis 19-16
1964 02 Anglia John Pulman (3) Anglia Rex Williams 40-33
1965 02 Anglia John Pulman (4) Anglia Fred Davis 37-36
1965 02 Anglia John Pulman (5) Anglia Rex Williams 25-22 [1]
1965 02 Anglia John Pulman (6) Africa de Sud Fred Van Rensburg 39-12
1966 02 Anglia John Pulman (7) Anglia Fred Davis 5-2 [1]
1968 02 Anglia John Pulman (8) Australia Eddie Charlton 39-34
1969 08 Anglia John Spencer (1) Țara Galilor Gary Owen 37-24
1970 09 Țara Galilor Ray Reardon (1) Anglia John Pulman 37-33
1971 09 Anglia John Spencer (2) Australia Warren Simpson 37-29
1972 10 Irlanda de Nord Alex Higgins (1) Anglia John Spencer 37-32
1973 24 Țara Galilor Ray Reardon (2) Australia Eddie Charlton 38-32
1974 24 Țara Galilor Ray Reardon (3) Anglia Graham Miles 22-12
1975 24 Țara Galilor Ray Reardon (4) Australia Eddie Charlton 31-30
1976 16 Țara Galilor Ray Reardon (5) Irlanda de Nord Alex Higgins 27-16
1977 16 Anglia John Spencer (3) Canada Cliff Thorburn 25-21
1978 16 Țara Galilor Ray Reardon (6) Africa de Sud Perrie Mans 25-18
1979 16 Țara Galilor Terry Griffiths (1) Irlanda de Nord Dennis Taylor 24-16
1980 24 Canada Cliff Thorburn (1) Irlanda de Nord Alex Higgins 18-16
1981 24 Anglia Steve Davis (1) Țara Galilor Doug Mountjoy 18-12
1982 32 Irlanda de Nord Alex Higgins (2) Țara Galilor Ray Reardon 18-15
1983 32 Anglia Steve Davis (2) Canada Cliff Thorburn 18-16
1984 32 Anglia Steve Davis (3) Anglia Jimmy White 18-16
1985 32 Irlanda de Nord Dennis Taylor (1) Anglia Steve Davis 18-17
1986 32 Anglia Joe Johnson (1) Anglia Steve Davis 18-12
1987 32 Anglia Steve Davis (4) Anglia Joe Johnson 18-14
1988 32 Anglia Steve Davis (5) Țara Galilor Terry Griffiths 18-11
1989 32 Anglia Steve Davis (6) Anglia John Parrott 18-3
1990 32 Scoția Stephen Hendry (1) Anglia Jimmy White 18-12
1991 32 Anglia John Parrott (1) Anglia Jimmy White 18-11
1992 32 Scoția Stephen Hendry (2) Anglia Jimmy White 18-14
1993 32 Scoția Stephen Hendry (3) Anglia Jimmy White 18-5
1994 32 Scoția Stephen Hendry (4) Anglia Jimmy White 18-17
1995 32 Scoția Stephen Hendry (5) Anglia Nigel Bond 18-9
1996 32 Scoția Stephen Hendry (6) Anglia Peter Ebdon 18-12
1997 32 Republica Irlanda Ken Doherty (1) Scoția Stephen Hendry 18-12
1998 32 Scoția John Higgins (1) Republica Irlanda Ken Doherty 18-12
1999 32 Scoția Stephen Hendry (7) Țara Galilor Mark Williams 18-11
2000 32 Țara Galilor Mark Williams (1) Țara Galilor Matthew Stevens 18-16
2001 32 Anglia Ronnie O'Sullivan (1) Scoția John Higgins 18-14
2002 32 Anglia Peter Ebdon (1) Scoția Stephen Hendry 18-17
2003 32 Țara Galilor Mark Williams (2) Republica Irlanda Ken Doherty 18-16
2004 32 Anglia Ronnie O'Sullivan (2) Scoția Graeme Dott 18-8
2005 32 Anglia Shaun Murphy (1) Țara Galilor Matthew Stevens 18-16
2006 32 Scoția Graeme Dott (1) Anglia Peter Ebdon 18-14
2007 32 Scoția John Higgins (2) Anglia Mark Selby 18-13
2008 32 Anglia Ronnie O'Sullivan (3) Anglia Ali Carter 18-8
2009 32 Scoția John Higgins (3) Anglia Shaun Murphy 18-9
2010 32 Australia Neil Robertson (1) Scoția Graeme Dott 18-13
2011 32 Scoția John Higgins (4) Anglia Judd Trump 18-15
2012 32 Anglia Ronnie O'Sullivan (4) Anglia Ali Carter 18-11
2013 32 Anglia Ronnie O'Sullivan (5) Anglia Barry Hawkins 18-12
2014 32 Anglia Mark Selby (1) Anglia Ronnie O'Sullivan 18-14
2015 32 Anglia Stuart Bingham (1) Anglia Shaun Murphy 18-15
2016 32 Anglia Mark Selby (2) Republica Populară Chineză Ding Junhui 18-14
2017 32 Anglia Mark Selby (3) Scoția John Higgins 18-15
2018 32 Țara Galilor Mark Williams (3) Scoția John Higgins 18-16
2019 32 Anglia Judd Trump (1) Scoția John Higgins 18-9
2020 32 Anglia Ronnie O'Sullivan (6) Anglia Kyren Wilson 18-8
2021 32 Anglia Mark Selby (4) Anglia Shaun Murphy 18-15
2022 32 Anglia Ronnie O'Sullivan (7) Anglia Judd Trump 18-13
2023 32 Belgia Luca Brecel (1) Anglia Mark Selby 18-15
  • Între paranteze, numărul de trofee.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Victoria a fost decisă după o serie de meciuri directe, nu de frame-uri.

Legături externe[modificare | modificare sursă]