Vlăhița
Vlăhița | |||
Szentegyháza | |||
— oraș[1] — | |||
| |||
Poziția geografică | |||
Coordonate: 46°21′0″N 25°31′48″E / 46.35000°N 25.53000°E | |||
---|---|---|---|
Țară | România | ||
Județ | Harghita | ||
SIRUTA | 83749 | ||
Reședință | Vlăhița[*] | ||
Componență | Vlăhița[*] , Băile Homorod, Minele Lueta | ||
Guvernare | |||
- Primar | Csaba Lőrincz[*][2] (AMT[*] , octombrie 2020) | ||
Suprafață | |||
- Total | 98,48 km² | ||
Populație (2021) | |||
- Total | 6.468 locuitori | ||
- Densitate | 71 loc./km² | ||
Fus orar | UTC+2 | ||
Cod poștal | 535500 | ||
Localități înfrățite | |||
- Cegléd | Ungaria | ||
Prezență online | |||
site web oficial GeoNames OpenStreetMap relation | |||
Poziția localității Vlăhița | |||
Modifică date / text |
Vlăhița (în maghiară Szentegyháza) este un oraș în județul Harghita, Transilvania, România, format din localitățile componente Băile Homorod, Minele Lueta și Vlăhița (reședința).
Localitatea este situată la poalele Munților Harghita, la o altitudine de 800-900 m, cu orientarea nord-sud. Este străbătută de canalul Vârghiș, care a fost format prin devierea pârâului Vârghiș și a ramurilor acestuia, oferind apă necesară pentru gospodăriile și fermele familiale. Cu acest sistem de flux rapid au funcționat mori, ferăstraie (joagăr, gatter), forje și piue de postav.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Dezvoltarea istorică a orașului Vlăhița a fost influențată de dezvoltarea localităților Szentegyházasfalu (Vlăhița-Sat), care cuprinde partea nordică a așezării, și Szentkeresztbánya (Mina Sfânta Cruce) din partea sudică, cu aspectul său orășenesc.
În anul 1406 a fost menționată într-un titlu de proprietate litigios, cu numele Szentegyházasfalu. Locuitorii satului s-au ocupat de creșterea animalelor, de prelucrarea lemnului și de agricultură, ale căror tradiție se continuă și astăzi în mai multe familii. Timp de secole, ei au avut un rol de pază, împreună cu satul Căpâlnița, pe drumul ce leagă Miercurea-Ciuc de Odorheiu-Secuiesc. De aici au asigurat trecerea sigură pentru caravane, poștalioane și pentru căpitanii castelurilor. Ca urmare, au primit multe privilegii de la prinții transilvăneni și regii maghiari. Între anii 1872-1876., cele două sate (Căpâlnița și Vlăhița Sat) au devenit un oraș autonom (Oraș Secuiesc).
Caracterul urban al Minei Sfânta Cruce (Szentkeresztbánya) se datorează înființării fabricii de fier, care s-a dezvoltat din feroneria regiunii Homorodului Mic. În 1836. Gyertyánffy Jónás a pus bazele organizării mineritului și metalurgiei moderne la Minele Lueta. Mai târziu, în anul 1850 afacerea a fost deplasată pe teritoriul actual al Minei Sfânta Cruce (Szentkeresztbánya) de către noul proprietar Demeter Miklós din Brașov. Una din aceste forje (ciocan hidraulic pentru prelucrarea fierului, în maghiară vashámor) construite aici, a funcționat până în anii 1990., astfel a fost ultima forjă în funcțiune din Europa. Ruinele sale pot fi găsite și astăzi.
Conform legii administrative din 1953, Mina Sfânta Cruce (Szentkeresztbánya) a fost anectată la Vlăhița Sat (Szentegyházasfalu) iar în anul 1968, printr-o decizie ministerială, localitatea a devenit oraș, adăugându-i-se Băile Homorod și Minele Lueta.
În localitate se prelucrau fierul obținut în exploatarea de la Minele Lueta, aflată în sudul localității.
Demografie
[modificare | modificare sursă]Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Vlăhița se ridică la 6.468 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 6.898 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (94,12%).[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (82,45%), cu minorități de reformați (3,71%), unitarieni (3,59%) și martori ai lui Iehova (1,96%), iar pentru 5,21% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Orașul Vlăhița este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Csaba Lőrincz[*] , de la Alianța Maghiară din Transilvania[*] , este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Alianța Maghiară din Transilvania | 12 | |||||||||||||
Uniunea Democrată Maghiară din România | 3 |
Evoluție istorică
[modificare | modificare sursă]La recensământul din 1850 au fost numărate 1.651 de persoane, dintre care 1.554 maghiari (din care 1.547 secui) (94,2%), 54 români (3,5%), 33 țigani (2,1%), 5 germani (0,3%) și 5 persoane de altă naționalitate (0,3%).[7]
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Imagini
[modificare | modificare sursă]-
Vlăhița în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
-
Vlăhița în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
-
Vlăhița în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ http://www.primariavlahita.ro/ro/tortenelem.php, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ „Erdély etnikai és felekezeti statisztikája”. Arhivat din original la . Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Harghita - Mădăraș (sit de importanță comunitară inclus în rețeaua ecologică europeană Natura 2000 în România).
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Centru Național de Informare și Promovare Turistică - Vlăhița Arhivat în , la Wayback Machine.
- S-o termina hoția cînd s-or termina pădurile![nefuncțională], 9 iulie 2008, Sidonia Silian, Jurnalul Național
- http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/anuarulinstitutuluideistorienationala/1936-1938/BCUCLUJ_FP_BALP_42_1936_1938_007_001.pdf
|